Despre oameni și caractere – concluzie

După cum ați aflat deja, probabil, de la Visurât și de la Arhi, scandalul de zilele trecute a fost regizat. Scopul lor inițial a fost să demonstreze că foarte multe scandaluri “celebre” din blogosferă sunt create pentru a genera trafic. Pe parcurs, însă, s-a desprins și o altă concluzie – și ăsta a fost și motivul care m-a determinat să mă “implic” la “cearta” lor.

Concluzia a fost că foarte mulți oameni au caractere duale. Spre exemplu, au existat cititori care comentau pe blog la Arhi și îi luau apărarea, în același timp însă îl înjurau pe messenger, la Visurât. Ceea ce m-a uimit pe mine mai tare și mai tare, însă, n-a fost duplicitatea unuia sau altuia, ci faptul că în 5 minute după ce-au apărut posturile în care cei doi se atacau, comentatorii luau deja partea unuia sau altuia cu o violență de neînțeles.Cu înjurături pătimașe, apărute din senin. Oare de ce să te apuci să înjuri – cu o pasiune demnă de cauze mai constructive – un om pe care nu-l cunoști, cu care n-ai vorbit niciodată și care în esență nu ți-a făcut niciodată nimic ? La ce te ajută ?

Motiv pentru care am și subliniat, în postul anterior, că oamenii nu sunt ceea ce par, de cele mai multe ori. Citești ceea ce scriu, îti faci o impresie și la primul moment mai dur descoperi că impresia ta e falsă și că șa suntem noi, știm foarte bine să-i înjurăm pe alții când noi n-avem nimic de spus.

Să nu uit: felicitări celor care și-au dat seama că nu-i pe bune, dar și mai sincere felicitări celor care, în comentarii, îndemneau la calm și la discuții.

Eroare de lux

LE: citiți și update-ul de la sfârșit

Știți, probabi, cu toții despre operele complete ale lui Vintilă Corbul și Eugen Burada, editate de Adevărul. Dacă nu știți despre ce vorbesc, găsiți detalii aici. Cărțile din colecția asta sunt prezentate și vândute ca produse de lux. Și chiar sunt de lux: coperți de piele, hârtie de bună calitate, un tipar bun, greșeli de editare foarte puține spre deloc, preț destul de mare.

Mi-am cumpărat de la ei, animat de bucuria recitirii, toate cele 6 volume ale seriei Dinastia Sunderland – Beauclair. În volumul 3 al primei părți, Idolii de aur, lipsesc – într-un mod foarte luxos, ca să zic așa – vreo 20 de pagini. Mai exact, de la 224 la 241 (click pentru mărire).

dsc_0047.JPG

Așa că vă rog pe voi să-mi spuneți: ce se întâmplă din momentul în care Richard îl primește, de față cu Adrien de Beaulieu, pe Zechariah Abercrombie și până în momentul în care se povestește cum Charles a cunoscut-o pe Marina ? Că editorii n-au considerat partea asta suficient de interesantă încât s-o lase în carte. M-am prins că Abercrombie moare pe undeva – probabil pe la paginile 217-219, n-am de unde să știu – dar aș vrea mai multe detalii.

Sau poate că în fasciculul lipsă era pauza de reclamă ?

UPDATE: uite că nu doar la mine lipsesc luxos pagini întregi din volumul ăla de lux. Și lui Mordechai îi lipsesc – stupoare ? – aceleași pagini. O fi tot tirajul așa. Băi nenea de la Adevărul, dați-ne băi paginile lipsă, să știm și noi ce s-a întâmplat cu luzeru’ ăla de Abercrombie!

Reacție uimitoare de pe forumul unui ziar

Clujeanul publică această știre, cu acest titlu: Adevărata față de cur. Mai jos aveți un screenshot, în caz că dispare știrea (click pentru mărire).

clujeanul-cur-titlu.jpg

Nu comentez titlul din Clujeanul. Altă dată îi lăudam, penrtu că spre deosebire de colegii lor de trust, nu s-au murdărit în scandalul cu profesoara din Zalău. Dar pentru prima oară de la apariția forumurilor pe site-urile ziarelor, sunt uimit pozitiv de reacții. La ora la care scriu, sunt 17 comentarii, toate împotrivă.

clujeanul-cur-reactii.jpg

Aventuri cu UPC

Mda, deci ne mutarăm. Și în apartamentul ăsta nou, exista cablu TV de la UPC, dar nu exista internet. În naivitatea mea, mi-am imaginat că fiind cablu deja tras, tot ce trebuie făcut e să dau un telefon la ei, să-i chem, iar ei vor veni, țopăind vedeli, vor apăsa pe ceva butoane și minune! avem internet. Ei bine, nu chiar.

În prima zi, am stat 45 de minute la telefon. Nu mi-a raspuns nimeni. În a doua zi, după 40 de minute mi-a răspuns cineva. I-am explicat ce vreau, m-a rugat să aștept câteva minute să-mi facă legătura la alții – “nu închideți, vă fac legătura. să nu închideți, da ? să nu închideți!” – și am așteptat. Alte 40 de minute. N-a mai răspuns nimeni. În a treia zi, aceeași poveste cu “nu închideți, vă fac legătura” – după 45 de minute (oare așa îi învață la traininguri ? dacă nu stă clientul minim 40 de minute pe telefon, înseamnă cu nu arde ?) îmi răspunde o doamnă foarte amabilă. Mă întreabă una-alta, notează, îmi ia datele, mă sună în 10 minute.

După vreo 6 ore, sun înapoi. Domnul care mi-a răspuns n-o cunoștea pe doamna de dinainte, nu avea în sistem nici o cerere înregistrată pe numele meu, nu nimic. Bun zic, schimbăm macazul. Cu ajutorul prietenului unui prieten, reușesc să înregistrez pârdalnica aia de cerere, și cu alte câteva mici emoții, a doua zi a venit cineva și mi-a instalat ce trebuia instalat. M-am simțit un pic răzbunat când omul care a venit la instalare a sunat pentru activare – pe un număr dedicat, nu pe numărul ăla pentru muritorii de rând – și a stat 20 și ceva de minute la telefon.

Una peste alta, a durat 4 zile, sau 170 de minuet până am reușit doar să-i anunț că vreau să le fiu abonat. Și dacă nu era prietenul prietenului (mulțumesc, Maria și mulțumesc, domnu’ Dan T.) probabil că dura încă o dată pe atât. Dar altfel, sunt mulțumit. Internetul merge bine, digitalul ăla merge bine… și în fond, ce înseamnă 170 de minute la telefon ? Nimic… Noi să fim sănătoși

Un gesepist și Wikipedia

Nu comentez, doar vă arăt o fază amuzantă.

Alin Buzărin, ziarist la Gazeta Sporturilor, scrie într-un editorial:

Sau de prin alte părÅ£i, pentru că am cam început să ne umplem ÅŸi de rebuturi braziliene, despre care Wikipedia nu pomeneÅŸte nici măcar la capitolul “cioturiâ€?. Dacă în celebra enciclopedie nu eÅŸti nici măcar “ciotâ€?, înseamnă că nu exiÅŸti, n-a auzit nimeni de tine.

Poza 1, de pe en.wikipedia.org (click pentru mărire):

buzarin-1.jpg

Poza 2, de pe ro.wikipedia.org (click pentru mărire)

buzarin2.jpg

Pentru conformitate, trebuie menționat că numele său apare pe wikipedia, în 2 articole: unul despre Premiile Ioan Chirilă și unul despre Gazeta Sporturilor

Fur, da’ măcar am tupeu

Ați auzit vreodată de Dragoș Pătraru ? Sigur că nu, de unde naiba să fi auzit ? Eh, domnu’ ăsta, ceva patron de ziar din Prahova, are o problemă cu Ciutacu și cu primarul din Bușteni, Savin. Bravo lui. Ca să sublinieze mai bine ce mare problemă are cu oamenii ăștia doi, a făcut o investigație tipic jurnalistică și, pe baza mărturiei unor surse care, evident, doresc să-și păstreze anonimatul, a pus mâna pe o înregistrare ultrasecretă a unui șpriț cu lăutari, cu Ciutacu și Savin. Deci acum, în preajma Crăciunului, a aflat și el că de Paște Savin a petrecut cu Ciutacu. Bun.

Dar nu asta e problema. Ce-a aflat el mă lasă rece, e problema lui. Că filmul – marea dezvăluire – e filmat de mine, cu mânuțele astea două, iar nu contează. Că l-a furat de pe blogul meu și nici măcar n-a avut atâta bun simți să scrie (că linkuri am văzut că nu știe să pună) de unde l-a luat, nici asta nu mă interesează.

Ce m-a enervat cu adevărat e răspunsul pe care omul i l-a dat lui Victor, când a fost atenționat că a uitat să menționeze sursa. A răspuns așa:

Ciordeala de care vorbesti nu prea e ciordeala, pentru ca e de pe youtube, care din ce stiu nu-i apartine finului Crivat.

Deci dragii mei, daca vreodata ajungeți pe site-ul ziarului acestui domn, puteți fura orice de-acolo. Spuneți că e de pe internet care, din câte știm cu toții, nu-i aparține lui Pătraru.

LE: Și domnul cu pricina perseverează:

Din moment ce clipul era pe youtube, inseamna ca poate fi preluat de toata lumea. E ca ÅŸi cum l-aÅŸ fi găsit pe stradă

Mda… ce să mai zici.

LE2: mai există pe-acolo prin Prahova un deținător de ziar, altul adică, care-mi explică cu o logică imbatabilă că atâta vreme cât youtube are mai mulți vizitatori decât andreicrivat.ro, e limpede că la o căutare pe google “ciutacu savin”, youtube o să iasă primul. După care taie comentariile, ca nu cumva să-i și răspund. Concluzia mea e clară: de-acum trebuie să pun credits pe orice filmez/pozez, că n-ai cu cine, dom’le

Iată din nou și filmul, descoperit cu mari eforturi jurnalistice de domnu’ ăsta, Pătraru:

Un ultim mare chef stradal

Fără zgomot după ora 22. Primarul Emil Boc a anunțat azi că, începând cu 1 octombrie, terasele și terenurile sportive de cartier vor avea program mai…scurt! (sursa)

Da, dar până la 1 octombrie ?

Tot pentru “marele evenimentâ€? (n.m.: e vorba de CFR Cluj – Chelsea, pe 1 octombrie), Primăria Cluj-Napoca intenționează să pregătească o surpriză englezilor. O conductă de bere va alimenta spațiul public din centrul Clujului unde suporterii vor putea petrece toată noaptea. (sursa)

Deci după 1 octombrie – liniște totală. Da’ până atunci, hai s-o facem lată. Sau poate că programul redus se aplică doar teraselor “de cartier”, pe când alea din Centru.. vorba aia, alți bani, altă distracție.

Random

– Motivele pentru care n-am prea mai scris aici și – din păcate – nici pe ebucataria.ro în ultima vreme sunt: a) am avut o mulțime de probleme de rezolvat; pe majoritatea nu le-am rezolvat încă; b) încerc să pun la cale un eveniment culinar destul de mare, despre care o să vă povestesc pe măsură ce capătă contur. Pentru evenimentul ăsta, o să am nevoie de sprijinul fiecărui cititor; c) sunt cam răcit, ceea ce-mi dă o stare de maximă lehamite. Sper ca toate astea să se rezolve optim și să treacă, după care lucrurile vor intra în normal.

– Bobby reia, în sfârșit, Internet Lynx.

– Muncitorii de la firmele ce reabilitează străzi sunt culmea nesimțirii, dar și a prostiei. Nu e nimic nou în asta, e pentru mine o ocazie de defulare. Am trăit azi o fază pe care încă n-am mai văzut-o, pe care v-o povestesc în curând.

– M-am săturat rău de anul ăsta. Vreau unul nou, mult mai bun.

– Majoritatea firmelor de curierat nu transportă lichide, cum ar fi vinuri îmbuteliate. Nu știam, am aflat-o “the hard way”. Motivul e “dacă se sparg, murdăresc celelalte colete”. Ok, da’ dacă scrie pe toate părțile ATENÈšIE: FRAGIL n-ar fi cazul să nu se spargă ?

– Încep să cred că ori lumea a luat-o razna, ori eu sunt defazat. Printre altele, am auzit azi că cică vremea urâtă din ultima vreme e cauzată de LHC. În plus, am trăit una dintre cele mai mari dovezi de mitocănie, de la un om pe care nu l-aș fi bănuit niciodată de așa ceva. Un client rău platnic, evident.

– Mi-e extrem de silă de campania electorală care cică n-a început încă. E incredibil cât de mult se schimbă o persoană care candidează la ceva în perioada alegerilor.

– Mi-e poftă de o grămadă de chestii. Nu, în ciuda aparențelor nu-s însărcinat.

-și câte și mai câte, dragii mei, câte și mai câte…