Două vorbe (goale) despre povestea lui Apostu

Tot ce scriu mai jos sunt niște opinii. Nu niște verdicte. Nu vreau să se supere nici un ziarist pe mine, e vorba pur și simplu de cum am văzut eu, subiectiv și din scaunul cafenelei, ziua de astăzi desfășurată în presa locală. Ok ?

1. Presa din Cluj s-a mișcat foarte ok azi. Unii mai încet, alții mai repede, unii mai pricepuți, alții mai puțin, dar ziariștii ăia care au stat la casa lui Apostu/Primărie/DNA/cabinetul soției lui Apostu merită felicitări, pentru că au dat informațiile rapid și (relativ) corect.

2. În umila mea opinie, Citynews și Ora de Cluj au dominat lejer ziua, din punct de vedere al cantității și mai ales calității informațiilor. Undeva la ora 14.00 s-a dovedit cumva din nou, deși chiar nu mai era nevoie, că Mihnea e unul dintre cei mai pricepuți jurnaliști ai ultimilor 20 de ani. Printr-o chichiță, dar o chichiță la care nimeni altcineva nu s-a mai gândit. Pe de altă parte, Știri de Cluj au avut inspirația să filmeze un moment interesant, momentul plecării lui Apostu, cu procurorii, către Primărie. Bravo și lor.

3. Liviu spune foarte corect o chestie: abundă presa locală de titluri cu reținerea primarului Apostu și a soției sale, în condițiile în care oamenii n-au fost încă reținuți. Acum, la ora 19.56, nu se știe ce se va întâmpla. Poate vor fi reținuți 24 de ore, poate nu, dar în acest moment soții Apostu NU sunt reținuți, ci doar cercetați. E o mică diferență.

UPDATE: Monica Apostu tocmai a plecat de la DNA, deci cum spuneam…

UPDATE 2: pe de altă parte, niște ore mai târziu Sorin Apostu a fost reținut

4. Am apreciat mult publicațiile care nu s-au grăbit să dea titluri bombastice și au preferat să verifice întâi. Dimineață, zvonistica era în toi. Unii au știut să separe informația de zvonuri, alții mai puțin.

5. Pe de-o parte, Gheorghiță Mateuț – probabil cel mai tare avocat penalist din România – e foarte ocupat zilele astea. Pe de alta, armata de avocați care a apărut pe seară la DNA demonstrează, cred, că povestea e destul de complexă și are multe aspecte.

6. Încă nu se știe care-i dosarul în care Sorin Apostu e cercetat. Unii spun că-i legat de povestea cu Radu Bica, alții că e o poveste cu salubrizarea, alții că s-ar putea să fie o poveste cu modernizarea unor străzi. S-ar putea să fie una dintre ele sau toate, dar, citiți bine ce spun, s-ar putea să fie cu totul altceva. Bănuiesc c-o să mai vedem mâine.

7. Am așa, un fel de feeling, alimentat și de niște zvonuri, că nu se termină azi și aici. Că mai urmează. Om vide.

My 2 (7, actually) cents.

 

Pașii unei maturizări forțate

Primele dăți când am auzit lucruri nasoale spuse despre mine de către oameni pe care-i credeam prieteni, am suferit ca un câine. Mi s-a rupt sufletul și am avut reacții imbecile. Mă refer, evident, la lucruri despre care și eu, și omul care le spunea știam că nu-s adevărate. De genul “băi, X, știi ce-a spus Crivăț despre tine ? a spus niște mizerii, mă”. Pe care eu nu le spusesem. Sau de genul “știu io sigur că Crivăț s-a certat cu Y”. Eu și Y nu știam despre asta. Sau alte astfel de chestii.

Am suferit rău, zic. Am pus la suflet, îmi doream confruntări, să văd dacă falsul prieten are curaj să se uite în ochii mei și să repete minciunile. Îmi doream să-i opresc, să fac scandal, să demonstrez oricui și oricând că nu-i adevărat, că n-am făcut/zis una și alta.

Apoi m-am enervat rău. M-am enervat când am văzut că au existat oameni care au răcit/rupt relațiile cu mine pe baza unor lucruri din astea “auzite”, fără ca măcat să mă întrebe “bă, așa ai făcut ? așa ai zis ?”.

Apoi am învățat de la doi oameni mai deștepți ca mine (ăsta și ăsta) să nu mai pun la suflet, să nu ma mai enervez. Să ignor și să merg relaxat mai departe.

După care am învățat să nu mai cred o iotă din ce-aud despre oricine din jurul meu. Am ajuns în stadiul în care mă amuză foarte tare când ajunge la urechile mele câte-o chestie de genul “vai, Z, bunul tău prieten, a spus că ești prost și foarte gras”.

Și-am mai învățat asta: când un om cu care am relații bune, normale, pașnice se supără groaznic pe mine pentru c-a auzit ceva, nu eu am o problema. Când cineva vine și-ți spune că te-am înjurat pe la spate sau te-am vorbit de rău și tu-l crezi, nu eu am o problemă. Când cineva vine și-ți spune că-s bețiv și hoț, și tu-l crezi, deși am petrecut timp împreună și nu m-ai văzut vreodată beat sau furând ceva… well, nu eu am o problemă.

Niște prieteni de-ai mei au o vorbă foarte tare, la care azi am achiesat total: avem prea multă treabă ca să putem ține pasul cu toate mizeriile.

 

Om fi mai proști, da’ nici chiar așa

Ion Iliescu a declarat azi că n-a fost dușman politic al Regelui Mihai și că a făcut un act de reconciliere cu Casa Regală.

Hai bă, da’ ne lași ?

Deci cum ? Nu i-ai fost dușman ? Da’ ce i-ai fost, bre ? Umărul pe care își vărsa amaru’ în primăvara lui 1990, când a aflat pe aeroportul din Zurich că n-a primit viză să intre în țară ? Prietenul apropiat când l-a oprit poliția pe autostradă, l-a dus la aeroport cu pază armată și l-a dat afară din țară ? Sau poate i-ai fost tovarăș de suferință când, în 1994, n-a fost lăsat să iasă din avion pe Otopeni, nu ? Pe vremea când i te adresai cu “domnule Rege”, mai știi ?

Domnu’ Iliescu, dragă, faptul că l-ai invitat în țară în 2001 nu șterge anii din urmă. Numa’ zic.

N-am nici o treabă cu Regele Mihai, așa cum n-am cu fostul Președinte. N-am treabă cu politica deloc, da’ absolut deloc. Nu vreau să revină monarhia, tot așa cum nu vreau să nu revină, pur și simplu mi-e indiferent. Nu știu dacă Regele a trădat sau a ales răul mai mic, că nu-s așa citit. Deci nu judec pe nimeni.

Da’ să vii să spui tu, fostul Președinte, că nu i-ai fost dușman Regelui… băi nene, e prea mult. Io știu că vine o vârstă când memoria începe să dea rateuri, o simt pe pielea mea, da’ totuși asta e prea mult. Pana mea, încă suntem mulți pe-aici care am trăit anii ăia, că n-a fost pe vremea dacilor, ca să zic așa. Cât tupeu să ai să vii să faci asta ?

Pariu că si Băse, la o vreme, o să zică că de fapt Regele i-a fost mereu un model în viață ? Cam așa.

mda, mă scuzați, m-a pălit nervu’. mi-a trece

O poveste cu zile și nopți

M-am măcinat trei zile cu povestea asta, înainte s-o scriu.

Am ales, până la urmă, să fac un sumar, pe puncte.

1. Am mers la criosaună. Mi-a plăcut, am scris pe blog, cu o poză făcută de Răzvan.

2. Toma a scris un articol despre criosaună, pentru revista Zile și Nopți. Articolului i-a atașat o poză oarecare.

3. Ioana s-a gândit că nu-i bună poza aia. A schimbat-o. Cu o poză cu mine. Adică Zile și nopți a ilustrat un articol cu o poză cu mine, furată de pe net, fără să mă întrebe nimeni dacă-s de-acord.

4. Într-o oarecare zi, o prietenă din București îmi spune că-s celebru, am apărut în Zile și Nopți. Deci m-a recunoscut, zic.

Bun, acum mă gândesc să-i dau în judecată rău de tot. Pentru că pur și simplu nu mi se pare deloc ok să ilustrezi un articol cu o poză luată de pe net, în care e un om.

Și, cu regretul sincer c-am dezamăgit oameni pe care-i iubesc, pentru că am niște principii care contează un pic mai mult decât banii, cred c-am să merg până în pânzele albe. Azi am primit și revista, așa că am toate piesele de pus la dosar. Mâine mă întâlnesc din nou cu avocata mea, să punem lucrurile cap la cap.

Și-apoi om vide.

Ce mai vindem credincioșilor ?

În fiecare an, de Sfânta Maria, la Mănăstirea Nicula se adună zeci de mii de credincioși ortodocși, să se roage la icoana făcătoare de minuni.

Localnicii (dar și alți români, din București, din Baia Mare, de oriunde), plini de pioșenie și respect pentru sărbătoare, ies în calea pelerinilor cu tot felul de lucruri de vânzare trebuincioase celor care vin acolo.

Spre exemplu, ieri, cei veniți să asiste la slujbă puteau cumpăra tot felul de artefacte specifice unui astfel de moment. Ghiozdane cu Hannah Montana, bijuterii din pietre semiprețioase, odorizante de apartament și alte lucruri care sunt TOTAL în spiritul credinței ortodoxe. (sursa)

Adică dacă tot vii să te speli de păcate, să te cureți spiritual, să fii mai aproape de Divinitate, nu te-ai întoarce acasă cu mâna goală, nu ? Că degeaba ai mers la icoana făcătoare de minuni dacă nu te întorci acasă cu ceva de arătat la prietenele tale de la țară. Ui’, fă, am fost la Nicula, m-am rugat, place ce inel dă arjint mi-am luat ?

Că doar așa ne învață Biblia. Crede, roagă-te, pocăiește-te și poartă genți cu Hannah Montana.

PS: eu nu sunt un om religios, dar sunt credincios. Și chestiile de genul celor de mai sus mi se par așa… cumva în contradicție cu spiritul creștin. Rău de tot. Da’ poate doar sunt eu îngust la minte.

Vinovatul prin lipsă de caracter și victimele colaterale

Am așa, o teorie (da, știu, am multe teorii, trebuie să-mi umplu și eu timpul cu ceva) care spune că, puși în fața unui fapt simplu, concret, împlinit, 5 oameni vor avea 5 păreri diferite. Din acest motiv, în momentele de “scandal” din viața mea, prefer să nu-mi exprim păreri despre cei implicați, ci doar să povestesc terților faptele și să-i las să tragă ce concluzii vor ei.

Da, doar că de data asta n-o să fac așa. De data asta o să vă prezint faptele, și o să vă spun și părarea mea despre ele.

Faptele. Cronologic.

1. Săptămâna trecută, oarece grup de bloggeri din Cluj și Alba au fost invitați la Roșia Montană.

2. (aici m-am documentat un pic să văd dacă-i adevărat. adică am vorbit cu minim 5 persoane care au fost). În timpul week-end-ului, grupul din Alba se separă vădit de ceilalți.

3. Acolo, Andrei Dobra (unul dintre bloggerii din Alba) scrie un articol pe care o parte din cei prezenți l-au considerat un act de aroganță gratuită. Adică un atac gratuit, necauzat de nimic anume. Repet, nu eu îl consider așa, ci o parte din cei prezenți acolo.

4. La acest articol, un individ oarecare, sub puterea anonimatului care a născut atât de mulți zei proști pe internetul lumii, îi răspunde lui Dobra. Într-un mod cam imbecil, suburban, cu atacuri la persoană inutile. Dar nu lipsit de adevăr. Cretinul (mă refer la comentatorul anonim) se semnează Iobagul Arabel.

5. Andrei Dobra aruncă acuzații pe twitter. Ca astea, adică. Desigur, fără nici un fel de motiv, fără nici un fel de indiciu. S-a gândit el că trebuie să fie Ruben (da, pentru cine îl știe pe Ruben, e aberant, pentru el n-a fost), sau Roland (se referea la Lorand), sau Vlad Cucu, sau Marius Perijoc, sau Dan Ciulea, sau Robințel. TREBUIE să fie unul dintre ei, da ?

6. Andrei Dobra scrie un articol în care acuză cei 18 clujeni prezenți în week-end-ul cu pricina că – atenție! – n-au sărit să-i ia apărarea. Specifică faptul că toți sunt vinovați că n-au intervenit.

Astea sunt faptele.

Părerile

sunt exprimate strict din punctul meu de vedere, da ?

1. Ești de trei ani pe internet. Dacă încă te atacă rău faptul că un anonim te înjură, ai o problemă de adaptare la mediul ăla din care te lauzi că faci “mii de euro”.

2. E o mizerie cruntă să arunci cu noroi în niște oameni, să-i faci (prin replici consecutive, nu direct) agramați și să mai și spui apoi, ca unic argument, “și tu ai fost acolo”.

3. Èšine de maximă ipocrizie să arunci cu noroi în 18 oameni faini și apoi să-i iei, unul câte unul, și să le zici “băi, nu de tine era vorba”.

4. Da, e a doua oară când faci ceva trafic dintr-un scandal. Bravo 10. Pe termen lung, o să rămâi doar cu scandalul.

5. Pentru mine, reprezintă o dovadă a unui carcater foarte trist să urli “sunteți vinovați că n-ați sărit să mă apărați”, în condițiile în care a) tu n-ai făcut niciodată asta pentru ei (îți amintești când, ieri, un imbecil o făcea albie de porci pe Alina ? Tu unde erai ? O mai știi pe Alina, iubita unuia dintre cei trei oameni pe care zici tu că blogul ți i-a făcut prieteni, printre miile alea de euro ?) și b) pe jumătate din ei nu i-ai văzut niciodată până week-end-ul trecut și, când i-ai văzut, i-ai ignorat cu dispreț suveran ?

De ce să-ți ia apărarea ? Pentru că tu, după miile de euro câștigate, ai început să te simți un mic zeu și să consideri că e firesc ca apostolii tăi să sară în foc pentru ei ?

Să-i faci pe niște oameni ca TVdece-ii, Ruben, Lorand, Adelina, Cucu sau Peri vinovați că n-au sărit să te apere când un nimeni de pe internet te-a înjurat mie îmi dovedește că ești foarte ipocrit și foarte frustrat. Plus, cum bine zice Arhi, foarte laș.

Ești un tip deștept, Andrei Dobra. O spun sincer. Ești singurul om cu care mi-am luat țeapă de două ori. Dar tu, pe termen lung, vei rămâne doar cu imaginea ta despre tine.

Și cu miile alea de euro 🙂

Nu e nici un război între bloggeri, Liviu. Tu, Jorjh și Marius sunteți doar carne de tun. Sunteți victime colaterale. Există doar mizerii aruncate pe bloguri, în speranța că mai luăm un 50 de unici de ici, de colo.

O întrebare cu Președintele și Regele

… dar, înainte de ea, o mică precizare.

Nu comentez deloc spusele Președintelui Băsescu la adresa Regelui Mihai I. Nu sunt suficient de documentat pe tema asta – spre deosebire de o grămadă de păreriști de moment, sunt de părere că ce-am citit într-o carte (sau două, sau tre, sau cinci) scrise acum 10-20-30 de ani s-ar putea să nu fie PURUL adevăr despre ce s-a întâmplat acum 65 de ani. Că poate oamenii ăia care le-au scris aveau și ei niște misiuni. Sau niște interese. Sau, pur și simplu, acces parțial la informații. Și, pe de altă parte, cred că adevărul e tare subiectiv.

Mi-au plăcut mult, însă, articolul Cristinei și articolul lui Vlad. Mi-ar fi plăcut să știu ce crede Neagu Djuvara despre povestea asta, dar sau nu l-a întrebat nimeni, sau n-am fost eu în stare să găsesc.

O întrebare mă macină, însă.

Regele Mihai împlinește 90 de ani. Dacă – Doamne ferește – se stinge din viață cândva în viitorul nu foarte îndepărtat, Președintele Băsescu (care aseară l-a făcut trădător și slugă la ruși) o să meargă la înmormântare, o să plângă la catafalc (am observat că e un om sensibil și mai plânge, din când în când) și o să declare că România a pierdut unul dintre cei mai importanți oameni ai istoriei sale ?

Nu mai există televiziuni de știri

În Egipt e revoluție. Revoluție adevărată. Cu flăcări, cu focuri de armă, cu mii de oameni în stradă.

CNN transmite live. Al Jazeera transmite live. Sunt convins ca sute de televiziuni de știri din lume fac asta.

În acest moment, pe Realitatea e ceva cu salariile din decembrie. Pe Antena 3 e ceva cu Ponta. Din punctul meu de vedere, asta e dovada clară că, în România, nu mai există televiziune de știri. Există tv de tocșouri.

Dacă mai trăia Mile, probabil era deja pe drum spre Cairo. Numa’ zic.

Mă întreb, totuși, jurnaliștii adevărați, profesioniștii din aceste televiziuni… ce fac, frate ? Și cum suportă lucrurile astea ?

Topul nimănui

Există în Cluj o … chestie, că nu știu cum să-i zic altfel, care se numește Mad3. Nu știu ce să vă spun că s-ar vrea. E un fel de site/revistă online/blog/cevașilea acolo despre PR, marketing, advertising… mă rog, chestii de genul ăsta.

Și acolo lucrează niște copii. Niște oameni mai tineri și mai puțin pregătiți pentru viață, na. Și într-o zi, când făceau conferință pe mess, sau ceva, unul dintre ei a venit cu o idee care urma să revoluționeze online-ul românesc. Ce și-au zis ei ? ia să facem noi acolo un top al bloggerilor din Transilvania, ceva.

Băi nene, și să te ții! l-au făcut.

Las la o parte că în ceea ce ei au numit (și au publicat, câtă inconștiență!) topul bloggerilor din Transilvania nu apar oameni ca Sebi, Laurențiu, Denisa, Liviu sau bloggerul cunoscut sub numele de Makavelis. Explicația e simplă, la ei Transilvania înseamnă probabil cartierele Gheorgheni și Mănăștur din Cluj.

Deci las asta la o parte. Să ne uităm un pic la câștigători.

Topul e făcut pe mai multe categorii. La prima categorie, Blog de comunicare și advertising, câștigători sunt – ce surpriză neașteptată! – ei, cei de la Mad3. Bine, nu e sigur că ei chiar au un blog, dar oricum, sunt câștigători CLAR, cu 44% din voturi. Pe locul 3 e Lorand, cu 22% din voturi. Ca fapt divers, Mad3, după spusele lor, au undeva la 42 de unici (deci în realitate probabil că mult mai puțini), Lorand are (vă zic eu) undeva la 300 pe zi, cu spike-uri de peste 1.000 când scrie serios. Nu e limpede că Mad3 sunt câștigătorii de drept ?

Să vedem, mai departe. Câștigătorul la Blog de PR e un blog de care n-a auzit nimeni, niciodată, ținut de-o fată din echipa Mad3. Bă, a dracului coincidență fericită!

La Blog de Marketing, câștigător e Lorand. Era culmea să fie și aici pe un loc mai mic, dat fiind că e fix singurul.

La Blog de divertisment, câștigători mi-s copiii de la TVdece. (bravo 10, mă). Pe locul 2, la egalitate, Groparu și Ilarianții, cu câte 11%. Mno, în ce univers posibil Ilarianții, oricât ar fi ei de simpatici, pot fi la egalitate cu Groparu ? Numa’ zic.

La Blog de gătit, pe locul 3 e unul de care eu nu am auzit, pe locul 4 e Teo. Copii, voi știți că Teo are undeva la 8 mii de unici PE ZI ? Cum să fie pe locul 4, când trebuia să fie pe locul 1, fără îndoială, mai ales că l-ați făcut pe Cluj ? Și Ebucătăria e pe 2. De când e Ebucătăria în Cluj ? Sau fie, chiar și-n Transilvania ? A, de niciodată, da.

Dar rubrica mea preferată e, de departe, Blog personal. Pe locul 1, Groparu. Pe merit, zic. Pe locul 2, Dan Ciulea. Băi, Dane, spune tu sincer, tu acolo te vezi ? Nu vă mai zic că TVdece-ii nu apar la această rubrică (or fi având blog corporate și eu încă n-am aflat), nu vă mai zic că eu sunt pe locul 6, deși nu-s din Transilvania și nici din Cluj nu mai sunt, nu vă mai zic că apar pe-acolo bloguri cu (probabil) mai puțin de 30-50 de unici pe zi.

Băi, și nu m-aș fi luat de ei. Fiecare are dreptul să facă orice tâmpenii are chef. Da’ peste o vreme, când cineva o să caute pe google “top bloggeri transilvania”, o să descopere un top cu Mad3 pe locul 1 la comunicare, sau cu Ciulea pe locul 2 la personale sau cu Groparu și Ilarianții la egalitate – și există riscul să creadă în datele astea.

Care au fost furnizate de 70 de respondenți! Cum pana mea să ai tupeul de a publica un “top” făcut pe baza a DOAR 70 de răspunsuri ??

E păcat de ăia care au muncit ani de zile să ajungă unde sunt azi. E trist să-ți bați joc de munca lor cu topuri de doi bani, făcute doar în încercare de a-ți cumpăra niște linkuri de la câștigători. E mai mult decât trist, e patetic.