Livrare la domiciliu în Brașov: Dodo Pizza

De curând, m-am mutat în orașul Brașov (adică nu mai stau la țară, știți, da ?)

Și am astfel ocazia să mă bucur din nou de un serviciu simplu, care mi-a lipsit – livrarea la domiciliu. În Brașov, oferta nu e tocmai foarte bogată în acest sens (sau poate nici n-o cunosc eu foarte bine). În sensul că ai la îndemână paste și pizza, în general. Mai sunt și altele- poți comanda șaorma de la Ando’s, pui prăjit la Dopo Poco, am impresia că e și un restaurant chinezesc care livrează, este și unul arăbesc (dar are o comandă minimă destul de mare) – ideea e că nu-s foarte foarte multe.

Ei bine, după câteva comenzi de astea, am zis să vă scriu de Dodo Pizza, pentru că e foarte mișto. Și spun asta fără teama de-a greși, în condițiile în care încă nu am mâncat pizza de la ei – și acesta NU este un advertorial. Am comandat data trecută niște chicken nuggets care n-au fost senzaționali, dar nici răi de tot și chiar acum, când scriu, aștept să vină prima pizza comandată de la ei.

Dar zic că e foarte mișto fără să fi mâncat vreodată dintr-un motiv foarte simplu – au un serviciu de comandă foarte fain.

În primul rând, nu doar comanzi online, poți și plăti online. Dar, mai mult, dacă alegi să plătești cash, le spui oamenilor ce fel de bani ai și ei vin cu restul pregătit. No, sincer, asta încă n-am mai văzut-o.

Au și ceva sistem de bonus, dar încă nu știu cum funcționează, văd că se adună acolo ceva numit dodolei și cred că-i poți folosi să-ți reduci prețul la comenzi.

În al doilea rând, își asumă livrarea în 45 de minute – iar dacă nu, pizza e gratis. Plus alte detalii, printre care posibilitatea de a alege blat subțire sau nu.

Iar în al treilea rând, poți urmări stadiul comenzii tale, video, în timp real.

Special am scris înainte să ajungă pizza, că poate-i nasoală și n-aș mai fi scris – dar eu am fost impresionat de sistemul de comandă care, oricum ar fi pizza, merită lăudat. Acum mai rămâne doar să sper că-i comestibilă 🙂

Pe de altă parte, ei sunt cei la care am văzut, pentru prima oară, pizza cu mici, despre care am scris pe facebook zilele trecute… Dar am trecut peste acest șoc.

UPDATE: a venit pizza. Nene, nu e deloc rea. Ba e chiar bună. Amu n-am să spun că-i cea mai bună din Brașov, că nici măcar n-am de unde să știu. Dar blatul e foarte corect, ciupercile sunt adevărate, nu din conservă și restul ingredientelor nu-s din cele ieftine. Mi-a plăcut, am să mai comand de la ei.

foto: homemade pizza, via shutterstock

Aventura mea cu ginul

25. Nov
/
andrei e razna, bisto de l'arte, Brasov, gin
/
3 Comments

1. Mama, te rog io tare, nu citi articolul ăsta, ok ? Poate ai treabă sau ceva, mulțumesc.

2. E un articol scris strict pentru Oana, gazda de la Bistro de l’Arte, cel mai excepțional restaurant din orașul Brașov (da, știu ce-i aia un pleonasm, îmi asum), cel mai bine manageriat și cel mai ofertant bistro de pe-aici, culinar vorbind. Restaurantul unde mi-aș petrece restul vieții, până la pensie și un pic după – așa de mult îmi place.

Era pe la 1999, sau poate 2000, nici nu se mai știe. Locuiam în orașul Bucureși, din păcate (așa se distrug tinereți). Locuiam într-o garsonieră cu cel mai vechi și drag prieten al meu, Luci – nu-l știți voi. Luci, cu un an mai mare ca mine, lucrase un an ca barman într-un bar.

Și într-o seară de mai, plină de praf și banală, când NU așteptam c-o țigară să iau pe cineva de la școală*, discutam cu Luci despre gin tonic. Nici măcar nu știu cum a venit vorba și nici nu contează. Și i-am zis lui Luci, cu sinceritate, că nu băusem niciodată gin tonic. La care Luci a zis, parcă-l aud aici lângă mine, deși el e în Anglia:

Lasă, că-ți face fratele tău un gin tonic de n-o să-l uiți niciodată

A avut dreptate, uite, nu l-am uitat.

Era luni. Ne-am dus și ne-am luat o sticlă de gin și o sticlă de Kinley. Pe care le-am băut. A fost senzațional de bun. Doamne, cât mi-a plăcut! Apoi a fost marți, ne-am luat o sticlă de Kinley și una de gin. Pe care le-am băut. Apoi miercuri. Gin, Kinley, băut. Apoi joi. Două sticle de gin, două de Kinley, băut. Vineri ne-am apucat pe la 6 seara și am terminat sâmbătă dimineață pe la 9 (de unde aveam atâția bani de dat pe sticle de gin și kinley în studenție ? păi pana mea, lucram amândoi de dimineață până seara!). Nici măcar nu ne amețeam, dar’mite să ne îmbătăm.

Din ziua aia fatidică de sâmbătă, nu mai rezist la cuvântul gin. Nici măcar să-l aud. Dacă simt mirosul ăla de ace de brad, mi se face rău instant. Dacă există gin pe o rază de 100 de metri în jurul meu, mi se face rău, clar.

Să mai gust vreodată ? JAMAIS!

Mno, și asta a fost aventura mea cu ginul. Ne-am cunoscut prea tineri, ne-am iubit prea intens, s-a dus naibii totul și niciodată n-are să vie iară.

foto: gin, via shutterstock

____

* (parafrază după versurile unei piese celebre prin 99, se numea “nu mă uita”- RACLA și Anda Adam)

Un an de Brașov

Se face astăzi, așadar, un an de când m-am mutat în frumosul județ Brașov. E frumos, nene, n-ai ce-i zice.

Comunitatea online din Brașov m-a primit foarte fain și bine, ceea ce mă face să le fiu recunoscător și să le mulțumesc.

Motiv pentru care doresc să (le) împărtășesc câteva secrete gastronomice ale orașului, pe care unii poate le știu, dar alții sigur nu. La o vreme, o să revin și cu câteva chestii mai sănătoase, gen locuri de plimbare sau de văzut. Dar acum mergem cu astea, ce să mai și facem.

Dacă vreodată comandați de la Dopopoco, să nu cereți NICIODATĂ altceva în afară de crispy strips. E singura chestie comestibilă de la ei, restul sunt de dat la gunoi fără să le atingi.
Chestiile numite souvlakia de la Spartan (în mall-ul coresi) n-au absolut nimic de-a face cu souvlakia, dar nu sunt rele. Foarte faine sunt chestiile de la Mesopotamia, din curcan. Foarte faine.
Dacă sunteți vreodată extrem de mahmuri, soluția cea mai eficientă se află la Taverna Pescarului (care este, evident, restaurant pescăresc), pe str. Oașului, nr. 1 (lângă piața de miercuri). Și se numește STORCEAG (e un fel de borș lipovenesc). Nimic nu vindecă mahmureala mai bine de atât, credeți-mă. (offtopic: mami, mi-a zis și mie un prieten, altfel n-aveam de unde să știu una ca asta, logic!)
Singura shaorma din oraș care are cât de cât ceva în comun cu shaorma adevărată e la Azima (tot ce-ți cere inima). Restul… nu, nene.
Chestiile pe care le găsești la Panini n-au absolut nimic în comun cu panini.
În general, restaurantele Sergiana sunt mișto. La Sergiana e cea mai bună servire de care m-am lovit eu vreodată. La Ceasu’ Rău nu e așa bună servirea, dar mâncarea e excelentă. La Tassi la fel. Nici magazinele lor de producător nu-s rele.
În Piața Astra e un magazin genial al unor fermieri din Rotbav – Ferma Cătean – unde sunt niște soiuri de brânză și de cârnați de oaie absolut geniale.
Nu cred să existe în Transilvania pâine mai bună ca la brutăriile Mons Mellis (da, știu pâinea de Covasna, e la doi pași de mine, e ok)
La Bierhaus au niște beri speciale și se mănâncă binișor, iar oamenii sunt tare prietenoși, a scris Meekuu despre asta.
Se mânâncă interesant spre fain la cele două La Ceaun, pe Michael Weiss. Plus, au Zăganu, care lui Ovi nu-i place, dar mie da.

Mai am unul, dar i-am promis îndrăgitului Eftimie că-l țin doar pentru noi.

Să fiți sănătoși.

Poza e făcută de Robert

Brașov: Vegetarian Culinary Cup

În acest week-end se desfășoară, la Brașov, o competiție de gătit vegetarian. Este organizată de ACEEA (Asociația Culturală Euro Est Alternativ), mai exact oamenii care fac, printre foarte multe altele, Campionatul Internațional de Gătit în aer liber – la care am participat și eu când eram mai tânăr.

Alături de ACEEA, organizatori mai sunt Lux Divina și Euro-Toques România.

La competiție participă 40 de echipe de bucătari profesioniști. Între ele, și o echipă de elevi de la Horeca School Brașov. Se concurează pe mai multe categorii: Artă Culinară, Desert Vegetarian, Tort Festiv, Meniu de Restaurant, Raw Vegan, Ovo-Lacto-Vegetarian. Criteriile sunt mai jos.

În finală vor intra 8 echipe, care au să gătească din ingredientele pe care le vor primi într-un coș, fără să le știe dinainte – cam ca la Masterchef.

În paralel cu competiția, au să mai fie tot felul de chestii faine: demonstrații de pizza (între ele, pizza desert și pizza vegetariană), un show Master of Flames, cu proțap, cu un grill imens și înclinat pe care se coc bucăți mari de carne (ca-n poza de mai jos), un demo făcut de brașovenii de la Guerilla Cooking și alte minuni. Plus degustări.

Toată povestea începe sâmbătă dimineață, la ora 10.00 și se desfășoară la Lux Divina (fosta cantină de la Rulmentul), adică aici. Accesul publicului este liber.

Brașov: Târgul de cariere

Se întâmplă astăzi și mâine, între orele 10.00 și 16.00, la Casa Armatei (se află aici).

Se adresează în principal tinerilor cu vârste între 20 și 30 de ani, stundeți sau cu studii superioare absolvite. Ca idee, vizitatorii care vin la târg cu un CV ejobs completat în proporție de 90% pot câștiga, prin tragere la sorți, un laptop și un smartphone.

Printre companiile care participă la această ediție se află Arvato Bertelsmann, Competence Call Center, eJobs, Eldon, Freudenberg și Schaeffler România, dar și Dennemeyer, Draexlmaier, GI Group, GPTEx, Lugera, ProCredit Bank, RCS & RDS, Ria Solutions Group, Stabilus, TC Bit și Trenkwalder.

Toate detaliile de care aveți nevoie sunt pe site sau pe pagina de facebook. Succes!

Brașov: Taverna Pescarului

06. Oct
/
Brasov, recomandari, restaurante, Taverna Pescarului
/
8 Comments

Prin Transilvania sunt puține restaurante axate pe pește. Ca să fiu sincer, eu știam până zilele trecute doar două. Doripesco, de la Feldioara, jud. Brașov și unul care a fost în Cluj-Napoca, îmi scapă acum numele – Pescador sau cumva – și s-a închis. Bănuiesc c-or mai fi, că nici eu nu le știu chiar pe toate pe lumea asta. Însă în rest, în general, prin restaurante găsești doar păstrăv, somon și doradă, uneori și șalău. Dar scrumbie, știucă și alți pești mai serioși, să zicem, nu prea găsești în Transilvania. Ah, mai găsești pește spadă sau ton la grătar în restaurante italiene, cum e Club Italia din Cluj, dar asta e altă poveste.

Ei bine, acum 2 zile m-a dus un prieten să testez Taverna Pescarului, un mic restaurant din Brașov. Deschis cu doar câteva luni în urmă, Taverna Pescarului aparține unui domn care a gătit foarte mulți ani la malul mării, în diverse țări. Și care gătește, el singur, cam tot ce oferă în meniu.

Care meniu e cu adevărat bogat. Am găsit acolo icre de crap, de știucă, de păstrăv, pastă de pește adevărată, scrumbie (e un produs sezonier), știucă, morun, nisetru și alte minuni pe care rar le vezi prin restaurantele ardelene. Și la niște prețuri absolut decente, comparativ cel puțin cu alte locuri în care găsești delicatese din astea. Patronul merge dimineața la piață și cumpără chestii de care are nevoie, iar peștii mai “exotici” îi aduce de la Dunăre sau de la Constanța.

Locul arată modest, dar cumva te îmbie la stat – noi am mers pentru o oră și am stat… mno, mai multe ore, până la urmă. N-am încercat decât vreo 3 feluri – cât să și mănânci, până la urmă ? – dar am fost atât de încântat de gusturi, că mi-am promis să iau la rând tot meniul în lunile următoare.

Ceea ce vedeți în pozele de mai jos sunt: o porție de icre de crap (bune ca la Crama Terente, în Brăila) și o porție de pastă de pește (făcută din vreo 4 pești diferiți), apoi niște șalău prăjit, lângă care am găsit un pesto din pătrunjel pe care aș vrea să învăț să-l fac acasă, apoi o tocăniță numită Captura zilei, cu 3 soiuri de pește și foarte multe legume (vinete, ciuperci, ardei). Mai sunt în meniu și or să le vină și lor rândul: două tipuri de borș pescăresc, diverse feluri cu fructe de mare, mare, calcan, chefal, câteva tipuri de saramuri… este de testat acolo, nu glumă! Plus, pentru oameni ca Răzvan, are câteva tipuri de ciorbe și câteva preparate la grătar care nu conțin pește.

Restaurantul e pe str. Oașului nr. 1, în Brașov. (lângă fosta Piață de Miercuri, mai exact fix aici) Încă n-au site sau pagină de facebook, doar acest “loc pe facebook” sau cum s-o numi. Dar oamenii povesteau că vor să-și facă.

Mai merg, mai caut, vă mai povestesc. Dar dacă vă iese în drum, aveți încredere în gusturile mele și vizitați-l.