Mai sunt și români de treabă

Am o apreciere aparte pentru oameni care fac titrări pentru filme. Efectiv n-au nimic de câștigat, pur și simplu e muncă voluntară – și muncesc cu orele, ba chiar cu zilele. Muncesc mult și gratuit.

Asta în vreme ce noi, ceilalți, încercăm să facem un leu-doi din orice. Spre exemplu, e plin online-ul toată ziua de link-uri profitshare. Chiar și eu pun de câte ori am ocazia.

Ei bine, în acest context, cred că am întâlnit cel mai de treabă român.

Când noi eram la șpriț, un om oarecare și-a pierdut vremea traducând un serial. Absolut voluntar, n-are nimic de câștigat din asta.

Și dacă tot era acolo, omul ne semnalează și o promoție la televizoare, în caz că vrem. Fără să câștige nimic, nu cu link profitshare, nu, doar așa, ca să știm să căutăm. Reptet, fără nici un interes sau ceva. Doar așa.

roman-de-treaba

 

Dacă ar fi mai mulți oameni ca el, altfel ar arăta țara asta!

Brașov: Vegetarian Culinary Cup

În acest week-end se desfășoară, la Brașov, o competiție de gătit vegetarian. Este organizată de ACEEA (Asociația Culturală Euro Est Alternativ), mai exact oamenii care fac, printre foarte multe altele, Campionatul Internațional de Gătit în aer liber – la care am participat și eu când eram mai tânăr.

Alături de ACEEA, organizatori mai sunt Lux Divina și Euro-Toques România.

La competiție participă 40 de echipe de bucătari profesioniști. Între ele, și o echipă de elevi de la Horeca School Brașov. Se concurează pe mai multe categorii: Artă Culinară, Desert Vegetarian, Tort Festiv, Meniu de Restaurant, Raw Vegan, Ovo-Lacto-Vegetarian. Criteriile sunt mai jos.

vegetarian-culinary-cup-1

În finală vor intra 8 echipe, care au să gătească din ingredientele pe care le vor primi într-un coș, fără să le știe dinainte – cam ca la Masterchef.

În paralel cu competiția, au să mai fie tot felul de chestii faine: demonstrații de pizza (între ele, pizza desert și pizza vegetariană), un show Master of Flames, cu proțap, cu un grill imens și înclinat pe care se coc bucăți mari de carne (ca-n poza de mai jos), un demo făcut de brașovenii de la Guerilla Cooking și alte minuni. Plus degustări.

vegetarian-culinary-cup-2

Toată povestea începe sâmbătă dimineață, la ora 10.00 și se desfășoară la Lux Divina (fosta cantină de la Rulmentul), adică aici. Accesul publicului este liber.

 

Evoluția marketingului rural

În secolul trecut, când eram eu copil, vedeam rareori, toamna, pe străzile din satul bunicilor mei un hornar care mergea agale pe jos și striga:

curăăăăăăăățăăăăăăăm coșuuuuuuuuuuri, coșuuuuuuuuuuuuuuuuuri curățăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăm

Apoi au mai trecut anii și, prin alte sate prin care m-a dus viața mai auzeai:

măăăăăăăăăăăăăăăături, avem măăăăăăăăăăăătuuuuuuuuuuuuuuuuri, măăăăăăăăăătuuuuuuuuuuuuuri

Ba chiar în unele margini de orașe mai auzeai sticleeeeeeeeeeee goaaaaaaaaaaaaaaaaaaale luăăăăăăăăăăăăm, sau fiaaaaaaaaaaaaareee veeeeeeeeeechi luăm – dar ăștia, practic, nu făceau marketing, că nu aveau nimic de oferit, doar de luat.

Apogeul vânzării pe străzi îl văd tot la 2-3 zile, în ultimele săptămâni.

Acum nu mai e un coșar murdar care merge pe jos, încet. Nici vreo căruță trasă de vreo gloabă din care o femeie vinde mături, mături avem!

Nu, acum un Mercedes Vito alb și strălucitor, care pare destul de nou, bate străzile liniștitului nostru sătuc.

Și din el, folosind o portavoce – care pare și aia destul de șmecheră – un domn strigă:

pepeni, pepeeeeeeeeeeeeni, avem pepeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeni!

foto: watermelon via shutterstock

Despre vin și inimă

Cândva săptămâna trecută am participat la o întâlnire aparte – întâlnirea dintre vin și sănătate.

S-a întâmplat la Arnie’s Studio – un loc fain unde se fac ateliere de gătit, degustări de vinuri, seri de genul “gătim în familie” și altele – și au participat un somelier – Magdalena Crișan, somelier independent și absolventă de Wine & Spirit Education Trust și un medic – Sorin Micu, doctor în medicină, medic primar cardiolog la Spitalul de Cardiologie Clinicco

Câteva idei de la discuția asta mi-au rămas în cap:

  • în ultimii 40 de ani s-au făcut studii și metaanalize (unele pe câte un milion de pacienți, unele care au urmărit pacienți vreme de 20 de ani etc) care conforimă că un consum moderat, dar constant de alcool, cu accentuare pe vin roșu, este benefic pentru sănătate. Combinat cu mișcarea fizică zilnică, consumul – repet, moderat – poate reduce mortalitatea coronariană cu 45-50%
  • moderat înseamnă 3-4 pahare pe zi, 5-6 zile pe săptămâ (pentru bărbați, la femei e vorba de 1-2 pahare pe zi). Atenție, un pahar nu înseamnă un recipient de 960 ml, cum sunt paharele de vin roșu prin filme, umplut. Nu, înseamnă cam 100 de ml de vin. 3-4 pahare înseamnă, așadar, cam 300-400 ml.
  • “vinul roșu previne apariția cancerului, datorită flavonoidelor care, având un puternic efect antioxidant, anihilează efectul nociv al radicalilor liberi” – ok, eu de-aici am priceput că e de bine.
  • în vinul roșu există anumite componente (quercetina, catcehina, resveratrol) care cresc imunitatea, contribuie la reducerea incidenței bolilor coronariene, întârzie dezvoltarea plăcii ateromatoase (infiltrare a pereților aortei și a unor artere cu o substanță grasă), reduce oxidarea și aglomerarea colesterolului LDL
  • pe de altă parte, consumul excesiv de alcool, fie el și de vin, are efecte urâte asupra hipertensivilor, duce la tulburări de ritm cardiac, favorizează accidentele cerebrale hemoragice. Asta pentru că vorbim doar de efecte negative în domeniul cardiologiei, dar consumul excesiv duce și la alte boli (ciroză și altele)

Deci da, consumul moderat ajută. Dar, o spun a treia oară (repetiția e o metodcă clasică de subliniere), cuvântul cheie este MODERAT.

Altfel, am descoperit vinurile de Petro Vaselo, pe care cred că le voi aprofunda un pic, au un cabernet foarte fain.

Poza e făcută de Robert. În afară de el, au mai scris Răzvan, Camelia, Manu, Vali, Rivi și Dorin.

 

În sprijinul doamnei Maria Grapini

Nu o ințeleg pe tanara acia care dorește sa-iicorecteze postarile stinatiidoamne Grapini.In,fond,doamna Grapiniiezte ieuroparlamentar,deciiom care face legi.Șiidaca așa decide facatoaria,de legiica trebuie scris,noi,vulgul,trebuie sa rezbpectam legia șiisa ne adaptam,la ia.,

Ce naiba,nu maiiecsista rezpect pentru aleși,nu maiiecsista spirit de,admirațe pentru lideri neamului ?:!

Via Corina, vă prezint Grapinizer, unealta perfectă pentru învățarea unei noi limbi străine – limba Grapină.

foto: pressalert

Concert Zmeitrei la București

Mai țineți minte când vă rugăm să-i ajutăm pe oamenii ăștia să scoată un album ?

Dacă da, bravo 10, aveți memorie bună!

Ei bine, oamenii au strâns banii de care aveau nevoie, vin în august la Șmig să facă albumul, cu tot cu producătorul ăla de Grammy. Tare mă bucur.

Dar, înainte de asta, fata preotului din Transilvania (care, repet, are o voce absolut senzațională) vine, cu colegii ei, la București. La Terasa Monteoru, Calea Victoriei 115, pe 31 iulie, de la ora 21.00. Intrarea e 20 de lei.

Mult aș vrea să ajung, nu sunt convins că și pot, dar dacă mergeți, să veniți să-mi povestiți cât de fain o fost, ok ?

Rough Romanian Soul, baby!

Și ziceți că-i nasoală situația Greciei ?

Să plecăm de la premiza că eu habar n-am de economie, de alea. Mai citesc ce scrie Moise, dar nu pricep decât jumătate. E ok, cresc roșiile chiar și-așa, fără să fiu specialist și în economie (am observat că foarte multă lume e zilele astea, dar na, mie nu mi-o fost dat)

Bun. Deci nu mă pricep la datorii externe și chestii, pricep vag cum funcționează treaba, pricep de ce Statele Unite au cea mai mare datorie externă din lume și de ce-și permit s-o aibă, dar cam atât.

Pe mine din ce povestim mai jos m-au frapat cifrele.

Deci Business Magazin au publicat astăzi o listă cu țările lumii, în funcție de datoria externă. E în poza de mai sus (click pe ea, e gratis, nu ca pe alte bloguri)

Luxemburg are o datorie de 3.443% din PIB. În total, 3400 de miliarde de dolari. Pe cap de locuitor, 3.6 milioane de dolari.

Păi nene, nu e mult ? 3.400% din PIB ? Păi cum se pune problema să plătească vreodată datoria aia ? Spre deosebire de ei, Statele Unite au 106% din PIB, Grecia 174% și România 67% – adică vreo 5.000 de dolari pe cap de locuitor

Alte chestii care mi-au sărit în ochi e că Federația Rusă are 23% din PIB datorie (nu e în listă vreo țară cu mai puțin, dar în lume mai sunt: Brazilia și Bolivia cu câte 15%, Estonia cu 10.5% și altele), iar Islanda are 999% din PIB, dar aparent nu-i mai interesează.

lista-tari-datorii-externe-2

Altfel, sunt fericit să vă anunț că, dacă ne luăm după Wikipedia, Brunei, Liechtenstein, Macao și Republica Palau nu au datorii externe. Alea țări, nene!

Telefoane: HTC sau Oneplus ?

Mă văd nevoit să declar, în mod oficial, decesul preaminunatului meu prieten, HTC One M8

Mă rog, e într-un fel de moarte auditivă.

De fapt, el funcționează perfect și tot, doar că pur și simplu nu mă mai pricepe lumea cu care vorbesc. Aproape deloc. Ceva s-a bușit rău și efectiv trebuie să repet de 3-4 ori fiecare lucru pe care-l spun. Și nene, urăsc tare să repet!

La început, eram – evident! – în faza de negare. Și le spuneam oamenilor că-s prea tineri să fie așa surzi. Dar apoi a început să pară dubios că TOATĂ lumea e surdă, numai eu sunt bine mersi.

Pe lângă asta, se încarcă mai greu, se descarcă mai repede și are o zgârietură ciudată pe ecran, perfect circulară și extrem de enervantă.

Și-acum sunt în dubii. Am tot auzit de Oneplus ăsta, îl laudă lumea că e frumos și deștept și chestii. Dar pe de altă parte, îmi place atât de mult HTC Sense, că m-aș duce tare spre HTC One M9. Tare de tot. (am eu o chestie, să iau generațiile următoare de la produsele care-mi plac. spre exemplu, următoarea mea mașină va fi categoric tot Honda CR-V, dar generația următoare)

Sau spre S6 Edge, că n-am mai avut de-o vreme Samsung.

foto: cell phone, via shutterstock

Paradoxurile asfaltului în România

Într-un sat din Bacău, oamenii s-au apucat să asfalteze.

Și când s-au apucat, nu s-au mai oprit, nene!

Ei bine, la mine-n sat e invers. S-au apucat să asfalteze și să astupe găurile dintr-o străduță. Erau 4 gropi, au asfaltat două și-au plecat la bere. Nu le-o fi ajuns asfaltul, ce știu eu.

De asta e fascinantă România. La noi, asfaltul e ca destinul. Nu știm unde începe și unde se termină.

foto: andreicrivatphotography

Un altfel de preot

În secolul trecut, când eram la școala generală, am avut un profesor de religie absolut senzațional.

Rar cred că e dat unui preot să aibă atâta har cum avea părintele Dragomir. După vreo doi ani, și eu și colegii mei aveam încredere în el ca într-un prieten, pentru că omul efectiv avea cuvintele la el și știa să-ți spună lucruri în așa fel încât îți lua orice piatră de pe inimă.

Plus că ne învăța chestii faine, cu adevărat faine. Orele cu el erau mai degrabă ore de istorie a religiei. Și avea un stil aparte, că-ți rămânea în cap ce spunea. Sunt lucruri povestite de el atunci, de exemplu despre diferențele dintre catolicism și ortodoxie, pe care le am și azi în cap.

De când am terminat clasa a 8-a, n-am mai întâlnit un astfel de preot.

Până acum, când am văzut la Răzvan un clip. Părintele Constantin Necula, consilierul Mitropolitului Ardealului, LaurenÅ£iu Streza. Urmăriți, vă rog, un preot care glumește, vorbește de Youtube și spune “game over”. Clipul de mai jos are aproape două ore, dar uitați-vă, vă rog, de la minutul 32.00 măcar 5-6 minute.

Cred cu convingere că dacă măcar unul din 10 preoți ortodocși ar fi ca el, s-ar schimba întrucâtva imaginea din ce în ce mai proastă a Bisericii Ortodoxe.

foto: Turnul Sfatului