Kebun by Calif

Eu sunt sigur c-am mai zis, dar nu găsesc, așa că zic din nou.

Când locuiam în preafrumoasa Transilvanie, nu prea mi-era dor de nimicuță din București. Nu-mi lipsea cam nimic, mai puțin niște oameni care erau aici și niște locuri de mâncat, de asemenea.

Adevărat vă spun, Transilvania, care toată viața îmi va fi acasă, oriunde oi locui, încă suferă tare la capitolul restaurante / fast foods / etc. Sigur, lucrurile stau mult mai bine acum decât acum 5 ani, dar încă suferă.

Între oameni și locuri care-mi lipseau când eram acolo, un loc aparte era ocupat de Calif. Desigur, ajuns în București efectiv am abuzat de produsele lor, chiar dacă nici unul dintre cele două Calif-uri nu-mi erau la îndemână. Am considerat mereu că merită bătut drumul pentru un maxidil, mereu.

Ei bine, întâmplarea face că oamenii au deschis un loc nou, Condimental by Calif, într-o zonă foarte accesibilă mie – e la intersecția dintre Splai și Bulevardul Mărășești, vizavi de Unicredit (adresa oficială e Bulevardul Mărășești nr. 100). Și după ce-au deschis, au mai făcut ceva simpatic – au reinventat kebab-ul, într-un mod foarte gustos.

A văzut la Bogdan pentru prima oară că au deschis acest loc nou și fix în ziua aia eu și colegii mei l-am testat și ne-a plăcut. L-am mai testat de vreo 2-3 ori, să ne convingem, până ca locul să fie deschis oficial, acum câteva zile.

Dar ce-o fi ăla Kebun?

Păi, ce să este: un kebab reinterpretat, de fapt și de drept. Cu mai multe arome, cu sosuri, cu tot felul de lucruri bune lângă el. Iată ce zic ei aici:

Un kebun este alternativa unui prânz uÅŸor, cu ingrediente mereu proaspete. Pentru Kebun-ul de la Condimental trebuie să ÅŸtii că marinăm carnea într-un amestec de mirodenii ÅŸi legume timp de minim 24 de ore, pentru a fi mai fragedă ÅŸi mai aromată. După ce te-ai decis dacă vrei pui, vită sau falafel, ca ÅŸi garnitură poÅ£i opta între orez ÅŸi cartofi copÅ£i încet la cuptor, doar cu un strop de ulei. Sos? BineînÅ£eles! Chiar îÅ£i recomandăm să încerci sosurile noastre pentru a te bucura de noi gusturi ÅŸi arome. Le pregătim zilnic în bucătăria noastră după reÅ£ete proprii, din legume ÅŸi ingrediente proaspete.

Am încercat doar o parte din cele 9 variante, mi-au plăcut toate, mai vreau, mai iau. Sigur, au și dil-uri / maxidil-urile consacrate, mai au și alte lucruri, care merită testate. Găsiți un meniu complet aici.

Singurul dezavantaj e că deschid la 11.30 și închid la 20.00. Dar dacă vă încadrați în program, faceți o vizită, o să-mi mulțumiți cu beri.

Mai e ceva de menționat: toată luna iulie primiți desert din partea Condimental de Calif. Dar doar dacă spuneți parola când ajungeți la casă: #maipotșidesert.

Foto:AndreiCrivățPhotography LTD

 

Restaurante: Benjamin Steakhouse, Sibiu

În ultima mea vizită la Sibiu, Brylu m-a convins să vizitez un restaurant nou deschis folosind un singur cuvânt magic – burgeri. Așa am ajuns la Benjamin, care era deschis la vremea aia de câteva zile.

Și mi-a plăcut. Tare.

Mi-a plăcut încă de la intrare. E tare dischisit și elegant, și dincolo de asta are un sistem de ventilare excepționale. Sunt rare restaurantele în care, la intrare, nu simți nici un fel de miros. Ei bine, la Benjamin nu simți. Nici măcar miros de țigară, deși prima încăpere e salonul de fumători. Dar ventilația aia își face treaba de minune.

benjamine-steakhouse-interior-1

 

Locul are salon de fumători, un salon separat de nefumători, bar și spațiu de joacă pentru copii. Când zic spațiu de joacă pentru copii, nu mă refer la un loc cu niște jucării. Nu, au o cameră mare, cu Nintendo Wii, mese speciale de copii și hostesse care au grijă seara de copii, se joacă cu ei și îi mai și pictează pe față.

benjamine-steakhouse-interior-2

Meniul nu-i stufos. Adică n-au doar produse de vită, mai au și diverse aperitive, supe, paste. Dar nu sunt multe produse, ceea ce mi se pare absolut firesc la un restaurant de gen. Carnea de vită folosită este exclusiv Black Angus, este maturată 21 de zile și provine, integral, de la o fermă de pe Valea Hârtibaciului, jud. Sibiu. Ceea ce se simte din plin în gustul felurilor servite. Așa cum se simte și că oamenii folosesc un super cuptor-grill Josper, pe cărbuni, cu temperatură controlabilă și alte minuni. (despre care cei de la Benjamin mi-au zis că e unicat în Transilvania – se poate, nu cunosc)

Masa mea acolo a început cu poate cel mai interesant carpaccio de vită pe care l-am gustat vreodată. Cu felii de vită grosuțe (deși în general sunt subțiri ca foița de țigară), cumva marinate senzațional, fragede de-ți venea să le ungi pe pâine. Plus parmezan, roșii cherry, rucola.

benjamin-steakhouse-carpaccio

A continuat cu un Texas Cheeseburger. Carne de vită tocată acolo, la ei, bacon, Cheddar, salată, roșii, castraveți murați și rondele de ceapă. Lângă el, un sos Texas și niște cartofi prăjiți într-o formă aparte, cu o adâncitură specială pentru sos.

benjamine-steakhouse-burger

Și cam atât, că porțiile îs măricele și eu băiat fin. Dar data viitoare când mai ajung trebuie musai să încerc coastele de porc cu rondele de ceapă, arată suficient de bine cât să fac un drum special la Sibiu pentru asta:

coaste benjamin steakhouse sibiu

Și apoi nu-i de ratat T-bone-ul. Black Angus, făcut la 400 de grade, cu porumb picant (o rețetă a casei) și sparanghel făcut la grill cu rocă vulcanică.

t-bone-benjamine-steakhouse-sibiu

Prețurile sunt absolut decente. Carpaccio, burgerul și niște băuturi aferente au fost pe la 50-60 de lei. Benjamin Steakhouse e în Sibiu, pe str. Xenopol nr. 1. Au pagină de facebook.

Mie mi-a plăcut tare mult și vi-l recomand călduros, așa cum recomand în general locurile în care îmi place să merg. La Benjamin abia aștept să ajung din nou.

Și am să ajung curând, pentru că…

benjamine-steakhouse-card

Brașov: Taverna Pescarului

Prin Transilvania sunt puține restaurante axate pe pește. Ca să fiu sincer, eu știam până zilele trecute doar două. Doripesco, de la Feldioara, jud. Brașov și unul care a fost în Cluj-Napoca, îmi scapă acum numele – Pescador sau cumva – și s-a închis. Bănuiesc c-or mai fi, că nici eu nu le știu chiar pe toate pe lumea asta. Însă în rest, în general, prin restaurante găsești doar păstrăv, somon și doradă, uneori și șalău. Dar scrumbie, știucă și alți pești mai serioși, să zicem, nu prea găsești în Transilvania. Ah, mai găsești pește spadă sau ton la grătar în restaurante italiene, cum e Club Italia din Cluj, dar asta e altă poveste.

Ei bine, acum 2 zile m-a dus un prieten să testez Taverna Pescarului, un mic restaurant din Brașov. Deschis cu doar câteva luni în urmă, Taverna Pescarului aparține unui domn care a gătit foarte mulți ani la malul mării, în diverse țări. Și care gătește, el singur, cam tot ce oferă în meniu.

Care meniu e cu adevărat bogat. Am găsit acolo icre de crap, de știucă, de păstrăv, pastă de pește adevărată, scrumbie (e un produs sezonier), știucă, morun, nisetru și alte minuni pe care rar le vezi prin restaurantele ardelene. Și la niște prețuri absolut decente, comparativ cel puțin cu alte locuri în care găsești delicatese din astea. Patronul merge dimineața la piață și cumpără chestii de care are nevoie, iar peștii mai “exotici” îi aduce de la Dunăre sau de la Constanța.

Locul arată modest, dar cumva te îmbie la stat – noi am mers pentru o oră și am stat… mno, mai multe ore, până la urmă. N-am încercat decât vreo 3 feluri – cât să și mănânci, până la urmă ? – dar am fost atât de încântat de gusturi, că mi-am promis să iau la rând tot meniul în lunile următoare.

Ceea ce vedeți în pozele de mai jos sunt: o porție de icre de crap (bune ca la Crama Terente, în Brăila) și o porție de pastă de pește (făcută din vreo 4 pești diferiți), apoi niște șalău prăjit, lângă care am găsit un pesto din pătrunjel pe care aș vrea să învăț să-l fac acasă, apoi o tocăniță numită Captura zilei, cu 3 soiuri de pește și foarte multe legume (vinete, ciuperci, ardei). Mai sunt în meniu și or să le vină și lor rândul: două tipuri de borș pescăresc, diverse feluri cu fructe de mare, mare, calcan, chefal, câteva tipuri de saramuri… este de testat acolo, nu glumă! Plus, pentru oameni ca Răzvan, are câteva tipuri de ciorbe și câteva preparate la grătar care nu conțin pește.

Restaurantul e pe str. Oașului nr. 1, în Brașov. (lângă fosta Piață de Miercuri, mai exact fix aici) Încă n-au site sau pagină de facebook, doar acest “loc pe facebook” sau cum s-o numi. Dar oamenii povesteau că vor să-și facă.

Mai merg, mai caut, vă mai povestesc. Dar dacă vă iese în drum, aveți încredere în gusturile mele și vizitați-l.

Farm to Fork

E un Bistro care s-a deschis anul trecut în Cluj-Napoca și de care am aflat, spre rușinea mea, doar săptămâna trecută. Farm to Fork e, de fapt, un altfel de Bistro. Construit pe o idee pe care vreau să ajung s-o aplic și-n viața mea, cândva.

Și anume, toate ingredientele sunt cumpărate de la țărani – 98% dintre ele chiar din județul Cluj. Diana, omul care a gândit acest concept de restaurant, a tras mult și din greu să găsească printre localnici oameni capabili să-i livreze ingrediente la o calitate constantă, dar iată, a găsit. Acum, o să aibă de tras din greu să-i convingă pe oameni că o carne de vită crescută în casa omului are alt gust decât carnea vitei crescute industrial.

Dar eu sper tare să-i reușească și asta. Pentru că, pe lângă faptul că locul e amenajat foarte prietenos, de-ți vine să nu mai pleci, pe lângă faptul că mâncarea (cel puțin ce-am gustat eu) e aparte de gustoasă, are și-un meniu capabil să provoace pofte chinuitoare oricărui gurmand sau gourmet – supă de coadă de bou, ciorbă de ied, prepeliță, ruladă de iepure, tocăniță de limbi și fudulii de rață (adică de rățoi, firește) și-o mulțime de alte mâncăruri care nu se găsesc în orice restaurant.

Până mai ajung să testez și restul meniului, vă spun cu siguranță că n-o vă pară rău dacă le treceți pragul. Sunt pe str. 21 decembrie 1989, nr. 100 (imediat după Banca Transilvania)

5

 

O vizită la Fork & Cork

post pentru clujeni, îndeosebi

Nu știu exact de când funcționează restaurantul Fork & Cork (se află pe str. Mihai Veliciu nr. 63, în locul fostului “Amurg”). Eu am ajuns prima dată acum vreo două săptămâni, la o întânire pe fugă. N-am avut vreme atunci nici să studiez meniul cu atenție, nici să văd mai multe mâncăruri. Mi-am luat atunci, mai mult atras de nume, “pave de somon pe brondae de șalău sărat”. N-am avut aparat foto cu mine, dar am furat poza de pe pagina lor de facebook

 

Adevăr vă grăiesc: am mâncat somon de multe ori, în multe locuri, gătit de mulți oameni. Inclusiv de mine. Dar atât de gustos și de bine făcut ca acesta, mai rar. Iar garnitura aia… e unicat. Foarte gustoasă. Sincer, habar n-am ce înseamnă “brondae”, așa cum habar n-am ce conține (bine, m-am prins care-s ingredientele de bază, doar ce anume îi dă gustul ăla unic nu m-am prins). Dar mi s-a întâmplat rar să mă impresioneze o garnitură atât de tare.

Bun. La invitația unui bun prieten, zilele trecute am ajus iar la Fork & Cork. M-am dus pregătit – mi-am luat aparatul cu mine și-am zis să vedem pe larg ce și cum.

 

fork and cork

 

Masa noastră a început cu “somon tartar cu tapenade de măsline”. Foarte ușor, foarte gustos (au și un proseco bun, care merge de minune cu gustarea asta)

somon tartar cu tapenade de măsline

 

Și-apoi am trecut la lucruri mai complicate. Tagliatelle cu pui și ciuperci de pădure. Pastele sunt făcute la ei, puiul e marinat cumva, că are o aromă aparte, ciupercile de pădure dau o aromă unică. Mi-a plăcut.

 

tagliatelle cu pui si ciuperci de padure

 

Coaste de porc confiate. N-am idee cum sunt preparate înainte de-a fi gătite, dar carnea este incredibil de fragedă. Foarte gustos, faină prezentarea. Denumirea oficială e “confit de porc”.

 

Confit de porc

 

Amu… ce-ați văzut mai sus au mâncat prietenii cu care am fost. Eu doar am gustat câte un pic din fiecare. Eu am luat ceea ce se numește “cotlete de miel cu sufle de cartofi”. Mno, mâncarea asta arată un pic altfel decât mă așteptam eu când am comandat. Foarte bine marinată, carnea are un gust cu totul aparte și nu seamănă cu vreun alt cotlet de miel pe care l-am mâncat eu. Iar sosul ăla completează cumva fericit mielul și garnitura.

A fost un pic prea în sânge pentru gusturile mele, dacă vreți să vă comandați și vă placea carnea bine făcută, să-i spuneți ospătarului dinainte. Dar altfel, jos pălăria.

 

cotlet de miel cu sufle de cartofi

 

Iar chestia de mai jos se numește “gateau de ciocolată”. Mi-a plăcut mult, ciocolată fină și cremoasă pe un blat subțire cu fructe – un desert de oameni mari, cum spun cei de-acolo.

gateau de ciocolata

Ca să vă faceți o idee de prețuri – mielul a costat 45 de lei, confit-ul de porc 35, pastele 24 iar somonul tartar 22 de lei.

Când o să am vreme, am să merg cu siguranță să încerc și pieptul de rață cu ghimbir, dorada umplută cu pesto și roșii uscate sau o gustare numită “creme brulee de ficat de rață” – asta sună tare interesant. Până atunci, vă doresc să-i vizitați, au o mulțime de chestii faine în meniu.

La Terra Gusto

notă: acest articol nu este un advertorial, este o recomandare. Sigur că n-aș fi avut nici o problemă dacă era, am scris și-am să mai tot scriu advertoriale. Dar pur și simplu nu e.

În Cluj, pe str. Brâncuși 114, a funcționat mulți ani Restaurantul Red House. Nu era rău, meniul era unguresc și mâncarea bine gătită și gustoasă.

De curând, însă, și-a schimbat proprietarul, numele, decorul și meniul. Acum se numește Terra Gusto, are un super bucătar (l-am cunoscut și mi-a dat niște sfaturi senzaționale) și-un meniu menit să facă față cam oricăror critici. N-are pagini întregi de feluri de mâncare, însă cele alese sunt suficiente pentru orice gusturi și pentru o mulțime de combinații reușite. Și cumva se armonizează foarte bine opțiunile pentru gustări, supe, feluri principale și deserturi.

terra gusto

De exemplu, dacă îl vizitați și mergeți pe mâna mea, începeți cina cu unt de hering sau cu tartar de somon. Sau cu amândouă, de fapt. Puteți continua cu o supă cremă de dovleac cu așchii de bacon, după care merge de minune un rasol cu fasole verde (jur că-i cel mai bun pe care l-am mâncat vreodată, perfect rumenit la exterior, fraged și suculent în interior) sau, dacă vreți să vedeți o inovație culinară perfectă, o lasagna foarte atipică cu piept de iepure. De minune ar merge și-un piept de rață cu fulgi de ghimbir. Deserturile pe care nu cred c-am să le ratez vreodată când merg la ei sunt sufleul de ciocolată și duo mousse-ul – ambele făcute cu ciocolată belgiană.

Și lista de vinuri se potrivește cu meniul. Bere au foarte puțină (3 sortimente de Paulaner, dacă am reținut bine), dar mâncărurile lor nu prea se potrivesc cu berea.

Pozele sunt făcute cu telefonul, dar mai mult ca sigur c-am să mai merg și-am să fac poze mai faine (sau, mai bine, o să-l duc pe AlexDimaFoto cu mine 🙂 )

 

Trei replici

Am scris cândva un articol cu niște replici din cârciumi. Primele două din următoarele trei sunt un fel de continuare la articolul ăla. A treia… n-are legătură, dar e a mea și încă-s mândru de ea 🙂

1. Ospătărița de la Plugaru’, restaurantul meu favorit din Crângași, București, România

– dar pălinca de Maramureș de unde o aduceți ? întreb eu
– de la Focșani, zice ea

2. Un shaormar de la Divan, Centrul Vechi, București

No onion for you! This is so much better! (asta-i o poveste pe care v-o spun mâine, că merită, promit)

3. Practic, eu, într-un moment de inspirație

Trăim într-o țară în care nici cafea n-am băut azi!

Vom reveni.

Miko, un restaurant care-mi place

post pentru clujeni, îndeosebi

Din start stabilim – acesta nu este un advertorial. Este povestea unui loc pe care l-am descoperit din întâmplare și care mi-a plăcut tare mult.

Miko Etterem e un restaurant aflat pe strada Clinicilor, numărul 23, în locul fostului Toldi. O să aibă și site, și pagină de facebook – în curând, se lucrează la ele.

Povestea e așa. Tipul care l-a deschis mi-e prieten de mulți ani, un om pe care nu l-am văzut de alți mulți ani. Ne-am întâlnit la Campionatul de Gătit. Și mi-a zis “uite, am deschis un restaurant, nu treci să vezi cum e ?”.

Și-am mers, cu Alina și Răzvan. Și vă spun pe scurt ce mi-a plăcut și ce nu.

Mi-au plăcut:

– meniul. variat, axat pe bucătăria ungurească (patronul e maghiar, bucătarul e maghiar), cu prețuri decente

– găsești la Miko feluri de mâncare pe care în alte restaurante cu profil maghiar din Cluj nu le găsești

– au câteva feluri de pălincă ungurească (caise, pere, prune) impresionante. Rafinate și foarte aromate.

– priveliștea de la ultimul nivel al terasei este fermecătoare.

– mâncarea e gătită cu atenție, e gustoasă, cu porții decente.

– servirea e ireproșabilă

– prețurile sunt specifice zonei, nici mai mari, nici mai mici.

Ca idee, o poză, făcută de Răzvan, a unui papricaș grozav, cu gălușcuțe. Eu am rămas total impresionat de gălușcuțule alea, și declar cu mâna pe inimă că sunt cele mai bune din Cluj

Sau un piept de pui cu sos de gorgonzola și ciuperci. Mi-a făcut seara mai frumoasă (tot Răzvan a făcut poza)

Nu mi-au plăcut:

– lista de beri. mi-ar fi plăcut să aibă mai multe tipuri de bere. da, știu că nu-i o berărie, dar mi-ar plăcea să fie mai multe opțiuni.

– mi-ar fi plăcut să fie deschis mai mult. La ora 23.00 se ia ultima comandă, deși nimeni nu va da clienți afară (noi am stat până pe la 24.00)

Miko e un loc care mi-a plăcut și pe care vi-l recomand cu sinceritate. Și, dacă mergeți, să-mi spuneți cum vi s-a părut.

Klausen Burger

notă: acesta NU este un advertorial. pur și simplu am găsit un loc foarte fain și mă gândesc c-ar fi bine să-l știe și alții. Așa, ca să fie limpede.

În Cluj-Napoca apar berăriile într-o veselie. Fabrica de Bere Ursus, Ludwig Bavarian Bierhouse, Klausen Burger și-or mai fi. Când zic că apar într-o veselie, mă refer la faptul că acum un an nu era nici una dintre astea (sau nu știu eu să fi fost).

De Fabrica de Bere v-am povestit, la Ludwig n-am ajuns încă. Azi vă povestesc de Klausen Burger.

Decorul

E genul ăla de loc în care simți că aparții din momentul în care intri. Dacă ai norocul să te întâmpine și-o Cristină zâmbitoare, ești cumva fermecat pe loc și chiar nu-ți mai vine să pleci. Niciodată.

Klausen Burger are o sală mare și foarte, dar foarte aerisită. Adică oriunde ai sta, n-ai impresia că esti prea aproape de masa de alături. Ceea ce pentru mine e mare lucruri. În sala asta intră cam 150 de persoane, lejer. Au și-o scenă, unde din când în când sunt concerte.

Oamenii de-acolo se pregătesc să lanseze propria lor bere, pentru care încă n-au primit ok-ul de la autorități – dar înțeleg că nu mai durează mult, eu unul abia o aștept.

Servirea

De 10, sincer. Sau cel puțin așa am avut eu noroc să fie în cele două dăți în care i-am vizitat. În plus, au o chestie tare faină – poți bea bere din halba ta personală. Adică o aduci, o lași aici și doar tu bei din ea. Între două vizite, halba ta stă închisă într-un dulap.

(a mea e, evident, aia cu stema Serbiei)

Nu sunt foarte multe beri la Klausen Burger (am numărat 18 sortimente) dar sunt berile potrivite. Eu mă bucur la Bavaria la halbă și la Holsten nefiltrată.

A, și au niște biscuiți simpatici 🙂

Mâncarea

Ca să treci prin tot meniul, trebuie să vii de multe ori, că-i stufos, nu glumă. Și nu pentru oameni care țin diete sau care trag de colesterol în jos (mă rog, au și salate, dar eu le-am ignorat). Noi ne-am comandat mai multe, după cum urmează:

Jacket Potatoes & 3 sausages (550 g)

Mix Bavarez (1100 g)

Piept de pui cu sos de bere (550 g) – poză făcută de măiastrul Palatkas

3 feluri de mâncare, 4 oameni extrem de încântați. Sosul ăla de bere de pe pui este pur și simplu de neuitat.

Au mai fost și niște coaste, da’ nu prea ne-au impresionat, așa că nu vi le povestesc. A, și v-am arătat gramajele ca să vedeți că-s porții pentru oameni foarte serioși 🙂

Prețuri ? Păi… o Holsten nefiltrată e 6 lei. Mix-ul Bavarez e 37 de lei, dar e pentru două persoane. Cartofii cu 3 feluri de cârnați sunt 19 lei, la fel și puiul cu sos de bere. Una peste alta, super decent – desigur, părerea mea.

Klausen Burger e un loc frumos, în care o să-mi petrec, probabil, multe seri – când o să am ocazia. Și vă recomand să-l încercați, că oamenii de-acolo chiar încearcă să fie bine.

PS: ar trebui să încep să-mi fac un sistem de punctaj, ceva de genu’ “5 crivăți e perfect, 1 crivăț e nașpa” – că prea scriu de cârciumi în ultima vreme 🙂