Soluția pentru România

foto: © Dreamstime.com Agency

Am găsit-o întâmplător în seara asta.

Am văzut clipul ăsta.

După ce mi-au trecut un pic nervii, m-am gândit că e simplu. Soluția e ca la alegerile viitoare să vină Dacian Cioloș, cu vreo 20 de oameni în spate. Și să promită, 3 ani de-acum, zilnic, ORICE! Absolut orice, nu contează. Uite, facem salariul minim 4.500 de lei net. Pensia minimă pe țară? 2.500 de lei net. Prețul pâinii maxim admis pe țară? 0.2 lei (în afară de pâinea artizanală, evident). Èšigările? 1 leu pachetul. Benzina? 1.5 lei litrul. Plus 200 de mii de kilometri de autostradă în 2 ani, salariile bugetarilor crescute cu 100% în primul an, net, salariile parlamentarilor scăzute cu 99%, salariile polițiștilor crescute cu 1.000 % în primele 6 luni de guvernare și toate pensiile crescute cu 100%. Plus, practic, orice mai sună bine. De unde luăm banii? Nu contează, avem program de guvernare, n-aveți voi treabă.

Apoi, după ce câștigă alegerile, se ocupă de țară. Nu tre să rezolve nimic, nici salarii mărite, nici pensii, nici benzină scăzută, nimica. Tre să ia niște măsuri ca să repună țara asta pe picioare, dacă s-o mai putea pune pe picioare după ultimul an. Că nu știm dacă se mai poate. Dar ne place să sperăm.

Românului nu-i pasă neam de cât de tare se întâmplă ce promit candidații. Românului îi pasă doar de promisiuni. Cine promite mai frumos, ăla câștigă. Nu contează ce faci după aia. Ai promis salarii și pensii mai mari, dar, pentru ele, mărești prețul la carburanți și astfel la orice? N-are nimic, noi nu te-am votat să faci, te-am votat să promiți, bravo 10.

Asta e soluția. Românului nu-i poți spune adevărul. Trebuie să știi să-l minți frumos. Dacă îl știi minți frumos, ai șansa să repari țara. Uite, PSD asta face, nu? 🙁

Ca să nu mă pricepeți greșit – mi s-a rupt sufletul când am văzut povestea femeii din filmare.

Efectele noii legi antifumat…

UPDATE: după ce-am publicat ce zice mai jos, am văzut pe Euractiv, via Ovidiu, chestia asta:

“Fumatul va fi permis în “baruri, discoteci, restaurante ÅŸi în alte unităÅ£i cu destinaÅ£ie similară, organizate exclusiv pentru fumători, în care accesul tinerilor cu vârsta sub 18 ani este interzis”

Păi dacă-i așa, nene… asta schimbă TOTUL! Dar e așa sau nu ? că n-am citit legea. (între timp s-a dovedit că e fals, acest articol a fost abrogat. deci, nu se schimbă totul)

__________

… pentru mine, personal, zic, nu așa, pentru popor, că nu-s așa deștept.

Cel mai probabil o să am mai mulți bani, din simplul motiv că n-o să prea mai ies la șprițuri îndelungate cu prietenii. Pe de altă parte, probabil o să trăiesc mai mult. Nu doar c-o să fac mai puține șprițuri, dar o să și fumez mai puțin, cred – orice fumător știe că la chefuri fumezi mai mult.

Plus că o să fac economie și la bere, că la supermarket e mai ieftină decât la Bierhaus, logic, dar și la țigări. O să-mi vină mai des prietenii în vizită și o să gătesc mai des – ocazie cu care, cel mai probabil, o să învăț să gătesc (și mai) bine. Și poate-mi iau și scule de bucătărie mai bune, cine știe.

Per total, nu-i rău, o grămadă de avantaje, văd.

Vorbind un pic mai serios, rămân la părerea de-acum niște ani – ar trebui să existe locuri de fumători și locuri de nefumători. Nu în același spațiu, ca acum, că asta a fost mereu o tâmpenie. Dar dacă vreau să-mi fac o cafenea mică, să am voie s-o fac de fumători. Iar nefumătorii sunt bineveniți să nu vină, dacă nu le place. Poate că or să apară cluburi private, cu adevărat, în acest sens. Plătești taxă, au voie să vină doar membri plătitori, care au acceptat termenii și condițiile clubului.

Altfel, evident c-o să mai merg în locuri, cu prieteni, și dacă o să mă macine să fumez, o să ies afară și aia e. Evident c-o să mai merg să mănânc la Bistro de l’Arte (nuș dacă v-am mai zis, e restaurantul meu preferat din Brașov), dar probabil c-o să stau mai puțin, măcar iarna, că vara au terasă. Stai, la terase o să fie voie să se fumeze ?

Dar alfel, pe cuvântul meu de fumător învechit că mă bucur că s-a dat legea. Bravo, e un pas înainte spre normalitate – mă rog, așa cum o văd eu, cel puțin.

foto: no smoking, via shutterstock

 

Și eu am mers cu antemergător!


__________________________________________________________

Era prin anii 2000 – nu mai știu exact care dintre ei, dar în intervalul 1999-2002, sigur. La București avea loc un foarte mare congres al tuturor religiilor. Oameni extrem de importanți ai religiilor din lumea asta s-au strâns pentru niște zile la Casa Poporului și-au discutat tă’ felu’ de chestii de-ale lor. Nu vă puteți imagina ce contraste puternice erau între diverși reprezentanți ai religiilor mari, dar nu asta e ideea.

Eram tânăr și prost și ziarist, spre deosebire de-acum, când nu mai sunt nici tânăr, nici ziarist. Și lucram la ziarul Ziua. Mi-am petrecut niște zile la congresul ăla, luam interviuri unor oameni – habar n-am ce-i întrebam, a trecut o juma de viață de-atunci.

Dar îmi amintesc asta. Luam un interviu unui preot ortodox cu ceva funcție înaltă. Nu la nivel de țară. Poate era arhiepiscop pe undeva, poate chiar unul dintre mitropoliți, sincer, nu-mi amintesc. Nici de unde era. Dar avea funcție mare.

Înainte să-i iau interviul, mi-a zis să mă grăbesc, că trebuie să ajungă undeva. După interviu, l-am întrebat dacă l-ar deranja să mă lase și pe mine în drum. Redacția Ziua era pe strada Ion Câmpineanu (pentru nebucureșteni, asta-i foarte în centru și se intersectează cu bulevardul Magheru. e o zonă destul de aglomerată pe-acolo).

Om cumsecade, m-a luat. M-am suit în mașina lui, care era un Mitsubishi Pajero cu scaune de piele. În față eu și un șofer, în spate preasfinția și ceva asistent.

În față, antemergător, mașină de poliție, cu girofar și sirenă.

Foarte, foarte mișto senzația, se deschidea traficul în fața mea ca apele în fața lui Moise. N-a durat mai mult de câteva minute drumul de la Casa Poporului la Intercontinental, într-o zi a săptămânii, pe la ora 17.00. Se circula, ca de obicei, bară la bară, dar nu și pentru noi.

Și-am să mărturisesc că mi-a plăcut maxim și chiar mai vreau.

Dar ideea e alta. Omul ăsta nu era Patriarhul, cu atât mai puțin președinte sau premier, și avea antemergător. Și noi ne mirăm de abuzuri ale lui Oprea sau ca cele din filmul de mai sus ? (film postat de Claudiu pe facebook, dar cumva nu a mers să-i dau embed aici, așa că am ales varianta youtube)

Păi, nene, nu e nimic nou sub soare, se fac dintotdeauna!

Ocazie cu care doresc să-i mulțumesc preotului respectiv, că mișto a fost cu antemergător!

Și, ca idee, citiți știrea asta și ascultați înregistrările. Pe vremea aia purtător de cuvânt al BOR era tot părintele Stoica. Un om care rezistă în funcție mai ceva decât Mugur Isărescu. Dar un om extrem de deștept și de citit, de altfel.

foto: police escort, via shutterstok.

Evoluție

Aprilie 1990

Onorată instanță, am fost un dobitoc!

Tudor Postelnicu, fost membru al CC al PCR, fost membru supleant al Comitetului Politic Executiv, fost deputat în Marea Adunare Națională, fost ministru de Interne.

Octombrie 2015

am fost cel mai prost ministru din istoria României

Gabriel Sandu, fost ministru al Comunicațiilor și Societății Informaționale.

A evoluat mult România în acest interval de 25 de ani. Extrem de mult, mai ales în ultimii 10-15 ani.

Dar undeva, în mintea liderului politic român, pare că nimc nu se va schimba niciodată. Sigur, au evoluat și faptele lor. Înainte de 1989, pentru fraude fiscale de peste 1 milion de lei (asta însemna vreo 30 de mii 250 de mii de dolari), se dădea fără ezitare condamnare la moarte. Deci nu prea se făceau șpăgi de milioane de dolari. Acum nu se mai fac genocide, dar se fac măgării imense, că pedeapsa e câțiva ani de pușcărie de care scapi scriind cărți inutile.

(foto: historia și dcnews)

Despre invazia musulmană asupra Europei

Să vedeți ce nașpa e articolul ăsta, care e de-acord și cu opiniile pro și cu opiniile contra, nimic n-o să pricepeți din el. Așa-mi pare de rău, doar că nu…

plus c-o să par și incoerent, dar de fapt nu sunt, doar că nu se vede

Nu vă mai speriați, o să fie bine. Mă rog, doar dacă n-o să fie bine, caz în care o să fie rău. Dar în rest, nu văd de ce n-ar fi totul bine.

Un mare învățat indian, Sadhu Sundar Singh, a zis acum vreo 100 de ani că România va fi centrul spiritual al lumii.

Amu, poate că n-a zis el, ci altcineva, dar mai ne uităm noi la detalii de astea, în asemenea clipe de-o grozăvie rar întâlnită ?

Important e că pare să aibă dreptate.

Toți imigranții din Siria și alte țări bătute de soartă merg la Spania, de când s-a dus Germania. Unii sunt ortodocși și multă lume are impresia cretină că ortodocși = creștini. Nu, nu e chiar așa, avem și evrei ortodocși, și musulmani ortodocși, și de toate ortodocși, câtă vreme admitem că orto doxia înseamnă calea cea dreaptă, iar dacă nu acceptăm, n-are sens să mai vorbim despre asta.

Nimeni nu alege România ca destinație finală, de aia zic, n-am putea fi un soi de arbitri ?

Dar nu asta contează. Reiau aici două chestii pe care le-am pus recent pe facebook. Că eu am și facebook, că suntem în secolul 21. Spre deosebire de ei.

În primul rând:

“O să primim 1785 de imigranți“, spuse Președintele României

O să ținem musai cont de voința nației dumneavoastră“, spuse Uniunea Europeană.

Și vor fi peste 6.000. Nu c-am putea să-i ținem, dar efectiv n-avem nimic de zis, suntem un stat mult prea neimportant.

Și în al doilea rând, ca o formă de mediere între Radu și Dorin. Și chiar cred ce zic eu.

Mă uit la toate poveștile astea cu refugiații. De ambele părți. Cu copilul mort din turcia, cu ceilalți care aruncă apa, nenumărate. Și văd manipularea, am lucrat atât de mulți ani în presă și cu oameni atât de pricepuți la asta, o văd și-o simt.

Și-mi dau seama că s-a ajuns la un nivel absolut incontrolabil al manipulării prin media. Practic, poți induce orice idee dacă ai imaginile suficient de bine editate.

Și cuvintele la tine.

Nu vreau să trag concluzii definitive, dar pot paria pe 1 leu românesc că în 10-20 de ani Europa va fi tare diferită de felul în care o știm noi azi.

Și ne vom aminti cu melancolie, dacă mai trăim, vremurile în care aveam curaj să facem glume despre orice.

Dar important e să fim ok cu noi înșine. Sau nu.

foto: islam warrior by shutterstock

 

 

#Călătoreștecumine

După (multe) luni de muncă, Ivo a pus pe picioare o idee foarte, foarte mișto – #călătoreștecumine.

Pe scurt, Ivo și o gașcă de oameni cu mașini și motoare – îi găsiți aici – vor pleca prin România. Dar destinațiile vor fi stabilite de cei care urmăresc proiectul. Vor porni azi din București și vor merge unde le vor spune “cititorii”, pe Facebook și alte rețele sociale. Condițiile sunt simple – să nu fie la mai mult de 300 de kilometri de locul în care se află și să nu fie în direcția din care au venit.

Spre exemplu, dacă pornesc spre Brașov nu le putem sugera să meargă înapoi spre București, dar le putem sugera să meargă spre Sibiu.

“Tot proiectul va fi filmat încă de la plecare, cu pauzele pe care le facem, cu întâmplări, cu dialoguri, cu tot ceea ce se va derula pe parcursul călătoriei de 17 zile, iar eu sper ca interacțiunile cu voi să ne trimită prin toată România. Filmând un documentar de călătorie, prin România, pe motociclete, dorim să realizăm astfel un “ghid video turistic” pentru toți străinii care ne vizitează țara și nu numai.”, spune Ivo

Îi puteți urmări pe hashtagul #calatorestecumine (Facebook, Twitter, Instagram)

Și felicitări companiilor care susțin proiectul.

Cei-ce-sustin-Calatorestecumine

 

Paradoxurile asfaltului în România

Într-un sat din Bacău, oamenii s-au apucat să asfalteze.

Și când s-au apucat, nu s-au mai oprit, nene!

Ei bine, la mine-n sat e invers. S-au apucat să asfalteze și să astupe găurile dintr-o străduță. Erau 4 gropi, au asfaltat două și-au plecat la bere. Nu le-o fi ajuns asfaltul, ce știu eu.

De asta e fascinantă România. La noi, asfaltul e ca destinul. Nu știm unde începe și unde se termină.

foto: andreicrivatphotography

Povestea berzei din Schitu

După cum bine știți, eu am darul de a abera fără limită – aberatio in integrum ar fi numele meu latin, dacă n-aș fi dac (nu vă mințesc, inițialele mele sunt D.A.C. și nu, NU voi spune de la ce vine D-ul, deal with it!)

Și mă trezesc așa, câteodată, scoțând din negurile minții mele niște povești care mai de care mai trăsnite și mai șugubețe, de-ajung oamenii să se prindă că de fapt nu-s amuzant, cum cred ei, ci doar razna. Dar această snoavă este absolut reală și nu doar că se întâmplă în realitatea concretă și dură ca oțelul Krupp a României reale, dar se mai întâmplă și fix în zilele noastre.

Ce se-ntâmplă: deci un sătean din Schitu Golești, jud. Argeș, avea necaz pe-o barză. Și pas cu pas, zi de zi, necazul ăsta a devenit din ce în ce mai mare – 21 de ani s-a tot supărat cu barza. Nu știu de ce, nu-i plăcea lui că barza și-a făcut cuib în dreptul casei lui. În fine, după eforturi și insistențe, după un ordin al ministrului Mediului și un aviz al Academiei Române (băi tată!) a venit o echipă de specialiști să ia cuibul berzei cu mare atenție și delicatețe, că de aia ierea specialiști, și să-l mute pe alt stâlp. Întreg, așa cum era inițial, ca să nu streseze biata pasăre. Ca necazul, nici n-au început bine și l-au făcut praf, pentru că l-au scăpat sau ceva. Deci l-au distrus, da ? Au încercat cumva să-l reconstruiască, sigur că nu le-a ieșit, au încropit cevașilea acolo – lasă, nene, merge și-așa.

În acest material video avem bucuria unui dialog absolut halucinant, de români adevărați:

Reporter: Este suficient atât?

Muncitor: Da.

Reporter: Restul cine va construi?

Muncitor: Barza, bineînțeles, că nu pot să îi fac eu cum vrea ea.

Bun, ai zice că e România și-ai merge mai departe, să vezi ce imbecilități mai spun politicienii. Când, deodată, când nimeni nici nu se mai gândea, ce să vezi ?! A venit barza acasă, nene!

Ei, și-abia acum sătenii și-au dat seama de nenorocirea adusă pe capul bietei înaripate. Și dă-i cu plâns, nenică!

Reporter: De ce plângeți, doamnă?

Localnică 1: Mi-e milă de ea.

Reporter: Vă e milă de ea?

Localnică 1: Nu mai are casă.

Știți cum e românul, săritor, da ? Nu te-ar lăsa la greu, nici să-l pici cu ceară, că ești om, că ești fiară, românul face totul ca să fie bine. Și după o matură chibzuință, au găsit și soluția prin care să ajute concret și eficient biata pasăre, confuzată că și-a pierdut căsuța.

Vă rog să nu beți apă sau să nu mâncați, ca să nu vă înecați, da ?

I-au desenat un indicator. Cu cuvinte. Berzei. I-au scris berzei ce să facă.

vanatoare

Aici puteți vedea răvășitoarea poveste.

În cuvintele nemuritoare ale marelui Thor Heyerdahl (parcă), AȘA CEVA NU EXISTĂ!

Să distrugem fauna României!

În Camera Deputaților se discută despre o nouă lege a vânătorii. Mă rog, despre câteva modificări ale legii. Modificări imbecile, că doar nu s-o face în Camera Deputaților ceva cu cap.

Multe detalii găsiți pe pagina Societății Ornitologice Române și la Doru, eu am remarcat 3 aspecte care m-au făcut să le numesc “modificări imbecile”.

1. Se încalcă dreptul la proprietate, “prin excluderea proprietarilor și a asociațiilor de proprietari de terenuri de la atribuirea directă în gestiune a fondurilor cinegetice” Stai, ce ? Păi nu se garantează prin constituție dreptul la proprietate ? Ba da, dar nu și în acest caz, că doar a zis și un fost președinte că proprietatea privată e un moft. A scris și Andrei despre asta.

2. La unele specii se mărește foarte mult perioada în care pot fi vânate. Adică pot fi vânate o perioadă mai lungă, deci mai multe, nu ? Câteva exemple: gâsca de vară – limita se prelungește de la 20 ianuarie la 15 februarie. În Bulgaria nu se vânează gâsca de vară. La sturzul cântător se prelungește limita de la 30 ianuarie la 28 februarie. În Bulgaria nu se vânează sturzul cântător. Și mai sunt.

3. Sunt niște cote aberante de vânătoare. Spre exemplu, cota de vânătoare la gâsca de semănătură este de 25 de mii de exemplare pe an. Populația de gâște de semănătură în România este între 20 și 100 de exemplare, în scădere. Mi se pare atât de aberant, încât înclin să cred că pe undeva este, totuși, o eroare de tipar. Pe de altă parte, cota la ciocârlii de câmp este de 683 de mii de exemplare pe an. Populația de ciocârlii de câmp e pe la 2 milioane. Ce naiba face românul cu 600 de mii de ciocârlii vânate, v-ați întreba ? Românul nu face nimic. Le vânează italienii, că la ei e delicatesă. Și, aparent, au exterminat specia în Italia. Ei bine, acum o pot extermina și aici.

Sper foarte tare să nu treacă legea, totuși. O grămadă de ONG-uri se chinuie să oprească imbecilitățile astea.

vanatoare

 

birds hunting, via shutterstock

Nivelul real al corupției

Valul de rețineri, arestări și condamnări din ultima vreme dovedesc o preconcepție cretină a românului, pe care eu, cel puțin, am urât-o dintotdeauna. Și anume “toți fură”. Toți care ajung într-o funcție, toți politicienii, toți care au făcut averi mai mici sau mai mari, toți fură.

Și eu nu sunt de-acord, pentru că eu cunosc personal oameni care au reușit foarte bine în viață sau în carierele politice fără să facă asta. Puțini, dar cunosc. Știu sigur că există și încerc să conving și pe alții. Dar e din ce în ce mai greu.

Mai mult, cantitatea de dosare și cătușe din ultimii ani ne arată niște limite foarte ciudate ale corupției. De la sumele de jos, mai vechi, absolut ridicole, cum ar fi cele în cazul Remeș – cârnați și țuică de 1.500 de lei și vreo 15.000 de euro – până la ultimele, absolut uluitoare, cum ar fi cele din cazul Hrebenciuc care, dacă ieșeau, însemnau cam 300 de milioane de euro. Vlad are o radiografie a acestor creșteri.

Da, sumele sunt șocante pentru omul normal. Dar azi ne-a ieșit în fața ochilor un alt tip de record. Sume mai mici, golăneli mărunte dacă le raportăm la cele 300 de milioane din cazul Hrebe, dar un record la fel de halucinant.

Fost ÅŸef al ANSVSA (Autoritatea NaÅ£ională Sanitar Veterinară ÅŸi pentru SiguranÅ£a Alimentelor ), Marian Zlotea, dar și alte 15 persoane (colaboratori, directori și inspectori sanitari) trimise în judecată pentru 392 de infracÅ£iuni. Aici e știrea de pe Digi 24, eu vă arăt doar titlul.

marian zlotea

 

Copii, citiți cu atenție: 392 de infracțiuni! Și, dacă numărul enorm nu vă impresionează, vă mai zic c-au fost făcute în mai puțin de 2 ani. Dacă numeri un pic, iese cam una la 2 zile, da ? Deci un grup de oameni foarte ocupați. Unii prin 2008, unii în câteva luni din 2009, unii prin 2011, găsiți pe Hotnews detalii, eu preiau doar asta:

Potrivit rechizitoriului procurorilor, in perioada octombrie 2009 – mai 2010, inculpatul Zlotea Marian, in calitate de presedinte al A.N.S.V.S.A., impreuna cu inculpatii Lupu Doina Constanta, Hofman Marius si Podosu Madalina Ioana, a constituit un grup infractional organizat la care a aderat ulterior si inculpata Hofman (fosta Iancu) Vicentia Andreea, care a actionat in mod coordonat in scopul de a obtine, direct si indirect (prin intermediul subalternilor) foloase necuvenite, prin folosirea abuziva a functiilor detinute, de la agentii economici pe care ii supravegheau si-i controlau pe linie sanitar – veterinara si siguranta alimentelor. Concret, inculpatul Zlotea Marian, in repetate randuri, a determinat conducerea D.S.V.S.A. Bucuresti, respectiv pe inculpatii Lupu Doina – Constanta si Hofman Marius, sa abuzeze de functiile detinute pentru procurarea produselor alimentare necesare realizarii unor actiuni sociale, (de atragere a alegatorilor cu pomeni electorale, pentru sustinerea unor evenimente, pentru asigurarea protocolului A.N.S.V.S.A., dar si al altor institutii), cunoscand faptul ca, la randul lor, acestia din urma isi determina subalternii sa se foloseasca de calitatea de inspector pentru a procura aceste produse de la agentii economici pe care ii controlau si autorizau pe linie sanitar veterinara si siguranta alimentelor.

Mai mult, Marian Zlotea îi obliga pe subalterni să plătească o sumă lunară pentru partid, să aducă tot felul de cadouri și tot așa.

Deci 392 de infracțiuni. Cine dă mai mult ? Ca să nu mai zic că eu n-am auzit veci de omul ăsta. Vă dați seama cât de profundă e starea de corupție în care se zbate țara asta, dacă nu doar ăia de-i vedem la tv, dar și oameni de ăștia de care n-a auzit nimeni fac din astea ?

acest articol a fost scris de pe un UTOK i800