Și eu am mers cu antemergător!


__________________________________________________________

Era prin anii 2000 – nu mai știu exact care dintre ei, dar în intervalul 1999-2002, sigur. La București avea loc un foarte mare congres al tuturor religiilor. Oameni extrem de importanți ai religiilor din lumea asta s-au strâns pentru niște zile la Casa Poporului și-au discutat tă’ felu’ de chestii de-ale lor. Nu vă puteți imagina ce contraste puternice erau între diverși reprezentanți ai religiilor mari, dar nu asta e ideea.

Eram tânăr și prost și ziarist, spre deosebire de-acum, când nu mai sunt nici tânăr, nici ziarist. Și lucram la ziarul Ziua. Mi-am petrecut niște zile la congresul ăla, luam interviuri unor oameni – habar n-am ce-i întrebam, a trecut o juma de viață de-atunci.

Dar îmi amintesc asta. Luam un interviu unui preot ortodox cu ceva funcție înaltă. Nu la nivel de țară. Poate era arhiepiscop pe undeva, poate chiar unul dintre mitropoliți, sincer, nu-mi amintesc. Nici de unde era. Dar avea funcție mare.

Înainte să-i iau interviul, mi-a zis să mă grăbesc, că trebuie să ajungă undeva. După interviu, l-am întrebat dacă l-ar deranja să mă lase și pe mine în drum. Redacția Ziua era pe strada Ion Câmpineanu (pentru nebucureșteni, asta-i foarte în centru și se intersectează cu bulevardul Magheru. e o zonă destul de aglomerată pe-acolo).

Om cumsecade, m-a luat. M-am suit în mașina lui, care era un Mitsubishi Pajero cu scaune de piele. În față eu și un șofer, în spate preasfinția și ceva asistent.

În față, antemergător, mașină de poliție, cu girofar și sirenă.

Foarte, foarte mișto senzația, se deschidea traficul în fața mea ca apele în fața lui Moise. N-a durat mai mult de câteva minute drumul de la Casa Poporului la Intercontinental, într-o zi a săptămânii, pe la ora 17.00. Se circula, ca de obicei, bară la bară, dar nu și pentru noi.

Și-am să mărturisesc că mi-a plăcut maxim și chiar mai vreau.

Dar ideea e alta. Omul ăsta nu era Patriarhul, cu atât mai puțin președinte sau premier, și avea antemergător. Și noi ne mirăm de abuzuri ale lui Oprea sau ca cele din filmul de mai sus ? (film postat de Claudiu pe facebook, dar cumva nu a mers să-i dau embed aici, așa că am ales varianta youtube)

Păi, nene, nu e nimic nou sub soare, se fac dintotdeauna!

Ocazie cu care doresc să-i mulțumesc preotului respectiv, că mișto a fost cu antemergător!

Și, ca idee, citiți știrea asta și ascultați înregistrările. Pe vremea aia purtător de cuvânt al BOR era tot părintele Stoica. Un om care rezistă în funcție mai ceva decât Mugur Isărescu. Dar un om extrem de deștept și de citit, de altfel.

foto: police escort, via shutterstok.

Un altfel de preot

În secolul trecut, când eram la școala generală, am avut un profesor de religie absolut senzațional.

Rar cred că e dat unui preot să aibă atâta har cum avea părintele Dragomir. După vreo doi ani, și eu și colegii mei aveam încredere în el ca într-un prieten, pentru că omul efectiv avea cuvintele la el și știa să-ți spună lucruri în așa fel încât îți lua orice piatră de pe inimă.

Plus că ne învăța chestii faine, cu adevărat faine. Orele cu el erau mai degrabă ore de istorie a religiei. Și avea un stil aparte, că-ți rămânea în cap ce spunea. Sunt lucruri povestite de el atunci, de exemplu despre diferențele dintre catolicism și ortodoxie, pe care le am și azi în cap.

De când am terminat clasa a 8-a, n-am mai întâlnit un astfel de preot.

Până acum, când am văzut la Răzvan un clip. Părintele Constantin Necula, consilierul Mitropolitului Ardealului, LaurenÅ£iu Streza. Urmăriți, vă rog, un preot care glumește, vorbește de Youtube și spune “game over”. Clipul de mai jos are aproape două ore, dar uitați-vă, vă rog, de la minutul 32.00 măcar 5-6 minute.

Cred cu convingere că dacă măcar unul din 10 preoți ortodocși ar fi ca el, s-ar schimba întrucâtva imaginea din ce în ce mai proastă a Bisericii Ortodoxe.

foto: Turnul Sfatului