Evoluția marketingului rural

În secolul trecut, când eram eu copil, vedeam rareori, toamna, pe străzile din satul bunicilor mei un hornar care mergea agale pe jos și striga:

curăăăăăăăățăăăăăăăm coșuuuuuuuuuuri, coșuuuuuuuuuuuuuuuuuri curățăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăm

Apoi au mai trecut anii și, prin alte sate prin care m-a dus viața mai auzeai:

măăăăăăăăăăăăăăăături, avem măăăăăăăăăăăătuuuuuuuuuuuuuuuuri, măăăăăăăăăătuuuuuuuuuuuuuri

Ba chiar în unele margini de orașe mai auzeai sticleeeeeeeeeeee goaaaaaaaaaaaaaaaaaaale luăăăăăăăăăăăăm, sau fiaaaaaaaaaaaaareee veeeeeeeeeechi luăm – dar ăștia, practic, nu făceau marketing, că nu aveau nimic de oferit, doar de luat.

Apogeul vânzării pe străzi îl văd tot la 2-3 zile, în ultimele săptămâni.

Acum nu mai e un coșar murdar care merge pe jos, încet. Nici vreo căruță trasă de vreo gloabă din care o femeie vinde mături, mături avem!

Nu, acum un Mercedes Vito alb și strălucitor, care pare destul de nou, bate străzile liniștitului nostru sătuc.

Și din el, folosind o portavoce – care pare și aia destul de șmecheră – un domn strigă:

pepeni, pepeeeeeeeeeeeeni, avem pepeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeni!

foto: watermelon via shutterstock

Andrei Crivăț

2 Comments

  1. ady   •  

    Dacă locuiești la sat! Pe aleile blocului meu și pe străduțele din cartier se plimbă o căruță din care un nene strigă cât îl țin plămânii, fără portavoce: pepeni, pepeeeeeeeeeeeeni, hai la pepeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeni! 🙂

  2. Bookish   •  

    La mine în Drumul Taberei în fiecare weekend auzi “Fiare vechi luăăăăm….fiare…fiare vechi…” ba chiar uneori ÅŸi în timpul săptămânii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Aboneaza-te la comentarii. Poti sa te abonezi si fara sa lasi un comentariu