O idee pentru sistemul politic

Azi, ceva politician de la PDL s-a mutat la PNL. Jurnaliștii (ce oameni!) i-au spus că uite, acum câteva luni vorbea urât de Crin și acum apare cu Crin la braț. Niște oameni răi.

Nu mă interesează povestea. Da’ mă gândeam la ceva. Zicea Vasile Dâncu ce bine ar fi să existe, ca în fotbal, o perioadă în care se pot face transferuri și o perioadă în care nu se pot face.

Foarte bună idee, dar eu o pot completa: n-ar fi tare ca transferurile de la un partid la altul să se facă tot ca în fotbal, pe bani ?

Vrea PNL un om de la PDL sau invers ? Păi să existe un tarif, un preț. Dacă e din pepiniera proprie a partidului care-l vinde, să coste mai mult. Să se negocieze. Partidul care-l vinde să poată primi un procentaj din suma cu care partidul care-l cumpără azi îl va vinde mai departe, peste 4 ani.

În acest fel ar putea și politicienii să treacă liniștiți pe la toate partidele la putere, fără să-i facă nimeni traseiști. Joci 2-3 ani la un partid, se schimbă guvernarea, te cumpără alt partid și evoluezi pentru ei.

Eventual mai dai din când în când declarații pentru suporteri. “Galeria din Modrogan/Kiseleff îmi va rămâne mereu în suflet, au fost niște ani frumoși” blablabla.

Și prețurile să fie publice, ca la fotbaliști.

Să fie titluri cu “Senatorul X a plecat din partidul Y și e liber de contract. ÎL VREI LA PARTIDUL Z ? click aici!”. Sau “Partidul X l-a achiziționat pe deputatul Y pentru suma record de Z milioane de euro!”

 

 

Cum falsifici un record ?

Vă spuneam acum câteva zile că Amprenta și Radio Impuls o pun de-un Harlem Shake, că și-așa e cam plictiseală.

Cum a fost ?

Presa clujeana exagereaza grosolan cand zice ca au fost 2000 de “scuturatori”. Practic au fost vreo 3-400 si in spatele lor vreo 2000 care se uitau ca la urs.

De la fața locului, ne relatează Dragoș (de unde am luat rândul de mai sus) și TVdece.

Să recapitluăm un pic: se strâng 2000 de oameni, poate 3000. Să se uite. Dansează vreo 3-4 sute, maxim, după cum spun cei aflați acolo. Deci noi, organizatorii, ce comunicăm către media ? Nimic mai simplu:

Peste 3.000 de persoane au raspuns pozitiv chemarii noastre de a dansa Harlem Shake in Piata Unirii (…) “, a declarat Bogdan Radulescu, unul dintre organizatori

Mno, astea așa se fac. Evenimentele de mare succces, zic. Cine stă se uite la cârcotașii ăia care se leagă de-un amărât de 0 din coada numărului ? Ce-i un 0 în ziua de azi ?

Gigi, șeful Papei

Azi a demisionat Papa.

Dat fiind că s-a mai întâmplat doar de 4 ori în toată istoria, ultima oară acum 597 de ani, ați spune că-i, totuși, o știre importantă, nu ?

Televiziuni din toată lumea dezbat acest subiect, rețelele sociale duduie de informații și de glume, agențiile de presă gen Reuters sau AFP se-agită de numa’ să afle informații și să le dea mai departe. Până și pe Al Jazeera m-am uitat vreo oră la o dezbatere pe acest subiect, cu oameni care transmiteau live din Piața San Pietro.

Și la noi, site-urile de ziare, agenții și televiziuni au început să dea Breaking News. Unii au dat că e o situație fără precedent (deși, cum spuneam mai sus, au fost mai multe precedente), alții că e șocant și-așa mai departe; dar, de bine, de rău, era acolo. Bănuiesc că și pe la tv (eu nu posed) s-a discutat pe tema asta.

Buuuun!

Un pic, doar un pic mai târziu, se anunță condamnarea lui Gigi Becali. La început 3 ani cu executare, de era omul să rămână veșnic în Dubai, apoi cu suspendare, de-a anunțat omul că vine diseară acasă.

Dar televiziunile noastre ce-mi făcea ? Papa ? Cine-i ăla ? Gigi e subiectul zilei! Papa trece frumos pe locul 2. Sau chiar mai mult. (faceți click pe poze)

Realitatea

realitatea

RTV

rtv

 

B1 TV

b1tv

Singurii, din tot ce-am văzut eu, pentru care știrea cu Papa e un pic mai importantă decât cea cu Gigi sunt Digi 24. Care, promit, dacă o să mai am televizor vreodată, va fi postul de știri care va rula permanent.

digi

Păi și n-are dreptate Bogdan ? Nu-i atât de amuzant încât emigrarea devine o necesitate ?

 

Evaziune de 2 lei

Dimineața pe răcoare, studiam cu atenție ce-a mai spus lumea pe twitter. Și deodată îmi sare în ochi o chestie de la Sergiu (mai exact, asta, dacă aveți cont pe twitter).

E povestea primăverii. E o poveste care cred că doar în Brăila se poate întâmpla. Și-ar fi extrem de amuzantă, dacă n-ar fi foarte tristă.

Pe foarte scurt, la un meci de handbal de la Brăila spectatorilor li s-a cerut taxă de intrare în sală, 5 lei, ceea ce e foarte normal și așa ar trebui să fie tot timpul. Doar că ăia care, după ce-au plătit cei 5 lei, au avut tupeul să ceară fizic biletul, au avut surpriza ca în locul lui (al biletului) să primească un prea frumos calendar cu echipa. Și în mijlocul echipei, cine altul decât Gheorghe Bunea Stancu, președintele clubului. Dar și președintele Consiliului Județean Brăila (un domn simpatic și săritor, puteți citi aici despre el)

Mno, poate nu cunosc eu legea foarte bine, da’ de un aspect al ei sunt absolut sigur: la evenimentele de acest gen (întreceri sportive) ori e intrarea liberă, ori e pe bilete. Biletele alea trebuie înseriate, înregistrate la Finanțe, cotoarele trebuie păstrate și se plătește impozit. Așa justifici, cu cotoarele: am luat de la om 1 leu, pentru care i-am dat un bilet. Am 100 de cotoare, deci trebuie să am FIX 100 de lei, nici mai mult, nici mai puțin. Ei bine, la Brăila nu-i așa. Acolo vrei, nu vrei, iei călindar cu dom’ președinte Bunea Stancu.

Și să facem un calcul simplu. Un calendar din ăsta costă, ca producție, probabil că vreo 3 lei. Nu știu câți oameni au fost la meciul ăla, dar dacă au fost 1000 sau 2000 de oameni, domnu’ Bunea Stancu a făcut un profit frumușel, neimpozat, de 20-40 de milioane (de lei vechi). Păi nu-i bun ? Că doar e un ban pe care-l iei, nu-l dai. Plus că folosești calendarele și-n campania care urmează.

Ca cireașa de pe tort, reacția directorului de la Handbal Club Dunărea e delicioasă: “Faptul că preÅŸedintele Consiliului JudeÅ£ean Brăila, Gheorghe Bunea Stancu a apărut în acest calendar este ceva normal pentru că dumnealui este ÅŸi preÅŸedintele Clubului de Handbal”.

Corect. Că doar aia era problema, de ce apare Bunea Stancu în calendar și nu Brad Pitt, de exemplu. Nu că s-a făcut evaziune de 2 lei. Ad literam.

Spune NU furtului

În urmă c-o vreme, Oana a gândit și creat o frumoasă campanie adresată designerilor: Spune nu prostituției în design

Pentru că se știe că tot ce-i pe internet e la liber, niște oameni – Infotravel se numesc ei – au făcut ceva extrem de original. I-au furat ideea. De ce ? pentru că pot, firește. Și pentru că dacă efectiv nu ești în stare să faci ceva, e simplu: furi de pe net.

Aici e furtul, cu poze cu tot.

Nu-i tare ?

Da’ poate că nici nu mă enervam așa tare pentru furt, că în fond îi plin internetu’ ăsta de hoți. Însă, lăsând la o parte faptul că cine scrie la ei pe facebook e complet agramat, m-a enervat rău că, prinși cu furăciunea, Infotravel o ard cu tupeu de doi bani.

Hal de răspuns (click pentru mărire)

Infotravel sunt o agentie de hoti

Furăciosule, tu n-ai furat doar poza, ai furat TOATĂ ideea, pentru că ai fost incapabil să faci cu capu’ tău ceva, întelegi ? Să “creeți” voi ceva nou, adică. Nu poza e problema, ci furtul.

Da’ în fond ce poți cere unui om a cărui viziune despre piață liberă și concurență se sintetizează în

Infotravel fura

N-ar fi mai bine să salvăm oamenii ?

În anul 2012, în România, o țară din Europa, un tren cu peste 700 de oameni (printre care, îmi imaginez, bătrâni și copii) stă blocat de 40 de ore într-o localitate (via 0știri)

Am să trec peste absurdul situației în sine și am să mă leg de un amănunt care, după putirința minții mele, e incredibil.

Scrie acolo, în știre, că “autoritățile au reuÅŸit să le aducă grisine, biscuiÅ£i ÅŸi apă, fără a le oferi mai multe informaÅ£ii însă, a declarat unul dintre pasagerii trenului”.

Și aici pierd firul. Dacă s-a ajuns la oamenii ăia… de ce oamenii ăia sunt încă în tren ? De ce n-au fost luați de-acolo, dacă s-a putut ajunge la ei ? Dacă le-au fost trimise grisine (grisine, cât de stupid!) cu o mașină, de ce mașina aia n-a făcut 100 de drumuri să-i ia, pe rând, și să-i ducă la civilizație ? Dacă le-au fost trimiți biscuiți pe jos, de ce n-au plecat tot pe jos ?

De ce se preocupă “autoritățile” să le ducă grisine și biscuiți, în loc să se preocupe să-i scoată de-acolo, în orice fel ar fi posibil, câtă vreme e evident că există metoda de a ajunge la ei ?

Sper foarte tare că-mi scapă ceva. Că dacă nu, povestea asta intră în top 3 cele mai imbecile povești românești de care am auzit vreodată

Dar cu Romgaz ce se mai aude ?

În decembrie, presa anunța (și povestea pe larg) despre dosarul Romgaz. Pe scurt, acest dosar se referea la faptul că un număr de companii, aparținând omului de afaceri Ioan Niculaie ar fi beneficait de gaze naturale din producția internă, la prețuri preferențiale. Ca o consecință directă și logică, întrucât companiile astea primeau gaz intern la prețuri mici, statul – pentru a acoperi necesarul de gaze pentru industrie și populație – a importat gaze, la prețuri – evident – mai mari. Ba, după cum se zice pe ici, pe colo, aberant de mari.

40 de oameni sunt cercetați, anunța presa vremii, în acest dosar. Un prejudiciu de 126 de milioane de dolari. Funcționari cu averi uriașe, suspendați. Suspiciuni că Ioan Niculaie a contribuit masiv la campania lui Mircea Geoană, cu scopul ca acesta, dacă ieșea președinte, să pună oamenii care trebuie la Romgaz și la Ministerul Economiei.

O caracatiță uriașă, cu foarte mulți oameni implicați, de la Ioan Niculae până la tristul președinte al Consiliului Județean Brăila, Gheorghe Bunea Stancu, omul prin care aparent treceau banii pentru Geoană.

Pe scurt, un dosar complex, un scandal imens.

Apoi au venit Sărbătorile. Apoi au venit protestele. Apoi a venit viscolul, apoi gerul. Acum demisia lui Emil Boc.

Și nici naiba nu mai știe să se fi întâmplat ceva în dosarul Romgaz. S-a așternunt o liniște. De ce ? Eu sunt curios să aflu ce s-a mai întâmplat.

Și, mai ales, ce-o să se mai întâmple în acest dosar.

Un gând în oglindă

Când eram mai tânăr, pe la 20 de ani, am cunoscut o fată cu care am făcut sex, la un moment dat. Evident, nu din prima seară, că eram copii cuminți. Cred că din a doua, nu mai știu și nici nu e relevant. Înainte să se întâmple mirificul act al iubirii fizice, ea mi-a spus privindu-mă cu ochi de căprioară speriată, șoptind: “să ai grijă, te rog… sunt virgină”. Am avut foarte mare grijă. Nu era virgină (dacă n-aș forța semantica, aș spune că dimpotrivă, dar nu spun) și nu asta contează. Însă n-am să uit toată viața mea cum, la final, la țigara de după, mi-a spus pe un ton victorios și care nu admitea replică: “ei! ai văzut că eram virgină ?!”.

Am rămas un pic mut de încrederea cu care îmi spunea, practic, “eu cred că tu ești atât de prost, că o să mă crezi” (cel puțin asta am înteles eu din întrebarea ei). Am rămas fără replică și eu rămân foarte rar fără replică. Așa că am dat cumva din cap, într-un mod care pe ea, pesemne, a făcut-o să creadă c-am zis da. După o vreme, a avut o poveste cu un prieten de-al meu, să-i spunem Mihai. Și nu mică mi-a fost mirarea să aflu că, în perioada în care Mihai o curta, să zicem, ea îl respingea explicându-i cât e de virgină. Amicul meu nu prea credea, așa că tipa i-a adus argumentul suprem: “dar TOATĂ lumea știe că-s virgină; întrebă-l și pe Crivăț, că ți-e prieten și pe el îl crezi. TOATĂ lumea știe că-s virgină”. După care s-a culcat și cu el și la urmă l-a întrebat și pe el exact la fel “ei, ai văzut că eram virgină ?”. Dudul ăsta a început să râdă, ea a luat-o de da. Și-a popularizat încă o vreme (cât am mai auzit de ea) povestea cu “sunt virgină, toată lumea știe, și Crivăț, și Mihai…”.

Povestea de mai sus poate nu s-a întâmplat niciodată în acest fel. Poate am uitat detalii, că-s ramolit, poate doar îmi joacă imaginația feste. Nu asta contează.

Se întâmplă însă în jurul nostru zi de zi. În viața reală, la fel ca și în lumea online în care mă învârt poate de prea mulți ani. Mai tot timpul apare un Gigel pe lângă tine care-ți spune ceva de genul “crezi, nu crezi, aseară am câștigat la poker un turneu de 10 mii de euro”. Tu îi răspunzi cu un simplu “bravo”, în general pentru că te doare la bască ce bani a câștigat sau n-a câștigat Gigelu’ la poker. El însă merge la un prieten comun și îi spune același lucru, prietenul comun nu-l crede și el aduce argumentul suprem – să te întrebe pe tine, că tu știi că așa a fost! Și-acum, Gigelu’ are, data viitoare când spune povestea, 2 martori – tu și prietenul comun.

Înțelegeți cum funcționează acest mecanism ? Sunt o grămadă de Gigei care, în dorința disperată de a obține recunoaștere, inventează martori la un eveniment care a avut loc doar în capu’ lor. Cheia succesului e să povestească evenimentul cât mai multor oameni – la urmă, cine mai stă să întrebe 30 de martori inventați dacă a fost așa sau nu ? Iar pe tine, care ai fost primul, cine te mai crede când spui “stai un pic, n-a fost chiar așa”, când Gigelu’ mai are 29 de martori ? Tu ești doar invidios pe succesele altora, dacă nu recunoști povestea în varianta devenită de-acum oficială.

Poate fără nici o legătură – dacă în lumea asta online oamenii ar începe să spună adevărul, ar ieși măcel. Dacă oamenii ar începe să spună ce știu și mai ales ce păreri au în sinea lor unii despre alții – clienți despre furnizori, agenții despre bloggeri, bloggeri despre agenții și mai ales bloggeri despre bloggeri – well, nu cred c-ar mai exista o lume online. Sau, ca să spunem altfel, lumea online din România va înceta să existe așa cum o știm noi astăzi.

Partea frumoasă și liniștitoare, însă, e că nimeni niciodată n-o să facă asta. Nici măcar eu. Pentru că mai bine facem să fie bine. Pentru că formularea “e împotriva intereselor mele să fac asta” poate să însemne, uneori, un interes de 100-200 de euro, da’ nu mai bine să-i am, decât să nu-i am ? Nu mai bine să fie bine ? Nu merge, oricum, și-așa ?

Problema e că, încet-încet, te-apucă sila. Și-ți vine să pleci acasă. Și să nu mai ieși niciodată.

 

Să numărați bine. Da’ bine de tot!

Astăzi, Partidul Popular Dan Diaconescu (să-i spunem PPDD) a anunțat adeziunea cu numărul un milion. Deci, conform spuselor oficiale, PPDD are UN MILION DE MEMBRI. Ok ? (dacă vă veți uita la clip, la minutul 2.51 se face această îndrăzneață afirmație)

Trecem peste imbecilitatea cu “este cel care a fost agresat de jandarmi când protesta pașnic” – aha, deci ăsta era ACEL UNIC om agresat de jandarmi, acum înteleg.

Dar să ne întoarcem la milionul de membri.

Până la începutul acestui an, toate partidele politice au depus la tribunal o listă cu susținătorii, în vederea anului electoral care iată, deja a început în forță.

Cristian Preda a studiat aceste liste. Din câte spune domnia sa într-un articol, în total sunt un pic peste 1,20 milioane de români înscriși în 20 de formațiuni politice. PSD ar avea cei mai mulți membri (un pic peste 400 de mii), urmat de PNL (un pic peste 130 de mii)

Și conform acestor liste – oficiale, depuse la Tribunalul București, da ? – PPDD are undeva la 32 de mii de membri. Să scriem și cu cifre – 32.000.

Mă, io știu că în politică se minte mult. Înteleg să anunți cifre de 2 ori mai mari. De 5 ori mai mari. Hai, fie, treacă de la mine – de 10 ori mai mari. Da’ de 30 de ori mai mari ? Nici pe vremea lui Ceaușescu nu se raportau producții la hectar de 30 de ori mai mari.

Ah, dacă și-ar număra Dan Diaconescu banii cu același talent…

UPDATE: de dragul corectitudinii, o să menționez că în comentariile de la articolul lui Cristian Preda lumea spune c-ar fi numărătoarea din 28 de județe. Nu știu dacă e așa sau nu, dar oricum, merită menționat.

Miracolele presei locale

Toată presa a “vuit” astăzi pe tema reținerii primarului Sorin Apostu. Ziare locale și naționale, deopotrivă, printate sau online, au acordat spații largi evenimentelor de ieri.

Toate.

Mai puțin Monitorul de Cluj.

În varianta printată, pe prima pagină nu există nici un semn că la Cluj s-ar fi întâmplat ceva.

Au, în pagina a 2-a, o știre mică, în partea de jos (teoretic, partea de jos a unei pagini de ziar are mai puțină vizibilitate decât cea de sus, tot așa cum pagina din dreapta are mai multă decât cea din stânga; evident, pagina 2 e pagina din stânga) cu titlul “Procurorii DNA au făcut verificări la Primăria Cluj-Napoca”

Pe site, la fel. Pe homepage nu-i nimic. Adică nu există cuvântul “Apostu” pe homepage.

Au undeva, la rubrica politică, aceeași știre mică.

Cam ăsta-i nivelul. Ora, Citynews, Foaia, Ziua de Cluj, Știri de Cluj și ceilalți – sunteți niște fraieri, mă. V-ați agitat toată ziua ieri să oferiți detalii care – iată, ne arată Monitorul – nici măcar nu se constituie în vreo știre de prima pagină!

După care ne mirăm că presa moare și bloggerii e răi.