Arta de a înjura impecabil

Un … politician, sau ce-o fi domnul acela, înțeleg că totuși e absolvent de Sorbona (fac o paranteză – n-aveți impresia că în ultima vreme cuvintele astea, “Harvard”, “Oxford”, “Sorbona” încep să devină peiorative în România ?) și un jurnalist vechi și cunoscut din Cluj-Napoca au o polemică, un schimb de idei în contradictoriu. O divergență de opinii, ce să mai și zicem. Pe care o puteți urmări aici.

Lăsând la o parte discuția în sine, am observat o chestie încântătoare. Am spus, cu ceva ani în urmă, că sunt absolut impresionat de oamenii care știu înjura civilizat. Scriam, atunci, că “Una e să spui “ești un bou” unui străin, alta e să-i spui “sunteți un bou” – iar dacă nu faceți diferența, îmi pare rău, nu mai putem fi prieteni“.

Ei bine, vă rog să urmăriți cum înjură acest domn Papahagi. Este absolut impecabil gramatical și stilistic. Sigur, îi dau o bilă neagră pentru că spune “nu mai vreau să aud de tine”, în loc de “nu mai vreau să aud de dvs.”, că nu suntem la prașilă, da ? Și nici nu pare c-ar fi prieteni. Dar, în rest, e impecabil. Cratime și virgule perfecte, cuvinte complicate, chiar un oarecare sens stilistic.

Sincer, câți dintre noi, când înjură, folosesc “sfertodoct“, “moș resentimentar care aberează apocrif“, “reintri în irelevanța din care ai ieșit pentru o clipă“, “pigmei jalnici” ? Eu n-am auzit nimeni până azi.

papahagi1

O idee pentru sistemul politic

Azi, ceva politician de la PDL s-a mutat la PNL. Jurnaliștii (ce oameni!) i-au spus că uite, acum câteva luni vorbea urât de Crin și acum apare cu Crin la braț. Niște oameni răi.

Nu mă interesează povestea. Da’ mă gândeam la ceva. Zicea Vasile Dâncu ce bine ar fi să existe, ca în fotbal, o perioadă în care se pot face transferuri și o perioadă în care nu se pot face.

Foarte bună idee, dar eu o pot completa: n-ar fi tare ca transferurile de la un partid la altul să se facă tot ca în fotbal, pe bani ?

Vrea PNL un om de la PDL sau invers ? Păi să existe un tarif, un preț. Dacă e din pepiniera proprie a partidului care-l vinde, să coste mai mult. Să se negocieze. Partidul care-l vinde să poată primi un procentaj din suma cu care partidul care-l cumpără azi îl va vinde mai departe, peste 4 ani.

În acest fel ar putea și politicienii să treacă liniștiți pe la toate partidele la putere, fără să-i facă nimeni traseiști. Joci 2-3 ani la un partid, se schimbă guvernarea, te cumpără alt partid și evoluezi pentru ei.

Eventual mai dai din când în când declarații pentru suporteri. “Galeria din Modrogan/Kiseleff îmi va rămâne mereu în suflet, au fost niște ani frumoși” blablabla.

Și prețurile să fie publice, ca la fotbaliști.

Să fie titluri cu “Senatorul X a plecat din partidul Y și e liber de contract. ÎL VREI LA PARTIDUL Z ? click aici!”. Sau “Partidul X l-a achiziționat pe deputatul Y pentru suma record de Z milioane de euro!”