În secolul trecut, când eram eu copil, vedeam rareori, toamna, pe străzile din satul bunicilor mei un hornar care mergea agale pe jos și striga: curăăăăăăăățăăăăăăăm coșuuuuuuuuuuri, coșuuuuuuuuuuuuuuuuuri curățăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăm Apoi au mai trecut anii și, prin alte sate prin care m-a dus viața mai auzeai: măăăăăăăăăăăăăăăături, avem măăăăăăăăăăăătuuuuuuuuuuuuuuuuri, măăăăăăăăăătuuuuuuuuuuuuuri Ba chiar în unele margini de...
Citește mai departe...
Poate o să vă mire, dar la mine-n sat nu există ziare. Adică, reformulez, nu există NICI UN ZIAR. Și nu mă refer la faptul că nu există ziare la vânzare, nu. Mă refer la faptul că nimeni n-are un ziar în casă. Ceea ce face ca un ziar, de preferat cu multe pagini, să...
Citește mai departe...
După cum bine știți, eu am darul de a abera fără limită – aberatio in integrum ar fi numele meu latin, dacă n-aș fi dac (nu vă mințesc, inițialele mele sunt D.A.C. și nu, NU voi spune de la ce vine D-ul, deal with it!) Și mă trezesc așa, câteodată, scoțând din negurile minții mele...
Citește mai departe...
Când m-am mutat prima oară la casă, după o viață trăită la bloc, m-am surprins deseori privind cerul limpede, ascultând liniștea perfectă și respirând aerul curat, întrebându-mă: băi dudă (așa-mi mai spun eu mie, băi dudă), de ce naiba ai stat tu toată viața la bloc, când uite ce frumos e la țară, de parcă întinerești, în...
Citește mai departe...
de Adina, de la Cluj Unul dintre avantajele de a sta la casă e faptul că nu te plictisești niciodată. Nu dacă ai crescut la casă, iar obiceiurile pe care le avea bunica ta pe vremea când tu furai mere de la nea’ Ion le regăsești acum la vecinii din ditamai capitala Ardealului. Adica 20...
Citește mai departe...
Pe undeva, e lesne de înțeles de ce-mi place să stau la țară. Am trăit toată viața la bloc, dar în vacanțe mergeam la bunici – care stăteau la sat. 30 de ani mai târziu, redescopăr lucrurile alea simple și faine care, în copilărie, erau legate de vacanțe. Să faci curat prin curte, să ieși...
Citește mai departe...
Am mai zis că eu am noroc de niște vecini super faini. Așadar, constatam ieri cu oarece tristețe că s-a topit zăpada. Și a lăsat o mare băltoacă în fața porții mele, din care jumătate a curs în curte și jumătate a rămas acolo. Și nu se ducea, nene, pe calea ei de băltoacă, cum...
Citește mai departe...
de Duiliu Zamfirescu de Andrei Crivăț – Domnu’ Andrei, ia stați așa! – Ia ziceți, nea Nicu, ce-i baiu’ ? – Domnu’ Andrei, face nevastă-mea zacuscă. Acum coacem ardeii. Vreți 2-3 borcane ? – Sigur că vreau. Cât costă ? – A, nu costă, că noi nu vindem, da’ dacă suntem vecini… Dincolo de mulțimea de...
Citește mai departe...
Zilele de joi sunt foarte importante în comunitatea mea. Când m-am mutat la curte, încă din prima zi am observat un ritual pe care toți vecinii mei, indiferent de religie sau opțiuni politice, îl execută cu sfințenie în fiecare joi dimineața. Spre uimirea mea, m-am surprins adoptând acest ritual din prima secundă. Ba, ca să...
Citește mai departe...
Peste doar câteva zile va începe o nouă etapă din viața mea. O etapă la care visez de niște ani buni, deja – voi locui la țară. Într-o comună a Clujului, nu prea departe de oraș, dar suficient de aproape de munte. Motiv pentru care presimt că o vreme, pe acest blog, am să vă...
Citește mai departe...