În fața balconului meu acum vreo oră se certau foarte aprins doi domni. Fără înjurături, dar cu cuvinte grele, gen “sunteți un nesimțit / sunteți un mizerabil”.

(fac o paranteză. Ador oamenii care știu să insulte civilizat. O spun la modul cel mai serios. Una e să spui “ești un bou” unui străin, alta e să-i spui “sunteți un bou” – iar dacă nu faceți diferența, îmi pare rău, nu mai putem fi prieteni. Spre exemplu, mama mea, acum mulți ani, i-a spus unui individ, textual (și din motive extrem de justificate, evident) “stimate domn, sunteți un porc”. Pentru că mama e o apărătoare aprigă a bunelor maniere și nu și-ar fi permis să spună niciodată unui om cu care nu avea relații de prietenie “ești un porc”, fără nici un pic de respect)

Revenim.

N-am prins începutul disputei, am dedus (poate forțat) că e vorba de un spațiu pe care îl deținea domnul 1 (care nu locuiește la noi în bloc) și pe care domnul 2, fără să șie că aparține domnului 1, îl folosea pe post de garaj. Cred.

În timp ce vă scriu, sunt foarte buni prieteni, râd, fac glume și negociază oferta finală de preț pe care domnul 1 i-l cere (pe el, prețul) domnului 2 pentru spațiul respectiv.

Ultima replică înainte de-a mă apuca să scriu acest post a fost “atunci, Gigel (nu-l chema așa, da’ n-am reținut numele) ne vedem mâine la 10 la notar, da ?”

Fascinant cât de mult te-ajută politețea în viață. Ce, credeți că dacă îi spunea, bădărenește, “ești un nesimțit”, mai voia să cumpere ?