Un sfat mic pentru cei din partidele politice

Nene, nu mai dați block la oricine zice ceva ce nu vă convine pe facebook, CĂ NU E BINE!

Caz concret. PNL Oradea pune poza asta.

15192770_1318911811453244_7074096245704709624_n

Prietenul meu Flavius lasă acest comentariu, pertinent, probabil:

“Salariul mediu net, in iunie 2016, in Bihor, 1527 de lei. Salariul mediu net, in iunie 2016, in vaslui 1529 de lei.”

Amu, ce-o vrut Flavius să zică cu vorba asta, eu n-am priceput – sau de ce. Dar e treaba lui, că e om adult și vaccinat, da? Și are dreptul la propria sa opinie, da? Da!

Și specialiștii social-media de la PNL Bihor (stai. ce?!), oameni răi și fără suflet, i l-or șters, băi! Și i-or dat și block, să nu mai aibă el opinii pe pagina lor, că-i pagina lor de-acasă, nu ceva spațiu public în care oamenii pot avea păreri! Deci n-o înjurat, n-o zis de mume, de sfinți, de stalini – nu, o pus doar niște cifre și aia e – șters și block.

Așa că aici vine ca o mănușă sfatul meu – nene, nu mai ștergeți toate comentariile care nu vă convin. Că asta nu e atitudine penelistă, sau useristă, sau ce progresiști mai credeți voi că sunteți. E o atitudine specifică unui alt partid, nu dăm nume, dar e ăla condus de-un infractor condamnat definitiv. Ăia își trag seva din partidul unic, ce nu suporta alte păreri și trimitea oameni la pușcărie dacă gândeau de capul lor.

Ăia vin din trecutul ăla! Sau, stai, și voi, de fapt? Ah.

Păi voi știți că Brătianu era cunoscut ȘI CELEBRU pentru că nu dădea block pe facebook? Mai dădea unfollow, când se enerva. Dar niciodată block.

Și nici nu avea cum să dea block, pentru că tradiția dacică spune să nu dai block pe facebook. Marii liberali din istorie nu dădeau block pe facebook, nenikă!

Da, dacii au avut primele conturi de facebook, iar unul dintre cele mai populare – cu peste 1 milion de like-uri, ca și Klaus în zilele noastre – era a lui Davos, șeful kapnobatailor (adică un fel de șef la SRI+SPP+SIE, dar muuuuuuuuult mai șmecher). Dar el și glumea destul de mult, de aceea. Niciodată Davos n-a dat vreun block. Nici Burebista, nici Decebal, nici măcar Deceneu, care era oricum mai mereu cu capsa pusă. Ce, nu știați? Nu dădeau block și nu foloseau ketchup!

PS: mai dădea Vlad Èšepeș block câteodată, dar el era cu capul un pic…

 

Mari oportunități pentru specialiștii români!

Stimați ascultători, dragi prieteni, oameni, amante, dacă e.

Mă uitam azi pe facebook. Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Dar ce zgomot se aude? Bâzâit ca de albine?

Nu, nici poveste, erau specialiștii români, cu catraliarde de păreri legate de alegerile din SUA, de doamna Clinton, de domnul Trump, de Putin, de Germania, de Franța, de alianțe geostrategice, de alianțe comerciale, de China, de moneda Canadei, dar ce tot zic eu aici – de orice, nenikă!

Ceea ce m-a făcut să statutez, cu o claritate de cristal, următoarele:

Sunt sute de păreri și glume pe facebook, referitoare la Trump. Azi e ziua în care toți românii sunt specialiști în politică americană și analiză geostrategică mondială. Și în prezis diferite viitoruri. La noi e ziua și superspecializarea. În afară de umor, la ăla suntem specializați absolut zilnic, suntem cea mai amuzantă specie din multivers.

Acum urmează 3 paranteze și o notă:

  1. Când ajungi să te autocitezi, e grav de tot, vă zic!
  2. Ați observat că, de când FB a luat amploare, oamenii nu mai au păreri, au certitudini? Îs îngrozit de câți oameni aberează crâncen, cu o siguranță de sine pe care nici Tyson n-o avea în ring, în anii tinereții lui demult apuse. Oameni cu frânturi de informații, sfertodocți sau chiar decidocți (ceea ce-i mai puțin decât semidocți), sferto-informați (ceea ce-i mai puțin decât semi-informați, sper că-i clar), sau fără informații chiar deloc, CARE ȘTIE EI, NENE! N-au îndoieli, n-au teama că s-ar putea înșela, n-au rațiune, n-au rușine, n-au nimic în afară de verdicte. E ca ei și gata. Pentru că așa zic ei și au 20 de like-uri, deci sunt vectori. Mi se pare unul dintre cele mai triste lucruri care ni se întâmplă nouă, ca specie, că nu-i valabil doar la noi – nu mai avem îndoială, avem doar certitudini și verdicte dure ca oțelul Krupp.
  3. Sper că e limpede că am introdus cuvântul “multivers” pentru a promova, subliminal, cartea lui Eftimie!
  4. Asta e nota – am considerat că semidocți e mai bine decât sfertodocți care, limpede, e mai bine decât decidocți, în sistem metric, sper că e limpede acum!

Bun, dar simt că m-am îndepărat de subiect, voi nu? Să revenim.

Și mă uitam la armata asta de specialiști, de vreo 3 miliarde de ori mai mare decât oastea de 15.000 de specialiști ai lui Milu. Și, într-un fin grup de opinii și analize strategice, spunea Andrei că vine vremea alegerilor din Franța și Germania și că speră să nu fie iar ignorați specialiștii români.

Și-atunci am avut viziunea!

Am văzut cum putem scoate țara asta din mocirla în care se zbate, fără speranță, de peste 20 de ani. Exportând serviciile celor 58 de milioane de români specialiști în orice.

Tot ce trebuie făcut e să lansăm un business cinstit, care trimite cv-urile specialiștilor români de internet către principalii candidați din acest țări. Că vin alegeri în Franța, vin și în Germania, e groasă, boss! Și pentru a veni în ajutorul lor, am creat un model perfect de CV, care poate folosi la angajare. Noi reținem un decent 10% din salariul celor care vor reuși.

Iată modelul de CV:

Bună ziua, mă intitulez Costeluș Bobină, sunt specialist român de internet. Între realizările mele profesionale uriașe se numără că am prezis victoria lui Donald Trump la nici două ore după ce fusese anunțată de toate site-urile de știri, am și explicat-o doct; am zis RIP pe facebook când au murit Prince și Bowie (la Prince am dat și piesa purple rain, pentru a obține empatie), am făcut – EVIDENT – glume cu plecarea lui Salam din România, am zis “s-a mai dus o stea” când a murit Lalatendu Bidyadhar Mohapatra, despre care habar n-am cine e, dar am zis să par preocupat de chestii obscure, am rezolvat misterul banilor din Panama, m-am arătat preocupat de situația din Muntenegru și am fost fan al echipei de oină de mic, deși nu știu exact cum e sportul ăsta, dar parcă mai contează! Era să uit, am făcut o amplă anchetă asupra morții lui Gyuri Pascu, dând share la un articol de Tolontan! Serviciile mele sunt la dispoziția dvs. pentru a câștiga, fluierând, alegerile din țara dvs. O să-mi mulțumiți, o zi bună, Costeluș

Sigur, toate CV-urile vor fi personalizate, cu traducere profesionistă, realizată de nativi, în funcție de candidat și de țară.

Ser gherte frau Angela, ih haise Costeluș… / Șer madam Mărie, jeo mapel Costeluș…

Și uite așa, exportăm inteligență, nene, să vadă lumea că suntem urmașii adevărați ai poporului primordial, dacii, care au colonizat lumea, au inventat aparatele de zbor și au făcut piramidele din Egipt.

Dacă e.

foto: Romania map, by shutterstock

 

 

 

 

Utilarea casei: cum aleg aspiratorul? (3)

Acum 2 case, eram într-o locuință nemobilată, pe care a trebuit s-o utilez cu chestii. Și v-am cerut atunci niște sfaturi referitoare la cum aleg niște electrocasnice – mașină de spălat, plită etc. Și răspunsurile voastre au fost foarte utile și m-am descurcat – atât de bine, că am făcut și-un ghid*

Paranteză – dat fiind că m-am mutat exagerat de mult în ultimii aproape 20 de ani (NENICĂ, CE BĂTRÂN ÎS!), am decis că nu mai împart timpul vieții mele în ani, ci în case. Acum o casă, acum 3 case – spre exemplu, acum 8 case locuiam la Temesvar. Tare, nu? Nu, nu e tare, îs doar autoironic. Închidem paranteza.

En fin, că-s flouent și-n francais, unde stau acum m-am mutat recent și e totul foarte nou (e un apartament făcut de la zero, în care sunt primul chiriaș) și îmi place așa de tare senzația asta de proaspăt și curat, încât aș vrea s-o păstrez. Așa că fac curat des, nene, des tare – unde mai pui și că-s toate în culori deschise, de se vede cea mai măruntă urmă de frămitură sau de praf peste tot. Și nu ne place.

Așa că ne căutăm (Noi, Andrei Crivăț, Senior de Transilvania) un aspirator mai de Doamne-ajută, cât de cât. Și cum priveam siderat la această vastă listă, s-au născut în capul meu, spontan, niște întrebări cel puțin foarte complicate, și anume următoarele

  1. Cu sac sau fără sac? de ce?
  2. Cu filtru de apă sau obișnuit? de ce?
  3. Alea verticale chiar îs eficiente?

Deci astea 3 lucruri mă interesează, atât. Și să nu fie foarte zgomotos. Și să nu trebuiască să schimb/curăț sacul de 5 ori pe folosire.

Bine, și să nu coste milioane de bani, că dacă era de făcut o investiție, luam un robot, nenică, și eu beam ceai și ascultam Miles Davis și el muncea, că munca-i pentru tractoare, nu pentru oameni. Sau pentru roboți? Sau.

Altfel, știați că există aspiratoare de geamuri? Dar mopuri automate? Tehnologia asta, nene…

* aici e ghidul rezultat, dacă e.

foto: vacuum cleaner, via shutterstock

Ovidiu Eftimie – Arhanghelul Raul

Eftimie a scris o carte SF. Pe care am și citit-o, că nu degeaba am făcut amândoi lumină Hărmanului (în perioade diferite, dar energiile pozitive rămân pentru totdeauna).

Se numește Arhanghelul Raul și mi-a plăcut tare.

Cel mai tare mi-a plăcut pentru că, deși știam unele idei care apar în carte (pentru că mi le-a povestit la niște nenumărate beri în seri lungi de aberat pe la Brașov, nu pentru că nu-s noi, că îs), totuși mi le-am imaginat în cu totul altfel și prezentarea lor în carte m-a surprins – evident, plăcut.

Mi-a plăcut pentru că are niște idei proaspete, amuzante. Care nu-s luate din cărți citite de el, ci sunt gândite de el. Pentru că e scrisă cu bucurie, cu nerv, pentru că transformă niște amănunte sordide din viețile noastre de zi cu zi în borne valorice. Pentru că omul are, categoric (și așa cum știam deja) și verb, și umor, poate uneori prea subtil (am un pariu cu mine însumi, că multă lume nu va înțelege referința la un anume personaj secundar care apare, vorba lui, ca un Easter Egg pe-acolo). Este o carte savuroasă. Este, cum ar zice chiar autorul, o carte cinstită.

Vă arăt un fragment la care eu am râs cu lacrimi, în repetate rânduri.

La Uzinele Electroputere Craiova s-a construit în 1980 prima locomotivă diesel cuantică, considerată o minune a tehnicii și a eficienÅ£ei la vremea aceea. Întrucât nu avea nevoie de cale de rulare electrică, putea fi folosită pe orice fel de traseu feroviar, atâta timp cât ecartamentul era cel potrivit. Un plin de motorină îi asigura transport în timp de până la două săptămâni faÅ£ă/spate. Generatorul diesel asigura atât mișcarea în planul fizic, cât și încărcarea motorului puls de timp, pentru salturi de mici dimensiuni. Locomotiva s-a stricat de două ori în trecut și o dată în viitor, asta însemnând că România a avut, într-un anumit moment, patru locomotive capabile de călătorie în timp, toate stricate. Aflate pe aceeași linie, locomotivele s-au ciocnit, creând astfel un paradox temporal și numeroase pagube materiale. Din piesele rezultate s-a construit ultima locomotivă a timpului, care se află în mod constant în revizie în depoul București. Întrucât la construcÅ£ia ei s-au folosit piese din perioade diferite, cu caracteristici subcuantice diferite, partea mecanică nu funcÅ£ionează niciodată corect. Geamurile și ușile nu se închid, lichidul de frână dispare constant, uleiul este ori prea vâscos, ori prea fluid, iar unul dintre pistoane refuză să existe în actualul continuum spaÅ£iu–timp, reducând considerabil viteza acesteia.

Mno, am râs cam la toată cartea, care totuși rămâne un SF serios, cu acțiune intensă, cu apocalipsă, cu o călătorie în timp, cu personaje clar conturate, cu tot ce trebuie. O carte la care îmi doresc tare să citesc volumul 2 și poate chiar și 3.

O puteți precomanda aici (și vă recomand tare s-o luați, e o carte altfel)

PS: am vrut să scriu niște rânduri și despre cum a fost la RomCon 2016 – Convenția Națională de SF, cică-, cât de triști erau câțiva oameni de pe-acolo, de care n-ați auzit niciodată, cât de convinși că ei înseamnă ceva important, cât de hotărâți că nu există umor în SF – dar am decis că nu merită să pângăresc articolul despre o carte care mi-a plăcut.

Un nou studiu științific despre daci iese la iveală!

După cum știe toată lumea, mai puțin cine nu știe (©), eu sunt foarte pasionat de adevărata istorie a dacilor, strămoșii noștri care au fost, de fapt și de drept, poporul primordial – călare pe dragonii lor, au civilizat lumea, din America până în Japonia. Am și elaborat două studii științifice despre asta, aici e unul, aici e al altul, dacă e.

Prin prisma acestei pasiuni (dar ce zic eu pasiune, e deja ca un hobby, dacă mă gândesc bine!), aseară am făcut o postare pe facebook care a generat o discuție de oameni cu aceleași pasiuni ca și mine. Și aș vrea să nu piară în negura internetului, așa că o reproduc întocmai aici, pentru că mai bine să este, decât să nu este!

Cu copy/paste înainte, Doamne-ajută, drumuri bune și-un week-end cât mai plăcut, dacă se poate!

Andrei Crivăț
LOL of the day. există undeva pe internet o listă de cuvinte presupus dacice. În ea tronează mălai și mămăligă.
Oana Dobre-Dimofte Cristofor Columb era neam cu Burebista! :))
Oana Vasiliu Mă interesează situația pentru borș, smântână, tocană și pilaf. Apreciez.
Cetin Omul pilaf e din turca, restul sunt din slava
Andrei Crivăț tocană e maghiar, dar în rest cum zice Cetinuț
Cetin Omul da, mabed, nu vazusem tocana
Cetin Omul practic, simt cum se strânge aici un grup select de ling visti, gata sa ii satusfaca oanei curiozitatile
Oana Vasiliu Minunat. Mulțumesc. Există vreo carte despre originile mâncărurilor “românești”?
Cetin Omul Sanda Marin – Opere complete
Andrei Crivăț Oana Vasiliu habar n-am, dar mă îndoiesc că există mâncăruri strict românești. există, însă, niște combinații strict românești. dar e o poveste lungă, de dacopați, ți-o zic la o bere
Cetin Omul bulzul pare a fi gepidic atestat istoric
Andrei Crivăț doar cuvântul nu-i românesc, dar ce să-i faci.
Andrei Cismaru torocala intra la dacice sau e de la geti?
Cetin Omul andrei, cica e un derivat al romanescului bulh, bulg
Andrei Crivăț io știam că-i balcanic, dar nu-s vreun oxford al limbii române.

Oana Vasiliu Mă mai pricep și eu puțin. Cam cât scrie în cărți.

Oana Vasiliu's photo.
Andrei Crivăț asta e dilema mea de-o viață! angemacht de pui sau nu?!
Andrei Cismaru pai de ce? esti bolnav?
Andrei Crivăț doar de dileme.
Cetin Omul practic se intalneste si bulus, venind din latina. densusianu e de acord cu varianta gepidica, desi Giuglea o denumeste historisch unwahrscheinlich
Andrei Crivăț ah, păi aceste informații schimbă totul…
Oana Vasiliu I got lost in translation, dar pare de bine. Când să-i treacă dilemele lui Crivăț.
Cetin Omul doar angemachtul nu poate fi decat de miel. daca e de pui, nu mai e angemacht
Andrei Crivăț aici te contrazic, Cetin Omul!
Cetin Omul angemacht, in gemana, inseamna excitat. nu poti excita puiul, in schimb mielul…
Andrei Crivăț i beg to differ.
Andrei Cismaru Cetin si daca puiul e pasare?
Cetin Omul well, conteaza si daca esti capabil sa exciti pasarea…
Calin Turcu Bulzshit
Adrian Mihaltianu Păi să ÅŸtii că mălaiul ÅŸi mămăliga erau din cereale locale înainte de a fi din porumb.
E o discuție întreagă aici
Dorian Prodan Mei, mai precis 🙂
Andrei Crivăț nu, că știu ce zici, cu făina de mei și tot. dar orice dicționar îți spune că ambele sunt cu etimologie necunoscută
Andrei Crivăț da, same time 😀
Dorian Prodan Mămăligă de mânz cu barză, nimica nu știi.
Andrei Crivăț da da, și iahnia de mei, și cocenii de mei la grătar… știe crivăț 😀
Adrian Mihaltianu E, aici am o problemă cu dicționarele româneÅŸti.
La toate cuvintele la care găsesc origini slave, albaneze, latine etc., le menționează.
Nu ar fi logic ca la acelea care nu există în altă limbă să fie trecută “etimologie: cuvânt românesc”?
Nu neapărat dac, dacă nu ÅŸtim că e de la ei.
Andrei Crivăț Adrian Mihaltianu păi poate nu sunt românești, ce știu eu?
Adrian Mihaltianu Păi dacă nu le-au găsit în alte limbi?
Andrei Crivăț păi poate îs extraterestre!!!
Bogdan Sorlea Dan Alexe zice că “probabil limba dacă”: https://cabalinkabul.wordpress.com/…/mamaliga-nu…/
Marian Ionescu Scuză-mă, Andrei, dar tu cine crezi că a plantat porumbul pe continentul american?
Andrei Crivăț eu știu, am scris despre asta, îmi pare rău că n-ai citit, am câteva studii științifice extrem de bine documentate, o să-ți dau link în privat.
Marian Ionescu Aștept cu interes.
Marian Ionescu Mulțumesc!
Radu Popovici Crivăț nu este tot cuvant dacic?
Andrei Crivăț BA NORMAL!
Dan Dragomir Sarmale?
Andrei Crivăț din latinul sarmalicensis, evident!
Dan Dragomir Ai naibii cotropitori

Marian Ionescu America înseamnă Dacia.

Marian Ionescu's photo.
Andrei Crivăț Marian, mă inervezi. EU AM SUSÈšINUT ASTA. ia primul punct de-aici. https://www.andreicrivat.ro/10-dovezi-stiintifice…/
Andrei Crivăț stai, că tu nu vezi dacă nu dau tag. Marian!
Bogdan Constantinescu Mititei? PET? M*** Dinamo? Nimic din astea? :((
Andrei Crivăț mneah. erau civilizați, nenikă!
Bogdan Constantinescu Ai dreptate. De-aia i-au ținut la Vatican, altfel îi țineau pe Ghencea :))
Mircea Dăian Cică mai multe …
Cezar Manu Bă, să ÅŸtii că deÅŸi neacceptată de toată floarea lingviÅŸtilor carpato-danubiano-pontici, există o teorie conform căreia “mămăligă” provine din latinescul “melius” care înseamnă “mei”. Dacii chiar mâncau destul de des un terci făcut din mei, asemănător mămăligii româneÅŸti de după vizita dlui Cristofor Columb în Lumea Nouă, iar denumirea s-a transferat la noua delicatesă.
Andrei Crivăț băh, știu, am vorbit mai sus despre asta 🙂
Cezar Manu Da’ tu cine plm crezi că are răbdare să citească tot?
Andrei Crivăț drept și asta, bro.
Mirel Palada Inainte sa vina porumbul, ambele erau facute din mei. Pufosule 😛
Atât. Am transcris-o, cu efort mare din partea mea, că n-aș vrea să uit de ea. Peste câțiva ani, când o să fiu senil, o să-mi amintească fb că am publicat acest articol și-o să mă râd iar. Și iar. Și iar.
foto: decebal, via shutterstock

Salvăm o viață. Salvăm un copil!

El este David. Încă nu are 12 ani, îi face peste mai puțin de-o lună. E fiul unui amic.

Până acum o vreme, David făcea fotbal de performanță. Acum face citostatice.

Acum o vreme, a început să aibă niște dureri lombare. Apoi, durerile au coborât pe picior. Apoi, a început să șchioapete.

Apoi i-au găsit formațiunea tumorală. Sarcom Ewing/PNET.

David are o formă agresivă de cancer la oase. Șansa lui e un spital din Berlin, unde trebuie să ajungă la sfârșitul săptămânii viitoare. Da, atât de repede. Familia are niște resurse, dar nu sunt nelimitate. Are nevoie de 65.000 de euro pentru spitalul ăla. Are nevoie de 65.000 de euro pentru a-și trăia copilăria.

Sunt mulți bani. Dar și printre noi sunt mulți oameni. Și eu mereu am crezut în miracole. Cred și acum.

Putem să facem cumva să strângem banii ăștia? Habar n-am, dar știu că o să fac tot ce-mi stă în putință în această direcție.

Așa că vă rog tare să donați. Oricât puteți, orice sumă, orice leu e un ajutor pentru David. Și vă rog să vă rugați și prietenii să doneze.

Conturile în care o puteți face:

LEI – IBAN: RO33RNCB0079151630030001, titular TANASE David Gabriel
EURO – IBAN: RO06RNCB0079151630030002, titular TANASE David Gabriel

Ajută tare să dați share. Dar ajută și mai tare dacă, pe lângă share, donați niște lei pentru David.

NOTĂ: Am toate actele medicale necesare pentru a dovedi că povestea e reală. Vi le pot trimite, trebuie doar să le cereți. Dar vă rog să rețineți că David trebuie să ajungă la spitalul din Berlin săptămâna viitoare. E puțin timp.

Cum a fost ocupată România de grupuri oculte de interese (1)

Este incredibil ce descoperire am făcut azi! Și mă bucur că s-a întâmplat acum, înainte de alegeri, pentru că asta îmi va schimba decisiv votul, cât de cât!

În urmă cu doar câteva zile, omul politic Gabriel Oprea, fost ministru, fost senator, statuta cu o claritate de cristal următoarele, citez prin procedeul copy/paste, ca să nu fiu acuzat ulterior de plagiat:

Veți vedea o campanie susținută de tăiere a oricăror rădăcini cu adevărat românești. Veți vedea luate în râs și ideea de interes național, și ideea de Biserică, și ideea de patriotism. Se spune că în spatele acestei mișcări de deznaționalizare și a protestelor din ultimii ani, nu doar din România și nu doar împotriva mea, stă o rețea de luptători pentru ștergerea identității și a valorilor naționale. Punctul principal pe agenda acestei rețele constă în susținerea oricarei inițiative care slăbește identitatea națională.

Doresc să subliniez că sublinierile îmi aparțin. Greșelile gramaticale, însă, promit că nu-mi aparțin. Dar nu asta contează acum.

Ce vream să zic – nenică, omul are perfectă dreptate! Voi demonstra numaidecât cum țara noastră, ba chiar și însuși POPORUL, au fost, de mii de ani, victimele unei tentative continue și agresive de ștergere ale valorilor tradiționale.

Vă voi demonstra numaidecât, nu doar cu argumente imbatabile, ci și cu imagini și dovezi istorice accesibile oricui!

Mai devreme făceam un apel la generația nouă – vă rog tare, nu vă bateți joc de tradițiile pure ale acestui neam. Am demonstrat științific cum se atentează la un obicei simplu, dar încrustat în sufletele noastre. Cum se încearcă “europenizarea” valorilor noastre spirituale.

Apoi am studiat mai mult și am descoperit că tentativa asta de a servi România noastră pe tavă grupurilor oculte de la Bruxelles nu-i de ieri, de azi. E dintotdeauna.

Iată dovada!

daci1

Este absolut limpede ce se vede în imaginea de mai sus, sper. E o imagine de pe Columna lui Traian, care arată clar cum primii comisari europeni au venit de la Roma – Bruxelles-ul acelor vremi! – cu ketchup-ul lor străin, dar ne-am apărat dârz, cu hotdogi atinși doar de minunatul muștar tradițional dacic. NU NE VINDEM ÈšARA, au zis dacii atunci!

Dar destabilizatorii de neam și de țară nu s-au lăsat!

daci2

O altă rundă de comisari și parlamentari europeni de la Roma – Bruxelles-ul acelor vremi! – a venit, vezi Doamne, chipurile să ne educe. Dialogul din scena de mai sus e limpede. Dacul liber zice – nene, noi halim doar hotdog cu muștar, așa știm de la bunii și străbunii noștri… ia și tu, coa, să vezi ce fain îi! Dar mârșavul emisar european încearcă să-l convingă, șoptindu-i vorbe mincinoase de iubire – hai, dăculețule, pune un pic de ketchup, să vezi ce bun și dulce se face hotdogul…

Finalul a fost tragic.

daci3

Guvernul de la Roma – Bruxelles-ul acelor vremi! – văzând că nu poate înfrânge nicidecum voința de fier a poporul dac, a dărâmat guvernul ales democratic și a impus un guvern de tehnocrați aserviți lor, care ne-au făcut de-atunci și până acum să mâncăm hotdogi proști, cu ketchup 🙁

Deci are și Oprea dreptate, nene. Iar eu repet apelul din articolul precedent – respectați valorile străbune. Nu mai puneți ketchup pe hotdog. Nu există nici un izvor istoric care să sugerez că dacii foloseau ketchup.

Doresc să subliniez că toate dovezile istorice de mai sus au fost culese personal de reputatul istoric, arheolog și sociolog de renume mondial, doctor Adrian Mihălțianu

foto: tradiții românești, via shutterstock

Apel pentru păstrarea tradițiilor strămoșești

Nu sunt, categoric, ceea ce s-ar putea numi un patriot. Sau, mă rog, poate nici nu știu ce înseamnă patriot, deși sunt de-acord cu cuvintele lui Dacian Cioloș – patriotismul și țara sunt lucruri prea profunde pentru a le etala.

Dar îmi plac anumite lucruri din țara asta foarte tare. Èšin la ele, aș vrea să rămână vii de-a lungul viitorului. Sunt lucruri care ne definesc pe noi, ca trăitori în spațiul acesta, care ne fac să fim ceea ce suntem. Lucruri pe care bunicii noștri le-au învățat de la bunicii lor, apoi ni le-au transmis nouă și mi-aș dori să le transmitem exact așa cum sunt nepoților noștri și ei, la rândul lor, să le dea mai departe nepoților lor.

Și mă doare sufletul când văd oameni care-și bat joc de tradițiile astea ale noastre. Care le iau în râs sau, și mai rău, le strică, adoptând obiceiuri străine, pentru că li se pare “cool” să facă asta. Asta, culmea, în timp ce oameni importanți din lume fac eforturi să conserve – ca să zic așa – tradițiile noastre, pentru că până și lor li se par unice. Mă refer, desigur, la oameni ca Prințul Charles sau Barack Obama.

Se rup rădăcini când adopți obiceiuri străine de sufletul nostru. Se duce naibii și foarte slaba urmă de identitate națională pe care o mai are neamul ăsta.

De aceea, vreau să fac un apel din suflet la voi.

Nu mai puneți ketchup pe hot dog. Nu există nici un izvor istoric care MĂCAR să sugereze că dacii ar fi pus vreodată ketchup pe hot dog. Sunt oameni care au studiat fiecare milimetru de pe Columna lui Traian. Guess what, nu apare nicăieri vreo urmă mică de ketchup. Sunt oameni care cunosc fiecare palmă de pământ de la Sarmisegetuza – evident, nu apare nici măcar vreo mențiune despre ketchup.

Nici măcar în declarația de înființare a statului dacic nu se menționează!

Nu vă mai bateți joc de obiceiurile noastre străvechi. Atât ne-a mai rămas din poporul glorios care am fost, cândva.

Citiți și opinia lui Barack Obama pe acest subiect.

notă: poza de mai jos este, evident, un fals grosolan, realizat cu mijloace tehnice de un răuvoitor al cărui nume nici măcar nu doresc să-l menționez. Uitați și voi cum a profanat pietrele astea, care sunt monument istoric unicat în lume, doar ca să demonstreze, vezi Doamne, chipurile că de fapt s-ar pune ketchup pe hot dog! 🙁

14449035_1109759222413402_8870997645207908512_n

(foto sus: sfinx, via shutterstock)

Om de soi prost

Mă gândeam zilele astea că eu îs cel mai prost soi de om activ online. Și că eu, pe mine, nu m-aș urmări pe rețele niciodată.

Pentru că nu am păreri pe subiectele importante. Nu doar că nu scriu articole despre ele, dar – Doamne, apără și păzește! – nici măcar pe facebook nu exprim opinii!

N-am avut o părere despre articolul lui Naumovici, nici despre moartea Reginei Ana. N-am comentat nimic despre faza de la meciul Stelei, n-am zis o vorbă de sportivii români la Olimpiadă sau de România – Crna Gora. Mă gândesc cu groază și dispreț că am avut tupeul să ignor cu totul subiectul Cumințenia pământului, până în zilele noastre!

Băh nenică, îs atâta de ABJECT că nici măcar un RIP cinstit n-am zis când or murit Radu Beligan, Marin Moraru sau Prințul Marco de Hohenlohe-Langenburg. Nici bună ziua nu mi-aș mai da: s-a dus bietul Gene Wilder și n-am scris măcar o postarea mică despre cât de mult mi-au plăcut romanele lui de nuvele!

Și chiar când ați zice că mai rău nici măcar nu se poate să se poată: ei bine, am fost plecat la Cracovia pentru 2 zile, am revenit deja de 2 săptămâni și NU AM UN ALBUM PE FACEBOOK cu poze de-acolo!

En fin, nu asta voiam să vă zic. Asta doar aberam eu cu Răzvănel într-o dimineață, mai demult

 

Amu o vreme, mi s-or ars boxele de la PC. Nenică, erau niște super boxe, Logitech cumva, că nu mai știu ce număr, dar erau așa, cu sunet surround și foarte faine – lui Brylu îi plăceau tare. No, și pentru că, după cum spuneam mai sus, eu n-am neapărat păreri, am cerut păreri de la prieteni. Și am ascultat cu atenție părerile lor, apoi mi-am luat cu totul altceva decât ce mi-au recomandat ei.

Anume, mi-am luat Logitech Z333, un sistem 2.1 care, pentru nivelul meu de pretenții, e excelent. În primul rând, are cablurile suficient de lungi cât să pot pune sateliții pe colțurile biroului (biroul meu are 150cm lățime). În al doilea rând, îmi place mult cum se aude subwoofer-ul (pe care e și buton de reglaj de bass – d’oh!).

Ah, și le-am prins la ceva reducere, ceea ce-a făcut ca totul să fie mult mai plăcut, așa, ca experiență. Da, deci vi le recomand, cât de cât.

foto: vintage facepalm, via shutterstock

(P) Dorul de lumină

Cumva, așa s-a nimerit că viața mea a fost marcată de diverse demisoluri.

Spre exemplu, când am mers la facultate, în secolul trecut, prima mea locuință de student a fost la un demisol. Multe povești faine s-au strâns acolo, multe zile de chefuit, râs și veselit, unele cu oameni pe care atunci i-am cunoscut și-mi sunt și prieteni și azi. Multe amintiri faine într-o garsoneiră tare faină, dar cu prea puțină lumină de-afară.

Apoi, când m-am mutat pentru prima oară c-o fată, tot la un demisol a fost să fie. Multe nopți romantice, multe zile cu sirop, dar, și aici, cam toată ziua stăteai cu lustra aprinsă – erau niște geamuri mici, care nici nu se deschideau de tot, și la vreun metru de ele era un gard care întuneca tot.

La Cluj am stat în cea mai frumoasă garsonieră din lume. Extrem de spațioasă (avea cam 90 de mp), la demisolul unei vile din cel mai frumos cartier clujean, Andrei Mureșanu, unde poate am trăit cele mai faine momente din viața mea. Și avea și niște ferestre destul de mari, pentru un demisol, dar nu suficient de mari.

Nu vă mai zic că și acum am biroul într-un demisol. Și râdem și ne veselim și facem chestii faine, dar în lumină de neon, că dacă am sta pe lumina ce intră de-afară, am dormi tot timpul, probabil.

Și-așa mi s-a dezvoltat un aprig dor de lumina zilei – lucru pe care l-am înțeles foarte târziu, când mi s-a întâmplat să locuiesc, pentru o perioadă, într-un apartament în care un întreg perete era făcut numai și numai din ferestre. Și intra lumina în casă, nene, și eram bucuros, pentru că lipsa luminii obosește și deprimă oamenii.

Și-așa ajungem la SGG PLANISTAR SUN, sticlă cu depunere cu dublă proprietate: emisivitate joasă (reflectă radiația infraroșie) și control solar (reflectă o mare parte a energiei solare). Este un tip de sticlă clară pe care se depune un strat fin transparent compus din material de origine metalică prin procedeul de pulverizare catodică în vid

De fapt, cele două rânduri de mai sus se traduc în acest fel: SGG PLANISTAR SUN e un vitraj pentru ferestre care are niște avantaje importante față de vitrajele obișnuite:

  • Izolare termică, pentru că este o sticlă cu emisivitate redusă (păstrează cădura produsă în încăpere).
  • Control solar – limitează supraîncălzirea spațiului interior datorită factorului solar scăzut, 62% din energia solară fiind blocată la exterior (scade efectul de seră resimțit).
  • Confort vizual – limitarea trecererii energiei solare permite utilizarea redusă a sistemelor de umbrire exterioare sau interioare
  • Transparența maximă – Gradul ridicat de transparență a sticlei, corelat cu mărimea ferestrei, permit o iluminare mai bună a spațiului interior, reducând astfel consumul luminii artificiale în timpul zilei.
  • Economie de energie – SGG PLANISTAR SUN ajută la optimizarea consumului de curent pe toată durata anului, prin reducerea costurilor de răcire, încălzire și iluminare.

Le puteți găsi la showroom-uri de ferestre partenere Saint-Gobain Glass, a căror listă poate fi consultată aici. Ca idee, tot sticlă Saint-Gobain Glass au folosit și când au construit piramida de sticlă de la Luvru, sediul BMW din Munchen sau magazinul Cocor din București.