#PrinTransilvania2017 – o zi pe Valea Hârtibaciului

Există acest drum, pe care-l consider unul dintre cele mai frumoase din România (și probabil că veți fi de-acord cu mine după ce îl veți fi parcurs într-o zi cu soare): Cornățel – Hosman – Nocrioch – Alțâna – Biertan, pe DJ106.

Străbate Valea Hârtibaciului, o zonă aflată chiar în mijlocul României, în județul Sibiu. Valea Hârtibaciului cuprinde 14 comune și un oraș – Agnita. Și cuprinde foarte multă istorie. Atât de multă, că în fiecare dintre localități se găsesc locuri faine de vizitat. Zona poartă urmele coloniștilor germani aduși în Transilvania pe la 1400. De aceea, fiecare sat are câte o biserică fortificată. Pe vremuri, fortificațiile astea apărau locuitorii de invadatori. Astăzi, au devenit atracții turistice.

Am mai parcurs acest traseu, o să-l mai parcurgem, că e fain și mai avem multe de văzut. Ne-am oprit doar în câteva locuri, de data asta.

Biserica Ortodoxă din Hosman

Pe vremuri, prin secolul 17, credincioșii ortodocși din Hosman – un sat atestat la 1317 – nu aveau biserică, așa că au adus una de lemn de la poalele Făgărașilor, din Cârțișoara. O sută de ani mai târziu, pe la 1875, s-a ridicat biserica actuală, din piatră și cărămidă, fix pe același loc. Inițial greco-catolică, apoi ortodoxă, din 1948, are două clopote, dintre care unul de 220 de kg. Dar nu asta e musai fain la ea, ci faptul că are un aer semeț, așa, cum stă ea acolo, pe vârful dealului.

Este și o biserică fortificată în Hosman, dar n-am avut noroc s-o vizităm – era închisă

Biserica fortificată din Nocrich

Inițial, a fost o biserică romanică, ridicată în secolul 13. Dar apoi a ars și a fost reconstruită pe la 1800,după planurile inginerului Karl Steinbach din Făgăraș. Construcția a fost edificată de zidarul Josef Pfeiffer și de dulgherul Johann Georg Rastl. A costat 8950 de florini. O mie de florini din această sumă au fost donați de Samuel von Brukenthal, baron al Sfântului Imperiu Roman și consilier personal al împărătesei Maria Thereza, care s-a născut aici, la Nocrich. Și care, de altfel, a murit în anul începerii construcției noii biserici. Cu toate acestea, strana familiei Brukenthal încă se păstrează în biserică.

Cea mai veche casă din Transilvania

Este, se spune, Casa Gerendi din Alțâna. Nu știu dacă e musai cea mai veche, așa se spune, dar e oricum foarte veche – dăinuiește din 1508. Legenda spune că de sub ea pleacă un tunel care merge până sub biserica evanghelică din localitate. Pe care, de asemenea, am încercat s-o vizităm, dar era închisă

Și de-aici, drumurile noastre au dus toooocmai la Rupea. Cetatea a fost renovată în urmă cu câțiva ani și arată extrem de frumos. Citiți despre ea aici.

Mulțumim pentru sprijin: Suzuki România, Garanti Bank, Rădăcini Auto Motor

 

 

 

Transilvania Train 2017 – începutul

Iată un proiect extrem de fain, de care nici măcar n-am știut până acum vreo câteva zile – Transilvania Train.

Practic, niște oameni se suie într-un tren special și vizitează Transilvania mea dragă. Se merge în Haferland*, în Sighișoara, zona Mediașului, Alba, Sibiu, Èšara Făgărașului, cu întâlniri cu meșteșugari din zonă și cu prânzuri și cine specifice zonei.

Merg în această călătorie la invitația Timișoreana și o să vă țin la curent, zilele următoare, aici și pe facebook, cu locurile pe care le vizităm și cu oamenii pe care-i întâlnim. Promit să fie fain.

Deci țineți aproape 🙂

*) Haferland sau „Țara Ovăzului” este regiunea săsească din Transilvania cuprinsă între Rupea si Sighisoara, denumită astfel întrucât localnicii obișnuiau să cultive cu precădere ovăzul, din cauza climatului mai aspru. (sursa)

#PrinTransilvania2017: Virginele de piatră de la Sibiu

Sibiul a devenit, în ultimii 10 ani, un oraș foarte vizitat (ok, ca să fim onești, să zicem mai degrabă că centrul Sibiului + Kon Tiki au devenit foarte vizitate).

Eu unul am avut mare noroc de niște oameni care m-au luat la pas prin Sibiu și mi-au spus poveștile locului, altfel decât sunt ele la prima vedere. Brylu, Groparu, Oltea, Călinuț – de la fiecare am învățat câte o snoavă, câte-o legendă, câte-un loc de poveste.

Una dintre poveștile astea e povestea Casei cu Cariatide.

Casa cu Cariatide* este, pentru mine, una dintre cele mai interesante case din centrul Sibiului și are o poveste veche, ce începe pe la 1674, când un slovac, Sebastian Hann, unul dintre cei mai importanți argintari ai vremii sale, s-a mutat din motive numai de el știute (dar, cel mai probabil, pentru că era îndrăgostit) din sudul Slovaciei la Sibiu. Unde se afla însurat cu o doamnă, Maria Wienesch, care s-a nimerit să fie prima lui soție, de la care a și cumpărat casa – cu 500 de guldeni, care era o sumă importantă.

Dar dragostea lor n-a rezistat. Doar că domnul Hann s-a luptat cu destinul și a căutat fericirea așa că a ajuns la a doua soție, apoi la a treia, doamna Margareta Keyn. Cumva, domnul Hann a fost răpus de lupta cu destinul așa că doamna Keyn a vândut casa văduvei contelui Gregorius Bethlen (vă mai spuneam eu acum niște ani că familia Bethlen era o familie importantă în Transilvania)

Ei bine, doamna Bethlen nu a fost foarte încântată de casa cumpărată, așa că a demolat-o și a făcut ceea ce azi se numește Casa cu Cariatide. O casă cu o intrare rar întâlnită. Se află pe strada Mitropoliei, n-o ratați dacă ajungeți pe-acolo, are o magie pe care știe s-o dea mai departe 🙂

Cariatidele sunt cele care împodobesc portalul. Poreclite și “virginele de piatră” ele se înalță pe un piedestal înalt. Sunt greoaie și de aceea marea majoritate a cercetătorilor cred că acestea au fost construite de către o calfă a lui Simon Hoffmeyer, cel care a construit atlanții palatului Brukenthal. (sursa)

*) CARIATÍDĂ, cariatide, s. f. Statuie reprezentând o femeie în picioare, care susține, ca o coloană, cornișa unui acoperiș, o intrare etc. [Pr.: -ri-a-] – Din fr.cariatide, lat. caryatides. Așa zice dexonline

Mulțumim pentru sprijin: Suzuki România, Garanti Bank, Rădăcini Auto Motor

#prinTransilvania: Tălăuzești gumuțeasca?

Există o comună în Apuseni, pe drumul ce urcă de la Huedin la Beliș – Mărgău îi zice. Îi tare faină, întinsă pe la poalele Munților Vlădeasa, poartă de intrare în Parcul Național Apuseni. Aici găsești două cătune cu nume pe care eu le găsesc fascinante: Ic Ponor și Doda Pilii. Mai găsești și-un sat, Răchițele, unde s-a născut un fost premier al României 🙂

Aici, de-a lungul a câteva sute de ani, oamenii s-au ocupat cu sticla. Făceau geamuri, oglinzi și icoane, le urcau în căruțe și plecau cu ele spre sudul țării, să le vândă. Unii se opreau la București, alții mergeau mai departe, către Brăila și Constanța.

De-a lungul vremii, și-au dat seama că, pe unde merg, nu toată lumea e de bună credință. Așa că au inventat un limbaj al lor, ca să nu fie înțeleși de cei la care mergeau și să se poată apăra, cumva. Așa a apărut limba gumuțească, unicul argou rural din România.

“Munuc, s-asface spurav!” (“Fii atent că e om rău”) era un avertisment care s-a auzit, probabil, de multe ori când geamgiii din Mărgău își vindeau marfa în sud.

Acum, geamgiii nu mai sunt, copiii lor au plecat, majoritatea, din sat, iar gumuțeasca mai e vorbită de foarte puțin oameni. Cu doi dintre ei m-am întâlnit zilele astea și i-am rugat cu cerul și cu pământul să mă lase să-i filmez când vorbesc pe graiul lor. N-or vrut neam. “Ăsta îi graiul nostru, îi secretul nostru, l-au folosit bunicii noștri, nu-l dăm la alții”.

Și nu mi l-au dat, dar am găsit pe youtube un clip dintr-un proiect care are ca scop salvarea acestui argou.

E și-o poveste faină la Mărgău, povestea lui Ile Ciuruly (habar n-am cum se scrie, evident). Cică Ile ăsta era un bandit care spărgea casele oamenilor când erau la biserică, apoi ascundea bunurile într-o groapă numai de el știută. N-au putut să-l prindă, nu putea fi împușcat, glonțul nu-l atingea. Până când ibovnica lui l-a trădat și le-a zis jăndarilor secretul – să pună boabe de grâu pe țeava puștii. Așa au reușit să-l rănească, iar Ile a fugit și s-a ascuns în groapa lui secretă. Însă oamenii au astupat groapa cu un buștean imens și Ile a murit acolo, între bunurile pe care le furase o viață. Se spune că și azi e comoara acolo, astupată de buștean.

Așa începe călătoria noastră #prinTransilvania2017

Mulțumim pentru sprijin: Suzuki România, Garanti Bank, Rădăcini Auto Motor

 

 

#prinTransilvania2017

După cum bine știe toată lumea, mai puțin cine nu știe (©), acum 4 ani lansam un proiect pe care l-am îndrăgit foarte tare, proiectul Prin Transilvania. Au fost niște mii de kilometri bătuți prin satele, văile și munții Transilvaniei, alături de Alex Dima, dar și de alți prieteni. Am căutat oameni, locuri și legende și le-am scris poveștile.

Proiectul nostru a plăcut și altor oameni, așa că în septembrie 2013 câștigam locul 1 la Webstock – Bloggers Projects. Ioi, ce ne-am mai mândrit cu premiul ăsta!

Ei bine, din 2016, din câteva motive, cel puțin unul fiind exclusiv vina mea, proiectul ăsta a încetat. Și apoi am venit la București și a murit de tot.

Acum vrem să facem un fel de “member Prin Transilvania? cos we member!”. Așa că plecăm din nou pe coclauri, să mai căutăm povești faine. Cum ziceam în 5 aprilie 2013, în ajunul primei călătorii Prin Transilvania:

Cetăți, castele, obiceiuri, rezervații naturale, monumente de patrimoniu, gastronomie, tot ce ține de istoria încărcată și de farmecul și magia locurilor ăstora care au trecut prin trei Imperii

Astea sunt poveștile pe care le căutăm. Și pe care apoi vi le spunem și vouă, în următoarele săptămâni. La Lumi, pe acest blog și pe conturile noastre de facebook, unde o să avem și niște premii pentru voi. O să avem niște htag-uri, să fie mai ușor de urmărit: #prinTransilvania2017, #allgrip, #descoperaRomania

Așa că stay tuned în următoarea perioadă. O să vă placă. Transilvania e magică și poveștile încep unde se termină asfaltul 🙂

Mulțumim pentru sprijin: Suzuki România, Garanti Bank, Rădăcini Auto Motor

Concurs Prin Transilvania

Partenerii noștri de călătorii Prin Transilvania, Garanti Bank, au lansat un concurs simpatic la care vă doresc să participați – #GarantiprinTransilvania

Concursul se desfășoară pe pagina lor de facebook – adică aici – și e destul de simplu: trebuie să recunoașteți niște locuri fotografiate de noi, în călătoriile noastre Prin Transilvania, și să lăsați comentarii cu fotografiile voastre de pe-acolo.

Și puteți câștiga, prin tragere la sorți, unul dintre cele 5 hanorace #GarantinprinTransilvania. Regulamentul oficial e aici

Succes!

GarantiprinTransilvania

 

 

Huet.Urban 4

Unul dintre cele mai faine locuri din Sibiu este Piața Huet – de altfel, cea mai veche piață medievală a orașului.

De vreo 4 ani încoace, niște oameni au creat un eveniment care are darul de a revitaliza piața asta, punte între trecutul și prezentul orașului. Anul ăsta, Huet.Urban se desfășoară între 31 mai și 1 iunie.

huet 1

 

Și anul ăsta vor fi, în Piața Huet, ateliere ale meșterilor urbani, târguri, tururi ghidate, expoziții, concerte, spectacole de teatru și proiecții de film. Pe scena din mica piață vor fi byron, We Singing Colors și Avant’n’Gard.

Va fi, de asemenea, un mic oraș al copiilor, unde pruncii vor învăța despre arhitectură și spațiile publice ale unui oraș, ba chiar să ajute la construirea unui Mini-Sibiu.

huet 2

Fiecare instituție din Piața Huet (Colegiul Samuel von Bruckental, Casa Calfelor, Muzeul Astra etc) va avea, în cadrul festivalului, o acțiune proprie. “Cu sprijinul partenerilor transformăm acest festival într-unul al vecinătăților, un festival al comunității și pentru comunitate” – spun organizatorii.

Evenimentul este organizat de Fundația Heritas și cofinanțat de Primăria și Consiliul Local Sibiu. Partener principal: Ambient. Parteneri: Continental, Pegas.

Concursuleț cu fotografioare

Mă scuzați, tocmai reciteam această postare a lui Răzvan Exarhu și m-a luat valu’. Deci avem și problemuțe.

Dar revenindu-mi eu cu o viteză năucitoare, doresc să vă informez că avem un concurs foarte fain cu fotografii de Prin Transilvania. Dacă vedeți chestii faine Prin Transilvania, le fotografiați, le puneți frumos pe facebook, cu etichete la Prin Transilvania și Bitdefender Antivirus și cu hashtag-ul #concursprintransilvania.

Și gata. La final de concurs, noi oferim două premii faine, unul pentru cea mai populară fotografie și unul în urma unei jurizări.

Detalii despre premii și durată și tă’ felu’ găsiți aici. S-aveți spor, zic.concurs prin transilvania