Cluj 100%

“Da, sunt nebun, da, printul e mort, da, nu am nici o șansă. Da, au mai fost și alții cu gratuite în Cluj și au murit grandios. Mulțumesc pentru grijă, am ținut cont”

Așa începe Liviu Alexa postarea în care anunță cel mai recent – și, cred eu, cel mai mare – pariu cu piața de media clujeană. Pariu care constă într-un săptămânal tipărit, gratuit, în 50.000 exemplare pe ediție, 16 pagini, full-color, A4.

Și da, Liviu are dreptate. CHIAR E nebun. De aia, cred, a făcut chestii aparent imposibile de-a lungul ultimilor ani.

Și tot de aia, cred, o să-i iasă și asta.

Primul număr o să iasă pe 22 iulie. Succes!

cluj100

 

Cluj Brands Tour. Ziua 2

primul episod aici

A doua zi a început în magica Lume a lumânărilor. Și nu exagerez când spun magică. Zâna lumânărilor ne-a arătat lungul drum al unei plăci de parafină către lumânarea pictată manual. Nu-i ușor, mai ales că în România nu poți învăța meseria de lumânăreasă, trebuie s-o furi. Ruxandra ne-a arătat cum se toarnă lumânările în forme, cum se răcesc, cum se vopsesc, cum se pictează manual. Îți trebuie multă pasiune pentru o muncă atât de migăloasă.

Pasiune pe care Lumânăresele, din fericire, o au din plin . Altfel n-ar reuși să facă minuni ca astea (când vă uitați la ele, amintiți-vă că sunt făcute și pictate manual, da ?). Au și magazin online, în caz că fă face vreuna cu ochiul (vreo lumânare, nu vreo lumânăreasă, zic). Și nu uitați, lumânările sunt făcute să fie arse, nu să fie bibelouri. Asta e menirea lor în viață.

Am mers apoi la Gimmy. N-am fost nicioodată în noua sală din Gheorgheni, dar n-am fost deloc surprins să văd că e la fel de curată și foarte bine dotată ca și cea de la Polus. E un loc primitor, în care sunt așteptați și tinerii, dar și cei mai puțin tineri. Și cei mai slabi, dar și cei mai plinuți (au o grupă specială care se numește Grupa Mare). Un abonament complet la Gimmy e 100 de lei, ceea ce mie personal mi se pare super puțin pentru condițiile de-acolo și pentru felul în care ești tratat. Ca dovadă, Gimmy are acum peste 2000 de abonați.

Noua sală din Gheorgheni a fost o provocare pentru Liviu. Clădirea în care se afla era o ruină, a fost nevoie de multă muncă pentru a o aduce la stadiul de azi. Mie îmi convine, că-i mai aproape de mine decât sala de la Polus 🙂 La finalul vizitei, bloggerii au luat-o un pic razna, da’ le-a prins bine.

Ultima vizită a zilei: Arobs Transilvania. Am de mulți ani un GPS de la Arobs care m-a scos din situații… mai complicate, să zicem, până am reușit să-l fărâm. Arobs este cel mai mare distribuitor român de sisteme de navigație (Smailo, Mio, Becker) în 2012 iar în noiembrie vor lansa propria lor tabletă, la care cred că voi face precomandă 🙂

Pe final, cei de la Arobs ne-au dat câte un GPS pentru un fel de treasure hunt – trebuia setată o anume adresă și apoi trebuia să urmez indicațiile GPS-ului până la adresa aceea (unul dintre cele 4 sedii Arobs din Cluj). Eu, clujean, am ajuns practic ultimul la adresă, că m-am încăpățânat să cred că știu mai bine drumul decât GPS-ul. N-a fost așa, trebuia să-l cred când am văzut cât e de prietenos:

GPS-ul ăsta, Smailo HD 5.0 (un fel de nepot mai 2.0 al vechiului meu GPS) a rămas la mine. Motiv pentru care promit că-l folosesc intens și revin cu un review. La sediul Arobs au bar la subsol, pentru angajați – și deja mi-am depus CV-ul pentru poziția de “consumator specialist”. Sper să mi-l accepte fetele de-acolo.

Seara s-a încheiat (cumva tradițional) la Fabrica de Bere Ursus. La fel de frumos și prietenos ca anul trecut.

 

Cluj Brands Tour este un eveniment TVdece realizat cu spijinul Primăriei Cluj-Napoca.

Sponsori principali: Farmec, Napolact, Ursus, Jolidon, Electrogrup, Arobs, Liliac,
Gimmy, Lumea lumânărilor.
Partener media: 24 FUN Cluj.
Parteneri:
Hotel Athos, Bistro Maitresse, Autonom Rent-A-Car, Webfactor

 

 

 

O ambulanță pentru clujeni

post pentru clujeni, îndeosebi. se vede din titlu, așa-i ? 🙂

Liviu încearcă să facă ceva de-a dreptul incredibil. Încearcă să unească clujenii, un soi de oameni care nu sunt foarte uniți de felul lor, să pună mână de la mână, umăr lângă umăr spre a rezolva o problema a cetății. O ambulanță pnetru cartierele Mănăștur și Grigorescu.

Dacă sunteți clujeni, nativ sau măcar cu sufletul, ca mine, vă rog să susțineți și să dați mai departe această inițiativă. Este, cred, o premieră pentru Cluj.

Nu-mi pasă de povestea cu Gimmy

Mărturisesc că nu mai sunt la curent cu poveștile de pe net atât de mult pe cât mi-aș dori. Viața n-a fost foarte blândă cu mine în ultima vreme și, în consecință, am fost prins cu altele.

Dar o mulțime de oameni m-au întrebat, pe mess, pe fb sau prin mailuri două lucruri în ultima vreme. a) de ce n-am sărit să scriu de “scandalul” cu Gimmy, ce, îi iau apărarea lu’ Alexa, sunt plătit de el/sclav/pupincurist ? și b) dacă discuția dintre Ania și Alexa e pe bune, că eu trebuie să știu, că sunt omul/prietenul/sclavul/ lui Alexa, sau plătit să tac, sau ceva. (variantele dintre slash-uri sunt cele în care s-a pus problema).

Înainte să răspund așa… “oficial” la lucrurile astea, să vă ofer un pic de context. Mai întâi, Ania. O știu de câțiva ani, am fost relativ amici într-o vreme. Când am cunoscut-o, am aflat despre niște necazuri cu care lovit-o viața, așa că i-am acordat mai multă înțelegere decât acord oamenilor în mod normal, pentru că i-am găsit niște scuze la ceea ce, în capul meu, părea un comportament neobișnuit. (deci nu zic că era neobișnuit, doar că așa mi s-a părut mie). Ulterior, când m-am mutat la Timișoara, a spus niște mizerii despre mine (din rea voință, din neștiință, nu contează) și relația de vagă amiciție s-a încheiat. Asta nu înseamnă că i-am purtat pică, da’ nici nu pot rămâne amic cu un om care mănâncă la mine, îi place, se bucură și apoi spune altora că mâncarea mea e scârboasă. Bun, deci de-atunci (noiembrie sau decembrie 2010) efectiv n-am mai auzit de ea până la povestea de-acum.

Liviu, pe de altă parte, mi-e foarte bun prieten. Adică FOARTE bun, da ? Unul dintre oamenii pe care eu îi simt cel mai aproape de sufletul meu. Omul m-a ajutat absolut necondiționat în niște clipe dificile, fără ca eu să-i cer asta, și nu mi-a cerut niciodată nimic înapoi. Repet, niciodată nimic. Spre surprinderea unora și cu convingerea că mulți nu vor crede, Liviu nu m-a plătit niciodată pentru nimic. M-a ajutat și, atunci când am putut și am avut cu ce, l-am ajutat și eu. Asta fac prietenii în viață, în viziunea mea. Dar niciodată n-am fost PLĂTIT de el pentru ceva.

Iar Gimmy… Gimmy e locul unde am redescoperit, după o pauză de 15 ani, că mi-e drag să fac mișcare, că-mi place, că vreau. Nu am cum, efectiv, să zic ceva de rău de Gimmy, când mie îmi place atât de tare să merg acolo.

Bun, acum întrebările.

a) N-am zis nimic de “scandalul” cu Gimmy din două motive.

În primul rând, mie nu mi se pare deloc un scandal. Postarea pe facebook a Aniei, de la care a început totul, a dat prilejul multor nimeni să-l înjure pe Liviu, pentru că n-ar fi avut curaj să-l înjure direct. Și-atunci s-au “aliat” la o chestie.

Dar lucrurile, în realitate, stau așa, din câte știu eu: Ania a cerut un abonament gratuit la Gimmy. L-a primit. Când l-a primit, a semnat o hârtie pe care scrie că Gimmy poate folosi datele de contact ale abonaților (mail, telefon etc) pentru promovare și diverse studii. Deci A SEMNAT hârtia asta, da ? Toți abonații la Gimmy au semnat-o. Bun, după ce-a semnat asta, prin care era de-acord să primească sms-uri de la Gimmy, a spus că-i spam.

Deci nu mi s-a părut un subiect despre care să scriu, ok ? Până n-am văzut câtă lume sare să-l crucifice pe Alexa.

În al doilea rând, și aici sunt cât pot de sincer: Liviu mi-e prieten. Cu adevărat. Ania, în schimb, e o persoană din Cluj și de pe net. Cum să pot scrie obiectiv despre asta ? Dacă aș crede că Liviu a greșit, aș pune mâna pe telefon și i-aș spune personal, voi nu așa ați face ?

b) Habar n-am dacă discuția pe FB dintre Liviu și Ania e pe bune sau nu, și vă dau cuvântul meu că nu-mi pasă nici cât negru sub unghie.

Nu mă întâlnesc cu Liviu în fiecare dimineață la cafea să ne mai spunem ce-am visat, ce-am mâncat și ce-am băut. Știu că dacă e nevoie, mă pot baza pe el oricând. Și el știe, sper, că se poate baza pe mine. Dar nu stăm să ne facem confidențe “uite, fată, ce-am vorbit ieri pe facebook cu x sau cu y”.

Mno, uite, acum am scris și despre povestea cu Gimmy. Și știu că Arhi are dreptate când îmi spune că o samă de oameni vor urla că-s pupincuristu’ lu’ Alexa. Să fie sănătoși, zic – Liviu nu e genul de om care să aibă nevoie să-l apere cineva. Și cine-l cunoaște știe asta, așa cum cine mă cunoaște știe că eu le spun prietenilor mei când cred c-au dat-o în bară, și nu iau nimănui apărarea dacă nu e cazul.

Iar de restul și de ce-ar spune ei, bravii anonimi de pe internet… sincer, mă doare la salată, vorba lui Mile.