Arta de a înjura impecabil

Un … politician, sau ce-o fi domnul acela, înțeleg că totuși e absolvent de Sorbona (fac o paranteză – n-aveți impresia că în ultima vreme cuvintele astea, “Harvard”, “Oxford”, “Sorbona” încep să devină peiorative în România ?) și un jurnalist vechi și cunoscut din Cluj-Napoca au o polemică, un schimb de idei în contradictoriu. O divergență de opinii, ce să mai și zicem. Pe care o puteți urmări aici.

Lăsând la o parte discuția în sine, am observat o chestie încântătoare. Am spus, cu ceva ani în urmă, că sunt absolut impresionat de oamenii care știu înjura civilizat. Scriam, atunci, că “Una e să spui “ești un bou” unui străin, alta e să-i spui “sunteți un bou” – iar dacă nu faceți diferența, îmi pare rău, nu mai putem fi prieteni“.

Ei bine, vă rog să urmăriți cum înjură acest domn Papahagi. Este absolut impecabil gramatical și stilistic. Sigur, îi dau o bilă neagră pentru că spune “nu mai vreau să aud de tine”, în loc de “nu mai vreau să aud de dvs.”, că nu suntem la prașilă, da ? Și nici nu pare c-ar fi prieteni. Dar, în rest, e impecabil. Cratime și virgule perfecte, cuvinte complicate, chiar un oarecare sens stilistic.

Sincer, câți dintre noi, când înjură, folosesc “sfertodoct“, “moș resentimentar care aberează apocrif“, “reintri în irelevanța din care ai ieșit pentru o clipă“, “pigmei jalnici” ? Eu n-am auzit nimeni până azi.

papahagi1

Scurt sumar al unei zile dubioase

3 întâmplări, 2 dialoguri de azi.

1. Pe strada Petru Maior din Cluj-Napoca trecea astăzi, agale, o ambulanță din care sunau, tare de tot, manele.

2. În fața Primăriei Cluj-Napoca oprește un mic BMW Negru. N-a stat mai mult de 5 secunde. Era loc să treci pe lângă el și cu autocarul. În spate, ceva Matiz rablagit, începe să claxoneze în prima secundă. Din BMW coboară un domn bine făcut, costum negru impecabil, ochelari de soare, în umila mea opinie (da’ poate mă înșel) unul dintre agenții SPP care asigură paza lui Emil Boc. Doar un pic a întors capul spre Matiz, pentru a-și cere scuze că l-a blocat. Băiatu’ din Matiz a lăsat capul sub volan și-a descoperit instant două lucruri – că avea loc să ocolească bmw-ul și că matizul poate pleca cu scârțâit de roți 🙂

3. Am văzut astăzi ce n-o să vedeți niciodată – un autocar tractând o remorcă pe care se afla o mașină. Știu, poza e neconcludentă, dar sper s-o acceptați chiar și-așa, ca să vă pot mulțumi incomensurabil.

autocar

 

4. Azi mă întâlnesc prima oară cu vecina de vizavi. O doamnă la vreo 80-90 de ani, să tot fie. Dialog:

ea – ce faceți ?

eu – sunt bine, mulțumesc!

ea – nici nu știți cât mă bucur că sunteți bine!

stai. cum ?

5. Aici fac o paranteză mică. Este absolut fascinant felul în care E-On gaz își bate joc, în cel mai umilitor mod, de orașul acesta și de locuitorii lui, fără să le facă nimeni nimic. Fascinant, nu mi-am imaginat că așa ceva e posibil.

În acest sens, intru ca un prost pe o străduță secundară, lucrată de E-On. În capăt, e blocată, evident. Dialog:

eu, către un muncitor, plin de respect – bă dudă, greu era să puneți și voi un semn în capăt că-i strada blocată ? să nu intre oamenii ca proștii până aici ?

el, plin de inteligență – Doamne, că nu mai suport, toată lumea întreabă asta!!! Sunteți proști, noi lucrăm de 3 zile pe strada asta și voi n-ați aflat încă ?

Da, dudă, a fost la Pro TV că E-On face praf încă o stradă din Cluj. Pe lângă restul de 1.000 pe care le-a făcut praf deja. Boilor!

De ce îmi place Clujul

În cartierul Buenos Dias, unde locuiesc eu, sunt multe străzi private.

Spre exemplu, eu, ca să ies la o stradă publică, am de mers pe-un drum principal. În care dau mai multe drumuri secundare.

În seara asta, de pe unul dintre drumurile secundare ieșea un Renault Clio. Cu spatele. Și, cumva, fără să se asigure. Deloc.

Frână bruscă, sunet de ABS forțat, scârțâit de cauciucuri. Îl evit (era să intru direct în el, am evitat cumva la milimetru un accident nasol).

Opresc, mă uit în spate, pe geam, la om, merg mai departe, opresc de tot în capătul drumului. El oprește în spatele meu.

Văd că s-a oprit în spate, mă dau jos din mașina cu care era să-l fac martir și îi spun cât pot de calm:

– Amu… când ieși cu spatele, ajută mult să te uiți în lateral și în oglinzi.

– Îi drept, zice șoferul. Drept îi. Da’ ce să zic… poate veneați cam tare.

– Veneam cam tare, îi drept, zic eu. Aveți dreptate. Da’ tot era bine să vă asigurați înainte să ieșiți în drumul mare. Că Doamne feri, se întâmpla vreun necaz.

– Drept îi, zice. Aveți dreptate, trebuia să fiu mai atent.

– Mno… amu… bine că-i bine, zic. Mereți sănătos, Doamne-ajută, zic.

– Să fiți sănătos, zice și domnul.

Cumva, simt că am rămas amici. De aia îmi place la Cluj.

Cluj Brands Tour 2

It is happening again 🙂

Am spus anul trecut, îmi mențin părerea: Cluj Brand Tour e unul dintre cele mai faine proiecte făcute de vreun blogger clujean vreodată. Probabil chiar cel mai fain.

Ediția asta, bloggerii – îi vedeți aici – vor cunoaște cosmeticele de la Farmec și lactatele de la Napolact, vor afla poveștile de la Jolidon, Electrogrup și Arobs Transilvania. Vor merge la Gimmy, vor degusta vinurile de la Liliac și vor intra în magica Lume a Lumânărilor. Plus că se vor bucura de Ursus nefiltrată, o bere ce poate fi băută numai în Cluj.

Anul trecut am ratat Farmec și Napolact. Anul ăsta nu ratez nimic 🙂

Abia aștept să înceapă, mai sunt 3 zile.

Detalii, informații, impresii despre eveniment veți găsi și pe pagina de facebook, pe twitter hashtag-ul#clujbrandstour, iar poze de profil, cover photo și bannere găsiți aici.

Cluj Brands Tour este un eveniment TVdece realizat cu spijinul Primăriei Cluj-Napoca.

Sponsori principali: Farmec, Napolact, Ursus, Jolidon, Electrogrup, Arobs, Liliac, Gimmy, Lumea lumânărilor. Partener media: 24 FUN Cluj. Parteneri: Hotel Athos, Bistro Maitresse, Autonom Rent-A-Car, Webfactor

Cea mai rapidă vânzare din lume

În fața balconului meu acum vreo oră se certau foarte aprins doi domni. Fără înjurături, dar cu cuvinte grele, gen “sunteți un nesimțit / sunteți un mizerabil”.

(fac o paranteză. Ador oamenii care știu să insulte civilizat. O spun la modul cel mai serios. Una e să spui “ești un bou” unui străin, alta e să-i spui “sunteți un bou” – iar dacă nu faceți diferența, îmi pare rău, nu mai putem fi prieteni. Spre exemplu, mama mea, acum mulți ani, i-a spus unui individ, textual (și din motive extrem de justificate, evident) “stimate domn, sunteți un porc”. Pentru că mama e o apărătoare aprigă a bunelor maniere și nu și-ar fi permis să spună niciodată unui om cu care nu avea relații de prietenie “ești un porc”, fără nici un pic de respect)

Revenim.

N-am prins începutul disputei, am dedus (poate forțat) că e vorba de un spațiu pe care îl deținea domnul 1 (care nu locuiește la noi în bloc) și pe care domnul 2, fără să șie că aparține domnului 1, îl folosea pe post de garaj. Cred.

În timp ce vă scriu, sunt foarte buni prieteni, râd, fac glume și negociază oferta finală de preț pe care domnul 1 i-l cere (pe el, prețul) domnului 2 pentru spațiul respectiv.

Ultima replică înainte de-a mă apuca să scriu acest post a fost “atunci, Gigel (nu-l chema așa, da’ n-am reținut numele) ne vedem mâine la 10 la notar, da ?”

Fascinant cât de mult te-ajută politețea în viață. Ce, credeți că dacă îi spunea, bădărenește, “ești un nesimțit”, mai voia să cumpere ?

Facebook, noua monedă pentru parcare

Într-o frumoasă și însorită după-amiază de septembrie, mă îndreptam agale spre o frumoasă și însorită cafenea clujeană, unde urma să mă întâlnesc c-o frumoasă și însorită prietenă pentru o bârfă amicală, relaxată despre evoluția negativă a NASDAQ și NYSE Composyte, precum și despre (evident!) schimbările tumultoase în evoluția Dow Jones – mă rog, discuții lejere, liniștite și educative, știți cum e.

Cafeneaua asta spre care facem vorbire se bucură de prietenia unei frumoase și însorite parcări. În care intri după ce apeși un buton, iese un tichet, se ridică o barieră. Când ieși, dai tichetul unui nene care stă într-o gheretă la barieră (deci treci pe lângă el și la intrare și la ieșire). Nenea măsoară cât ai stat, îți spune cât costă, tu îi dai banii, el îți dă bonul și îți urează o zi bună. Sau, dacă e cazul, o seară bună.

Mai adaug că eu la această parcare am abonament, deci nu mai scot tichet când intru.

Buuuun.

Deci mergeam noi spre parcarea frumoasei și însoritei cafenele. Eu în mașina mea, frumoasa și însorita prietenă în mașina ei, fix în spatele meu. Ajungem la barieră. Eu arăt abonamentul, nenea din gheretă deschide bariera, intru. Ea se oprește pentru lămuriri și discută cu nenea din gheretă.

– Bună ziua, parcarea la dvs. se plătește ?

– Da, domnișoară. Dar vă las să intrați dacă-mi dați adresa dvs. de facebook.

#truestory, mates

O ambulanță pentru clujeni

post pentru clujeni, îndeosebi. se vede din titlu, așa-i ? 🙂

Liviu încearcă să facă ceva de-a dreptul incredibil. Încearcă să unească clujenii, un soi de oameni care nu sunt foarte uniți de felul lor, să pună mână de la mână, umăr lângă umăr spre a rezolva o problema a cetății. O ambulanță pnetru cartierele Mănăștur și Grigorescu.

Dacă sunteți clujeni, nativ sau măcar cu sufletul, ca mine, vă rog să susțineți și să dați mai departe această inițiativă. Este, cred, o premieră pentru Cluj.

Două știri diferite

1. Manafu și Haotik au lansat sampler.ro, un site în care fiecare blogger poate avea propria lui carte de vizită online. Mult mai multe detalii găsiți aici. Eu deja am început să creionez profilul meu, simt c-o să-mi folosească.

2. (pentru clujeni, îndeosebi) Mâine, 27.09.2011, Chinezu vă invită la Orașul pe bicicletă. Cine are chef, la ora 14.00 pornește din fața Raiffeisen Bank din Piața Unirii într-un tur pe bicicletă al orașului. Mult mai multe detalii găsiți aici.

Cluj Brands Tour

E unul dintre cele mai faine proiecte pe care le-a făcut vreun blogger clujean vreodată, de când există bloguri. S-au făcut de-a lungul anilor multe chestii faine, se vor mai face, dar acest proiect ridică un pic ștacheta. Părerea mea, zic.

Răzvan și Alina vor aduce la Cluj o samă de bloggeri nu pentru a vizita orașul, ca niște turiști obișinuți, ci pentru a face cunoștință cu câteva dintre reperele cele mai de seamă ale Clujului, câteva companii care au făcut succes, ca să zic așa, pe plan național și internațional. Câteva firme care fac Clujul să fie CLUJ.

E un alt mod de-a cunoaște acest oraș și-o parte din istoria lui recentă.

Și e un mod de-a face companiile să vadă direct că bloggerii sunt oameni, cum bine zice Liviu. Ideea întâlnirii directe dintre bloggeri și companii îmi place mult și fac multe (nici nu știți voi cât de multe, încă 🙂 ) să o susțin.

Mi se pare corect, în acest sens, să felicit Farmec, Ursus, Webfactor, Banca Transilvania și ceilalți sponsori și parteneri pentru că au ales să susțină ideea faină a TVdece-ilor. Și să fiu mirat, într-un mod pozitiv, că Primăria Cluj-Napoca dă din nou dovadă de deschidere față de proiectele provenite din online.

So… dacă sunteți în Cluj sau prin Cluj între 9 și 11, join the tour. N-o să vă pară rău, promit.

Pregătiri pentru Ice Age. Azi, criosauna

– Băi, nu e normal. Și nu e sănătos. Eu nu mă bag, le ziceam

Și ei râdeau. Naivii…

Păi ziceți voi – cum vă sună ideea de a vă expune corpul la -180 de grade Celsius ? Nu sună cel puțin greșit ?

Tot drumul au râs de mine. Alina și Răzvan, Oana, Liviu. Că sunt fricos. Că nu mi se poate întâmpla nimic rău.

Mno, mă copii, cine a fost PRIMUL care a intrat în criosaună ? Exact:

E și o filmare cu mine, da’ nu pot să v-o arăt, că în jumate din ea o rog pe tanti de-acolo să oprească drăcovenia, că era friguț – și mi-aș strica imaginea de macho dur ca oțelul Krupp.

Criosauna e, pe scurt, opusul saunei clasice. Intri într-un tub, dezbrăcat (nu chiar la rușinica goală, cu chiloței și niște ghete groase de lână). Stai acolo între 100 și 180 de secunde, cum te ține. Pe tine se pompează, din când în când, jeturi foarte scurte de aburi de azot cu temperatura de -180 de grade. Senzația e foarte asemănătoare cu cea pe care o ai când te bagi la duș și primul jet de apă e rece. Un pic ți se taie respirația, o fracțiune de secundă. În rest, e foarte fain. Da, e friguț un pic, da’ când ieși simți, literalmente, că te-ai născut din nou.

Ajută la o infinitate de chestii. Slăbești (arzi 1.000 de calorii la o ședință – ca o comparație, eu ard 80 de calorii în 15 minute pe bandă – pentru că creierul dă comandă de încălzire rapidă cânt simte frigul ăla), cam 7-10 kg în 10 ședințe. E bun pentru recuperare (îți cam trece orice durere), pentru piele, pentru odihnă, pentru de toate.

Criosaună există în București, în Iași, și acum și în Cluj, la Heavenue.

Io zic să-ncercați, e o experiență cu care eu, cel puțin, nu credeam să mă întâlnesc vreodată.