#PrinTransilvania2017: Virginele de piatră de la Sibiu

Sibiul a devenit, în ultimii 10 ani, un oraș foarte vizitat (ok, ca să fim onești, să zicem mai degrabă că centrul Sibiului + Kon Tiki au devenit foarte vizitate).

Eu unul am avut mare noroc de niște oameni care m-au luat la pas prin Sibiu și mi-au spus poveștile locului, altfel decât sunt ele la prima vedere. Brylu, Groparu, Oltea, Călinuț – de la fiecare am învățat câte o snoavă, câte-o legendă, câte-un loc de poveste.

Una dintre poveștile astea e povestea Casei cu Cariatide.

Casa cu Cariatide* este, pentru mine, una dintre cele mai interesante case din centrul Sibiului și are o poveste veche, ce începe pe la 1674, când un slovac, Sebastian Hann, unul dintre cei mai importanți argintari ai vremii sale, s-a mutat din motive numai de el știute (dar, cel mai probabil, pentru că era îndrăgostit) din sudul Slovaciei la Sibiu. Unde se afla însurat cu o doamnă, Maria Wienesch, care s-a nimerit să fie prima lui soție, de la care a și cumpărat casa – cu 500 de guldeni, care era o sumă importantă.

Dar dragostea lor n-a rezistat. Doar că domnul Hann s-a luptat cu destinul și a căutat fericirea așa că a ajuns la a doua soție, apoi la a treia, doamna Margareta Keyn. Cumva, domnul Hann a fost răpus de lupta cu destinul așa că doamna Keyn a vândut casa văduvei contelui Gregorius Bethlen (vă mai spuneam eu acum niște ani că familia Bethlen era o familie importantă în Transilvania)

Ei bine, doamna Bethlen nu a fost foarte încântată de casa cumpărată, așa că a demolat-o și a făcut ceea ce azi se numește Casa cu Cariatide. O casă cu o intrare rar întâlnită. Se află pe strada Mitropoliei, n-o ratați dacă ajungeți pe-acolo, are o magie pe care știe s-o dea mai departe 🙂

Cariatidele sunt cele care împodobesc portalul. Poreclite și “virginele de piatră” ele se înalță pe un piedestal înalt. Sunt greoaie și de aceea marea majoritate a cercetătorilor cred că acestea au fost construite de către o calfă a lui Simon Hoffmeyer, cel care a construit atlanții palatului Brukenthal. (sursa)

*) CARIATÍDĂ, cariatide, s. f. Statuie reprezentând o femeie în picioare, care susține, ca o coloană, cornișa unui acoperiș, o intrare etc. [Pr.: -ri-a-] – Din fr.cariatide, lat. caryatides. Așa zice dexonline

Mulțumim pentru sprijin: Suzuki România, Garanti Bank, Rădăcini Auto Motor

Cu Vitara S la Raliul Sibiului

Asta o să fie noua mea mașină. Așa mi-am spus anul trecut, când am citit despre Suzuki Vitara S. Nu mersesem cu ea, nici măcar n-o văzusem live, pe net erau vreo două poze de interior, deci știam spre nimic despre ea. Dar a fost așea, ca o chimie, ca o iubire, ca o alea.

Week-end-ul ce-a trecut, oamenii de la Suzuki România mi-au dat Vitara să merg cu ea la Raliul Sibiului. Chiar dacă nu era fix viitoarea mea mașină (a mea o să fie automată, asta era manuală) – chiar și-așa, tot mi-am cimentat convingerea că va fi următoarea.

N-o să mă apuc să vă fac un review tehnic, că nu mă pricep. O să vă spun doar că e uimitor de agilă pentru un motor de 1.4 (are 140 de cai și un cuplu de 220 de la 1500 de ture în sus, probabil și pentru că are doar vreo 1200 de kg), că e prima mașină pe benzină cu 6 viteze (plus marșarier) cu care am mers, că e super comodă și că atunci când o treci în modul Sport, devine un mic Porsche. Și când o treci pe modul Snow/Mud, se transformă într-un mic Patrolozaur (Patrolozaurul e Patrolul super echipat de offroad al lui Doru).

Pe lângă dotările standard normale pentru 2016 (le găsiți aici pe toate), are un radar care te avertizează dacă mașina din fața ta frânează brusc. Dacă detectează posibilitatea unei coliziuni, sistemul avertivează sonor ÅŸi vizual ÅŸoferul asupra pericolului. Dacă pericolul de impact creÅŸte, RBS (radar breaking support) activează asistenÅ£a la frânare ÅŸi măreÅŸte intensitatea frânării de urgenÅ£ă. Dacă impactul este iminent, sistemul frânează automat vehiculul.

Și mi-a mai plăcut mult camera video pentru marșarier, care da, știu că a devenit frecventă, dar mno, la noi la țară n-aveau – e prima mașină pe care o conduc cu astfel de cameră, e foarte mișto, o să am și eu pe viitorul meu Suzuki Vitara S.

Ca idee, Vitara S pleacă de la 18.400 euro, varianta 2WD. Cea 4×4 manuală e 20.050 euro și a mea, 4×4 automată, e 21.600 euro. Cu tot cu TVA etc.

M-am cam lungit, voiam doar să vă zic că mi-a plăcut – mi-a plăcut tare. Da, o voi lua de îndată ce voi putea. Nu zic doar așa, chiar o vreau – și va fi a mea.

Altfel, am scos cu ea un consum de vreo 6%, dar n-am fost blând deloc, deci practic cred că se poate și mai puțin – mașina cu care am mers fiind pe benzină, cum am mai zis. Plus c-am urcat-o un pic pe dealuri pe la Gura Râului și pe la Dobârca, că am fost cu ea la Raliul Sibiului.

De la care vă las cu niște poze.

 

Restaurante: Benjamin Steakhouse, Sibiu

În ultima mea vizită la Sibiu, Brylu m-a convins să vizitez un restaurant nou deschis folosind un singur cuvânt magic – burgeri. Așa am ajuns la Benjamin, care era deschis la vremea aia de câteva zile.

Și mi-a plăcut. Tare.

Mi-a plăcut încă de la intrare. E tare dischisit și elegant, și dincolo de asta are un sistem de ventilare excepționale. Sunt rare restaurantele în care, la intrare, nu simți nici un fel de miros. Ei bine, la Benjamin nu simți. Nici măcar miros de țigară, deși prima încăpere e salonul de fumători. Dar ventilația aia își face treaba de minune.

benjamine-steakhouse-interior-1

 

Locul are salon de fumători, un salon separat de nefumători, bar și spațiu de joacă pentru copii. Când zic spațiu de joacă pentru copii, nu mă refer la un loc cu niște jucării. Nu, au o cameră mare, cu Nintendo Wii, mese speciale de copii și hostesse care au grijă seara de copii, se joacă cu ei și îi mai și pictează pe față.

benjamine-steakhouse-interior-2

Meniul nu-i stufos. Adică n-au doar produse de vită, mai au și diverse aperitive, supe, paste. Dar nu sunt multe produse, ceea ce mi se pare absolut firesc la un restaurant de gen. Carnea de vită folosită este exclusiv Black Angus, este maturată 21 de zile și provine, integral, de la o fermă de pe Valea Hârtibaciului, jud. Sibiu. Ceea ce se simte din plin în gustul felurilor servite. Așa cum se simte și că oamenii folosesc un super cuptor-grill Josper, pe cărbuni, cu temperatură controlabilă și alte minuni. (despre care cei de la Benjamin mi-au zis că e unicat în Transilvania – se poate, nu cunosc)

Masa mea acolo a început cu poate cel mai interesant carpaccio de vită pe care l-am gustat vreodată. Cu felii de vită grosuțe (deși în general sunt subțiri ca foița de țigară), cumva marinate senzațional, fragede de-ți venea să le ungi pe pâine. Plus parmezan, roșii cherry, rucola.

benjamin-steakhouse-carpaccio

A continuat cu un Texas Cheeseburger. Carne de vită tocată acolo, la ei, bacon, Cheddar, salată, roșii, castraveți murați și rondele de ceapă. Lângă el, un sos Texas și niște cartofi prăjiți într-o formă aparte, cu o adâncitură specială pentru sos.

benjamine-steakhouse-burger

Și cam atât, că porțiile îs măricele și eu băiat fin. Dar data viitoare când mai ajung trebuie musai să încerc coastele de porc cu rondele de ceapă, arată suficient de bine cât să fac un drum special la Sibiu pentru asta:

coaste benjamin steakhouse sibiu

Și apoi nu-i de ratat T-bone-ul. Black Angus, făcut la 400 de grade, cu porumb picant (o rețetă a casei) și sparanghel făcut la grill cu rocă vulcanică.

t-bone-benjamine-steakhouse-sibiu

Prețurile sunt absolut decente. Carpaccio, burgerul și niște băuturi aferente au fost pe la 50-60 de lei. Benjamin Steakhouse e în Sibiu, pe str. Xenopol nr. 1. Au pagină de facebook.

Mie mi-a plăcut tare mult și vi-l recomand călduros, așa cum recomand în general locurile în care îmi place să merg. La Benjamin abia aștept să ajung din nou.

Și am să ajung curând, pentru că…

benjamine-steakhouse-card

De bun gust 2014

Unul dintre cele mai faine evenimente la care am fost anul trecut a fost Festivalul De bun gust de la Sibiu. Mi-a plăcut mult conceptul, mi-au plăcut evenimentele și demo-urile, mi-au plăcut produsele specifice scoase în față de diverse bucătării.

Ediția de anul ăsta, organizată tot de Turnul Sfatului, începe mâine dimineață la 10.00. Îmi pare tare rău că nu mai ajung, dar să mergeți, dacă aveți ocazia, o să fie un pic mai tare decât anul trecut. Mai multe concerte, mai multe evenimente, 10 tipuri de bucătării, față de 8, câte au fost în 2013. O să fie și loc de joacă pentru copii.

Fain eveniment, sincer. De mâine (adică din 24) până pe 27 iulie, între 10.00 și 23.00, dacă puteți merge în Piața Mare din Sibiu, mergeți. N-o să vă pară rău! Aveți și ce vedea, și ce gusta pe-acolo.

O fotografie cu pregătirile de anul ăsta, făcută de Silvana

10505030_272389556281233_25203118426853694_o

 

 

Huet.Urban 4

Unul dintre cele mai faine locuri din Sibiu este Piața Huet – de altfel, cea mai veche piață medievală a orașului.

De vreo 4 ani încoace, niște oameni au creat un eveniment care are darul de a revitaliza piața asta, punte între trecutul și prezentul orașului. Anul ăsta, Huet.Urban se desfășoară între 31 mai și 1 iunie.

huet 1

 

Și anul ăsta vor fi, în Piața Huet, ateliere ale meșterilor urbani, târguri, tururi ghidate, expoziții, concerte, spectacole de teatru și proiecții de film. Pe scena din mica piață vor fi byron, We Singing Colors și Avant’n’Gard.

Va fi, de asemenea, un mic oraș al copiilor, unde pruncii vor învăța despre arhitectură și spațiile publice ale unui oraș, ba chiar să ajute la construirea unui Mini-Sibiu.

huet 2

Fiecare instituție din Piața Huet (Colegiul Samuel von Bruckental, Casa Calfelor, Muzeul Astra etc) va avea, în cadrul festivalului, o acțiune proprie. “Cu sprijinul partenerilor transformăm acest festival într-unul al vecinătăților, un festival al comunității și pentru comunitate” – spun organizatorii.

Evenimentul este organizat de Fundația Heritas și cofinanțat de Primăria și Consiliul Local Sibiu. Partener principal: Ambient. Parteneri: Continental, Pegas.

Festivalul De bun gust

Vreme de 3 zile am participat la prima ediție a festivalului De bun gust, organizat la Sibiu de Turnul Sfatului.

Ok, ideal ar fi să fac un rezumat serios și obiectiv al lucrurilor care s-au întâmplat acolo. Doar că-i un pic cam greu, întrucât a fost foarte, foarte fain.

De bun gust a însemnat un cort imens, de 2.400 mp, în care a fost creată o stradă a bucătăriilor. 8 căsuțe cu 8 tipuri de bucătării – germană, americană, românească, chinezească, italiană, ungurească, thailandeză, turcească – au oferit vizitatorilor tot felul de delicatese specifice.

A mai însemnat concursuri de ghicit ingrediente sau condimente, de tăiat ceapă sau de ornat farfurii, demo-uri culinare realizate de 3 candidați la Masterchef – Bogdan Roman, Vlad Mureșan și Alexandru Hora -, concerte cu Pavel Stratan și Renegades.

Fac o paranteză – îs bestiali oamenii de la Renegades. Au cântat cover-uri, dar le-au ales și le-au cântat super, super bine. Maria Cojocaru are o voce de-ți stă inima-n loc.

Revenind la Festivalul De bun gust – în prima seară, la concertul Pavel Stratan, pe o temperatură un pic sub zero grade, au fost cam 1.000 de oameni. A doua seară, la Renegades, au fost de 2 ori mai mulți. Ceea ce-i absolut firesc – cele 8 bucătării au avut niște produse senzaționale. Păstrăvii cu hrean de la bucătăria germană, burgerii și pancakes-urile de la cea americană, supa de la cea thailandeză, gulașul de la cea ungurească, cârnații de la cea românească, puiul cu susan de la cea chinezească, kebabul de la cea turcească, pastele de la cea italienească au fost motive ca oamenii să se strângă în Piața Mare a Sibiului și să petreacă.

În ciuda faptului c-a fost prima ediție, doar, Festivalul De bun gust a fost senzațional. Mi-ar plăcea să fie și în Cluj un eveniment culinar de asemenea anvergură. Ca fapt divers, în Piața Mare a Sibiului au fost peste 20 de evenimente anul acesta, din totalul de 79 de evenimente din agenda culturală a orașului.

Câteva poze făcute de Silvana, care e bestială și face poze bestiale.

ps: mulțumesc, Brylu, mulțumesc, Traian.

 

Altfel de Oktoberfest

Așa spun organizatorii despre CibinFEST – că este cel mai asemănător eveniment de acest gen cu Oktoberfest-ul de la Munchen. Eu n-am fost nici la unul, nici la altul – deci nu pot să zic că e sau nu e așa. Dar dat fiind aerul săsesc pe care-l respiră Sibiul – orașul care mi-e cel mai drag, după Cluj, din țara asta, dar poate că mai mult pentru oamenii de-acolo – e foarte posibil să fie adevărat.

De altfel, nu cred că-i vreun loc mai potrivit decât Sibiul pentru un eveniment de sorginte germană – anul trecut, spre exemplu, au fost la CibinFEST peste 60 de mii oameni. Care au băut peste 70 de mii de litri de bere. Și a fost cam așa:

Anul ăsta, la CibinFEST (între 26 și 29 septembrie) se va amenaja în Piața Mare un cort de bere absolut imens – 2400 mp. Se va amenaja un uriaș parc de distracții, tot acolo. Cu un montagne russe pe două niveluri, cu pistă de mașinuțe, cu tot felul de chestii de distrat lumea. Va fi acolo o formație care a cântat la Oktoberfest – Die Spatzen 2000. Va fi un târg de toamnă cu suveniruri, jucării, obiecte de artizanat și delicatese.

Și va mai fi ceva – poate mă înșel, dar cred că e o premieră la festivalele de genul ăsta din România. La CibinFEST va fi un sistem de rezervări. Ca oamenii care vin să nu piardă vremea căutând loc în cort, se pot rezerva mese. Și se pot rezerva online, aici.

Cumva, sunt convins că anul ăsta vor fi mai mulți oameni decât anul trecut. Se va bea mai multă bere, se va cânta mai mult. Dacă nu sunteți din Sibiu, cred cu convingere c-ar merita să faceți o vizită – cu atât mai mult cu cât înțeleg că hotelurile din Sibiu au, în acel week-end, pachete speciale pentru CibinFEST.

CibinFest este un eveniment organizat de Fundatia Austria Pro Romania si A1 Events cu sprijinul Ursus, Pepsi si Ibis Hotel

 

FITS. Sibiu, gânduri de final

– cea mai frumoasă femeie din Sibiu (și, sunt sigur, din toate județele învecinate) se numește Gabriela. Da, da, Gabriela. Noroc că nu citește bloguri 🙂

– FITS este, fără nici cea mai mică urmă de îndoială, cel mai tare eveniment cultural la care am participat vreodată.

– Ruxandra este, fără nici cea mai mică îndoială, omul cel mai potrivit din lume pentru a fi director de comunicare al FITS. Am zis.

– FITS a fost pentru mine o mini-vacanță perfectă. O vacanță în care am intrat, un pic, în altă lume și am lăsat deoparte toate ale mele. Mai vreau.

– Sibiul e, cred, cel mai frumos oraș din România – desigur, după Cluj. Nu știu cum o fi să locuiești acolo, da’ probabil că n-o să mă satur niciodată să vizitez Centrul lui.

– în Sibiu am găsit câteva restaurante foarte, foarte faine. De Crama Sibiul Vechi am scris deja pe Ebucătăria, de restul voi scrie zilele viitoare.

– îi musai să subliniez că sejurul ăsta poate nu mi-ar fi plăcut așa tare fără oamenii foarte faini cu care mi-am petrecut zilele pe-acolo. Musai, zic.

În rest… mulțumesc, Ruxa, pentru invitație. Și abia aștept FITS 2012. Și să văd din nou Faust 🙂

 

FITS. Faust

Mi-am dorit mult să văd Faust anul trecut – și l-am ratat.

L-am văzut anul ăsta la FITS (din nou, mulțumesc mult, Ruxa).

Vă spun sincer, când am ieșit din sală primul meu gând a fost “n-am suficiente cuvinte să scriu de spectacolul ăsta”. Și chiar n-am. Nu știu cum să transmit ce-am simțit la final.

Faust în regia lui Silviu Purcărete n-o fi cea mai faină piesă pe care am văzut-o vreodată, sau cel mai bine jucată, dar este, categoric, cea mai impresionantă producție teatrală și cea mai năucitoare viziune asupra unui text (care nu-i de ieri de azi, să tot aibă vreo 400 de ani de la primele variante și vreo 180 de la varianta lui Goethe) pe care le-am văzut vreodată. Și zău că nu mă joc cu vorbe mari – vorbim de-o piesă de teatru care implică zeci de actori, poate peste 100, ca fapt divers.

Varianta “purcăretiană” e șocantă și dură (poate de aia e atât de impresionantă, naiba știe). Au fost vreo două momente în care m-am ridicat să plec, pentru că scenele care o implicau pe Margareta mi s-au părut prea mult (Margareta e un personaj care are 14 ani, și pesemne cam atât are și copila care o joacă). Totuși, curiozitatea m-a împins să rămân până la sfârșit și nu-mi pare rău de nici o secundă petrecută în sala aia. Sau în sălile alea, de fapt, că – da, știu că sună ciudat – acțiunea se întâmplă în două săli.

Nu știu să v-o descriu în termeni de critică. E pur și simplu musai de văzut. Dacă vă pasionează vreun pic teatrul și n-ați văzut Faust, aveți un mare minus în viață – Faustul acesta este o experiență personală foarte puternică.

Nu mai zic că Ilie Gheorghe (Faust) joacă impecabil, iar pentru mine Ofelia Popii (Mefisto) e noua zeiță absolută a scenei românești. Sau mă rog, viitoare zeiță, că-i tânără și probabil mai are multe de zis. Am să fac cumva tot posibilul să văd tot ceea ce joacă.

Faust este – îmi pare rău, nu știu cum să zic asta în românește, că tulburător mi se pare prea puțin – absolut mindblowing.

M-a impresionat atât de tare încât o să fac tot posibilul să ajung la Sibiu să-l văd din nou. O mostră (sunetul e cel original, care marchează toată reprezentația)

PS: deși îmi dau seama că experiența n-ar fi deloc la fel, mi-aș dori ca acest Faust să apară pe DVD. cred că l-aș revedea lunar.

FITS. Ziua 3.

Coregrafiile lui Pal Frenak mă fascinează, mă provoacă și mă intimidează, fie că e vorba de Switch sau de InTime.

Adevărul e că în toate spectacolele puse în scenă de compania pariziană a coregrafului maghiar se simt un stil și un limbaj unic al dansului – din nou, e o părere subiectivă, neinstruită, este ceea ce simt eu. Pal Frenak se axează mult pe explorarea relațiilor interumane și propune concepte inovative în dansul modern.

InTime – un spectacol cel puțin curajos, pe care m-am bucurat să-l regăsesc la FITS 2011 – nu oferă soluții. Nici nu are nevoie, atâta vreme cât evidențiază complexitatea relațiilor interumane atât de sincer încât spectacorul nu poate rămâne indiferent. Spectacolul celor 5 dansatori trezește senzații de o incadescență neverosimilă și lasă privitorul cu întrebări nerăspunse. Cum poate deveni real omul de lângă tine ? Poate dorința pentru celălalt să rămână veșnic neîmplinită ?

Coregrafia lui Frenak subliniază faptul că viața noastră e afectată de oportunism, de minciuni, de lipsa de deschidere față de ceilalți.

M-a impresionat. Se vede, cred 🙂

Credit foto: Dragoş Spiţeru | FITS2011