Cum plm?

M-a izbit azi ideea asta, într-o discuție pe facebook despre una dintre infinitele fapte românești care se petrec zilnic în România. O las aici pentru istorie – șeful RAR Grivița din ultimii fuckin 31 de ani nu era, în realitate, angajat acolo.

Asta nu l-a oprit să ia decizii, să se impună în fața colegilor, de-i știau toți de frică. Omul avea inclusiv un birou acolo și dădea ordine la angajați și ăia făceau ce zicea el, că era șeful. Il capo di tutti Capi, așa-i ziceau. Inclusiv soțul șefei reale de la RAR Grivița îl asculta și făcea ce i se ordona. Și el, probabil, știa că acest Il Capo nu e angajat acolo. Sau măcar nu pe funcția aia, că era funcția nevestei lui, nu? Și ce dacă?

Ah, și asta nu l-a oprit să ia șpăgi. Sute de șpăgi (sau poate zeci de mii, dacă omul face asta de 31 de ani) pe care le-a luat în calitatea lui falsă de șef la RAR, care le zicea la pufuleții ăia din service ce să facă sau să nu facă cu o mașină.

Mă rog, detaliile sunt aici.

Și la postarea de pe facebook, un amic a comentat: “Cum plm?” Și-atunci mi-am dat seama.

Ăsta-i cel mai bun slogan de țară posibil. Întrebarea noastră definitorie. Întrebarea noastră națională.

Cum plm? Nu există în țara asta o singură zi de la Bunuțul în care să nu te lovească o știre la care prima ta reacție, nefiltrată, instinctuală, să nu fie Cum plm?

Uite câteva numai de săptămâna asta, și e doar miercuri – în afară de aia cu șeful RAR.

  • O fată a fost pusă să se descalțe la intrarea în BAC, că avea un model de teniși cu scris pe ei. Cum plm? (link)
  • Ministerul Educației a publicat o ierarhie greșită de admitere la liceu. Cum plm? (link)
  • AUR e pe locul 2 la intenție de vot. Cum plm? (link)

Deci da, asta e propunerea mea pentru viitorul slogan național.

România. Cum plm?

 

Cum m-a impresionat Medgidia de 3 ori într-o singură zi

Medgidia este un oraș în care n-am ajuns până weekend-ul ăsta. Nu c-am avut ceva cu el, pur și simplu n-a fost să fie, nu mi-a ieșit în cale. Nu știam nimic despre el. Și nici acum nu știu mai nimic, de fapt.

Dar în vizita de-o oră pe care am făcut-o ieri, m-a impresionat prin 3 lucruri.

În primul rând, primul semn publicitar pe care l-am făzut la intrarea în oraș, chiar primul primul, după o curbă așea, a fost un mare panou pe care scrie La Chiftea. Pizza și grill.

Deci mi-am spus de mai multe ori, cu voce tare: La Chiftea. Pizza și grill.

Nu-i așa că sună cel puțin complex? Acum îmi pare rău că n-am intrat.

Al doilea lucru care m-a impresionat a fost benzinăria Petrom aflată chiar în spate la La Chiftea. Pizza și grill. M-a impresionat prin faptul că, deși o benzinărie mică, de cartier, dintr-un oraș relativ mic, s-a dovedit a fi benzinăria în care am stat cel mai mult la coadă la pompă. Cel mai mult din viață. Am crezut, în primele 20-30 de minute de stat la coadă, că e o promoție, dar nu, era scump tare, peste 9 lei motorina. Apoi m-am panicat că am picat de fraier ca victimă a unei știri alarmiste că iar cresc prețurile – nope, nici asta n-a fost.

Nu, așa se mișcau lucrurile acolo, mai încet.

 

În fine, al treilea lucru care m-a impresionat și de fapt motivul tuturor acestor periperții este o patiserie. Se numește Patiseria Patien și vă recomand cu căldură, dacă aveți drum prin micul oraș, să vă opriți la ei, pe Republicii 95. De preferat cât mai dimineață și nu duminica, întrucât e închis.

Și o să găsiți nu doar niște oameni super simpatici, dar și niște gözleme cu brânză și cu carne absolut dumnezeiești, un suberek cu carne care s-ar putea să fie cel mai bun pe care l-am mâncat eu până acum, plăcinte cu brânză și alte chestii. În general mai au și baclavale, pandișpanuri, păcinte dobrogene, plăcinte cu tăt felul de umpluturi.

Vă spun, bun tare. Am luat niște poze de pe pagina lor de facebook, că nu s-or supăra. Sper să mai ajungem curând.

Atâta pentru moment, să fiți sănătoși.

 

Angajări: Content Specialist

© Jakub Jirsák | Dreamstime.com

Dat fiind că ultima oară am avut mână bună cu un anunț de genul ăsta, mai băgăm o fisă.

Agenție mică, dar FOARTE sprintenă din București caută:

Content Specialist

Bun. Priceput. Destoinic. Mai ales simpatic și isteț. Și creativ. Cu vorbele la el, să știe să se joace cu cuvintele și sensurile ca Regele Gică cu mingea de fotbal. Trebuie să ai niște skill-uri bunicele de Social Media. . Să fii pasionat de publicitate. Și să fii creativ, am mai zis ? Foarte creativ. Să știi engleză bine și să știi cât de cât să butonezi în Word, PP și Excel. Experiență de 2-3-5 ani într-o agenție înseamnă că s-ar putea să fii fix ce trebuie.

Ce primești în schimb: Un salariu la nivelul pieței. Șansa de a învăța o mulțime de lucruri și de a lucra pe conturi faine din mai multe țări și din mai multe industrii. Un job în care îți va fi răsplătită performanța și unde vei munci cu plăcere, cu niște șefi care sunt chiar relaxați câteodată și faini de cele mai multe ori.

Și cel mai important, o echipă care e ca o familie și în care sigur o să râzi mult.

Dacă sunteți interesați sau știți pe cineva interesat, vă rog să dați un semn în comentarii sau la adresa de e-mail andrei at andreicrivat punct ro (<<<— – ACEASTA ESTE ADRESA DE MAIL, da ? Că sunt pățit, vedeți comentariile de-aici!)

Aidi, spor s-aveți, mai trec eu pe-aici, dacă e.

Descoperiri de anul trecut

De fapt, poate că fixații ar fi fost un termen mai apropiat de realitate. En fin! Niște chestii pe care le-am descoperit sau redescoperit anul trecut și am rămas cu ele.

Începem cu mâncarea.

Cumva, fără să-mi propun, în fiecare an mi se pune pata pe câte o chestie și rămân cu ea. În 2020, de exemplu, am avut un fix cu prazul.
Anul trecut a fost categoric anul donerului, nu cred să fi trecut vreo lună întreagă în care să nu mă apropii de vreun doner. Preferații mei: Circus Doner, Donerboom, de vreo 2 ori și Efendi.

Altfel, am fost constant consumator de Tacos Factory și Zest Pizza care este, după gusturile mele (și e super ok dacă nu se potrivesc cu ale tale) cea mai bună pizza din București.

poză de la dl. Radu, de la care am și aflat de Zest, de altfel

Vivo Fusion au burgeri buni, între care preferatul meu s-a dovedit a fi unul cu falafel.

În materie de gătit acasă, am făcut zeci de quesadilla, cred – dacă nu mai bine. Și deseori vită în vid, după o metodă pe care am învățat-o de la dl. Petreanu.

Apoi cafea. Anul trecut am descoperit farmecul copleșitor al cafelei proaspăt prăjite. Și de-atunci comand constant de pe Coffeelicious, unde găsești o mulțime de cafele de la o mulțime de prăjitorii (dar și capsule, ciocolată, miere, fursecuri și altele)

Apoi alcool. A fost literalmente primul an din secolul 21 în care am băut gin tonic. Ultimul îl băusem în 1999, după care vreme de 20 de ani n-am suportat nici măcar să-i simt mirosul. Apoi, într-o seară de august, la Suento (acolo unde a fost, în vremurile de aur, Bistro Escargot) am descoperit nu doar că acum îl suport, dar chiar… merge, așa, la o adică. Chiar și la mai multe adici.

Apoi jocuri. Am descoperit Mass Effect, o trilogie pe care n-am jucat-o la vremea ei și pe care cel mai probabil nici n-o jucam vreodată, dacă nu apărea o variantă remasterizată – Mass Effect Legendary Edition. Am stat multe ore în universul ăla – mno, îs 3 jocuri și legate cumva între ele. Nici n-au fost multe alte jocuri în 2021.

Am recitit seriile Fundația și Dune. Am văzut și filmele.

Din motive care-mi scapă total, asta e piesa pe care am ascultat-o cel mai mult în 2021, zice Spotify

Hai, să fiți sănătoși și buni.

 

 

Lăudați și cârnați și vă bucurați

Asta e urarea pe care o fac de câțiva ani, în perioada asta, pe facebook. E o urare bună – în sinea ei, ar vrea să spună că e (sau, mă rog, că vă doresc eu să fie) o perioadă de liniște sufletească și bucurii culinare și asta ar trebui să facem, să ne bucurăm de cei din jur și de cârnați. Îmi plac cârnații, sunt preferații mei.

Anul ăsta a trecut cel mai repede din toți anii. Am descoperit cafeaua prăjită proaspăt și mi-am bucurat diminețile cu ea, am jucat 2-3 jocuri și puff! gata, s-a dus anul. Efectiv am clipit de două ori și nu mai era ianuarie, era decembrie. În stilul ăsta, am senzația că următorul an deja a trecut.

Concluzia mea pe 2022 e aia din poză.

Altfel, s-aveți sărbători frumoase și s-aveți grijă de voi și de-ai voștri.

 

Uneori e bine să nu te repezi

Acum vreun an, cred, îmi povestea Andrei de niște covrigi bavarezi congelați care se găsesc uneori la Lidl. Am căutat de nenumărate ori, n-am găsit. Nici nu i-am văzut vreodată, așa, ca produs. Doar mi-a arătat el o poză cu unii gata copți, arătau yummi.

Apoi i-am uitat, că și uitarea e scrisă-n legile omenești, cum spunea un amic de-al meu din tinerețe.

Azi văd pe faszbook acest articol de la Radu (de la care am și furat poza). Zice că e săptămâna germană, că sunt covrigi de ăia bavarezi și niște cârnați. În maxim 2 minute ies pe ușă, Lidl, rafturi, nimic. Nu tu covrigi, nu tu cârnații ăia, nu nimica – nici măcar nu prea părea săptămâna germană*, dar cine sunt eu să comentez. O apuc trist spre ieșire, o întreb pe o doamnă pe unde ies dacă n-am luat nimic, uitați pe-aici, mulțumesc, dar stați să vă întreb ceva – aveți cumva covrigi bavarezi congelați?

DA, zice. Da, dar n-am apucat să-i scoatem, îi aduc acum, câți vreți?

Știți cum am zis că nu am văzut niciodată cum arată produsul, da? Mi-am imaginat că-s 2 covrigi în pachet, hai 3. Câți să și fie, la urma urmei?

CINCI, mă reped eu fără urmă de îndoială. CINCI, vă rog, cu siguranța omului care habar n-are că nu știe nimic despre viață și lume.

Doamna a mers, mi-a adus, mai sunt doar 4, îmi pare rău…

Sunt fix 9 covrigi în ficare pachet. Acum am jumătate de congelator plin cu niște covrigi din care n-am gustat, încă, niciodată.

Măcar sper să fie buni.

* și poate că nici nu mai era săptămâna germană, că abia când am venit înapoi am văzut că articolul era de acum 4 zile 🙁

 

 

 

2 premiere

După 1 an și ceva care ne-a schimbat – oarecum fundamental – viețile, vreau să-mi las aici niște premiere din ultimele 12 luni, spre aducere aminte în viitorul care va să fie.

  • 2 iunie 2020 – după aproape 4 luni, dau prima oară mâna cu un om și realizez cât de mult mi-a lipsit acest gest banal. Omul este Radu și de-atunci am declarat că-mi este cumătru karmic.
  • 15 mai 2021 – prima zi fără mască pe stradă, după mai bine de un an. E o trăire, n-aș fi crezut să-mi aducă atâta bucurie.

Aveți grijă cu relaxarea, că virusul e tot acolo. Și vaccinați-vă, dacă n-ați făcut-o deja. E incredibil cum îți schimbă atitudinea față de pandemie (în bine, zic)

 

 

 

Azi vă recomand niște băcănii

Hei, sal, cf, long time etc.

Se face fix un an de când vreau să scriu articolul ăsta. Ar fi fost foarte util la început de pandemie și izolare, nu spre (sper) final. Dar n-a existat voință politică, de aia n-avem și noi lucruri frumoase. En fin, mai bine mai târziu.

Dacă vă mai uitați la Tricast, de-o parte dintre ele am vorbit și pe-acolo.

Așadar, anul trecut, pe când trăiam intens izolarea, am început să caut băcănii care livrează. Și am încercat mai multe și vă recomand câteva la care am rămas client fidel. Criteriul meu a fost simplu – îmi plac foarte mult mezelurile și brânza, dar le evit total pe cele din magazinele obișnuite. Am căutat, așadar, oameni care să facă produse din ingrediente naturale, fără aditivi, fără MGM, fără chestii. Chestii cât mai apropiate de cele de casă. Produse artizanal, nu industrial

Ăsta nu e un top, ci o listă random, dar categoric pe locul 1 în sufletul și viața mea e La Prăvălescu. UPDATE – din păcate s-a închis.

Ei nu (știu dacă) livrează, dar sunt în București, la Piața Amzei, așa că mi-e ușor să trec pe la ei. Raiul absolut al bunătăților de toate felurile, au cărnuri crude, chestii gata îmbinate pe care doar să le bagi la cuptor sau în tigaie, brânzeturi, mezeluri, niște sandvișuri de excepție (au unul cu carne de pe coaste, un vis), dulciuri și prăjituri. Și icre, și zacuscă și multe alte chestii. Am mai povestit de ei, am să mai zic, e un loc de bucurie și împlinire sufletească. Dacă nimeriți la ei într-un moment când tocmai au scos gogoși calde, o să mă pomeniți până la pensie. Poate și un pic după.

Bătrânu’ Sas – UPDATE: nu mai livrează la București, dar o parte din produsele lor pot fi găsite pe Freshful, care livrează – deocamdată – în București și Ilfov

De la ei am furat poza, sper să nu mă sfădească. Niște băieți foarte pricepuți din Sibiu, dar livrează în toată țara. La București livrează un domn care se numește Alex Velea, care sigur că nu e ĂLA, dar e amuzant că-l cheamă așa. Orice am mâncat de la ei a fost super super bun, dar un loc aparte printre papilele mele au pecia crud-uscată, crenvurștii vienezi (vită+porc) și ăia de vită Angus, Bierschinken (care e un fel de salam cu șuncă) și Paprikalyoner (care e un parizer cu ardei). Ah, și parizerul lor e savuros – și e făcut chiar din carne. Și pateul de rață e bun. Dar astea sunt așa, la o amintire rapidă, că repet – tot ce-am luat de la ei mi-a plăcut mult.

Origini

Livrează în București și împrejurimi (cred că și spre Valea Prahovei, nu sunt sigur). Și de la ei am luat crenvurști de vită sau de mangaliță care mi-au plăcut. Și ghiudem de capră, mușchiuleț de porc copt și afumat, salam de mangaliță, parizer, mușchi file și alte bunătăți.

Vă mai las câteva chestii din Brașov, care nu livrează, dar poate nimeriți prin zonă.

Brutăriile Mons Mellis, în Hărman și Brașov. După cum știe toată lumea, mai puțin cine nu știe, eu am locuit în foarte multe zone din țara asta. Nu am mâncat nicăieri pâine mai bun ca la ei. Spelta e Maybach-ul pâinilor, cum ar zice Gaben. Plus cea mai bună amandină. Din lume. Da, din toată lumea asta mare. Plus alte prăjituri, plăcinte, biscuiți cu brânză. Există Mons Mellis și în București (lângă Kaufland Barbu Văcărescu – UPDATE: cel din București s-a închis), Târgoviște, Pitești, Botoșani și Satu Mare.

Ferma Cățean – cea mai bună brânză pe care am mâncat-o eu. Vorbim aici de telemea de oaie, care se bate de la egal la egal cu aia din Piața Cibin din Sibiu, brânză de burduf așa cum trebuie ea să fie, un caș proaspăt delicios, un cașcaval cu gust foarte intens. Și mai au și altele. Sunt de găsit la Carrefour Brașov, AFI Brașov, Ploiești și Orhideea, măcelăria lor proprie de la Galeriile Orizont 3000 (Brașov) și un magazin propriu tot în Brașov (13 Decembrie 129, bloc Isaran, magazinul se numește Șmag) unde vă servește chiar mama familiei, care e foarte simpatică. Că e o afacere de familie, plecată de la trei frați care au moștenit niște oi, dacă-mi amintesc bine. Fun fact: din cei trei frați, unul a devenit politician, unul e medic veterinar și unul e cascador și crescător de cai. (sper că nu zic prostii) Au luat o grămadă de premii internaționale cu brânza lor, între care o stea de la International Taste Institute pentru brânza de burduf.

Alte chestii pe care le-am mai tot comandat – gama Delicatese Gourmet Eco de la Silvania, au pateuri tare bune și mezeluri gustoase, tot așa, fără aditivi și chestii.

Gata, asta a fost, mai povestim. S-aveți poftă.

 

PS Play – Watch Dogs: Legion

La 2 zile de la lansare, câteva gânduri despre joc, fără mari spoilere.

  1. Jocul e fain tare. Din păcate, are foarte multe bug-uri în prima versiune, în special de sunet (pe versiunea de PS4) – luptele într-o clădire se aud mai prost decât într-un film de categoria D, din păcate. Dar jocul în sine e făinuc.
  2. Povestea, cel puțin până la jumătate, e mai puțin captivantă decât cea din WD2. Dar grafica și gameplay-ul sunt mult peste.
  3. Londra viitorului e fancy. mașini cu autodrive, mii de drone.
  4. E o idee bună să eliberați cartierele după primele 3-5 misiuni din story, în felul ăsta vă faceți o echipă destul de ok. Dincolo de operatorii pe care-i primiți pentru că eliberați cartiere, mai sunt utili barmanii, avocații și paramedicii, pe care-i puteți recruta de pe stradă
  5. Toți operatorii au chestiile lor unice și sunt faini. În special Huliganul (care la mine s-a nimerit o fată, lol). Dar cei mai utili sunt muncitorul în construcții (pe care vi-l dă story-ul) și professional hitman, cu ei faci treabă serioasă.
  6. Foarte mulți români ca NPC-uri. De altfel, multe dintre anunțurile din joc sunt în română și poloneză, cele mai mari comunități de expați din Anglia
  7. Dacă v-a plăcut WD2, ăsta o să vă placă și mai tare. Dacă nu, nu.

Cam asta e.

PS. PS Play e o pagină pe care am făcut-o cu Știrbu, dar nu e funcțională. Și are și un canal de youtube, dar nici ăla nu e funcțional. Din păcate.

Angajări: Content Specialist

© Jakub Jirsák | Dreamstime.com

 

Agenție mică, dar FOARTE sprintenă din București caută:

Content Specialist

Bun. Priceput. Destoinic. Mai ales simpatic și isteț. Și creativ. Cu vorbele la el, să știe să se joace cu cuvintele și sensurile ca Regele Gică cu mingea de fotbal. Trebuie să ai niște skill-uri de bază de Social Media. Să fii pasionat de publicitate. Și să fii creativ, am mai zis ? Foarte creativ. Să știi engleză bine și să știi cât de cât să butonezi în Word, PP și Excel. Experiență de 2-3-5 ani într-o agenție înseamnă că s-ar putea să fii fix ce trebuie.

Ce primești în schimb: Un salariu la nivelul pieței. Șansa de a învăța o mulțime de lucruri și de a lucra pe conturi faine din mai multe țări și din mai multe industrii. Un job în care îți va fi răsplătită performanța și unde vei munci cu plăcere, cu niște șefi care sunt chiar relaxați câteodată și faini de cele mai multe ori.

Și cel mai important, o echipă care e ca o familie și în care sigur o să râzi mult.

Dacă sunteți interesați sau știți pe cineva interesat, vă rog să dați un semn în comentarii sau la adresa de e-mail andrei at andreicrivat punct ro (<<<— – ACEASTA ESTE ADRESA DE MAIL, da ? Că sunt pățit, vedeți comentariile de-aici!)

Aidi, spor s-aveți, mai trec eu pe-aici, dacă e.