Nu reproșa, află ce poți face

notă: am invitat câțiva oameni să scrie pe tema “de ce nu e ok ca un blogger să reproșeze unei agenții sau companii că n-a fost băgat într-o campanie”. Acesta este al doilea episod. Pe primul îl puteți citi aici. Pe-al treilea aici.

Andra Zaharia, Digital Manager

De ce nu e ok ca un blogger să reproșeze unei agenții sau companii că n-a fost băgat într-o campanie – e întrebarea cu care m-a provocat Andrei să scriu primul meu guest post, pe o temă care mă atinge în anumite puncte sensibile.

Prin intermediul muncii mele din ultimii 2 ani, am avut ocazia să lucrez cu mulți bloggeri, atât în calitate de om implicat în organizarea unei campanii, cât și ca blogger care face parte dintr-o campanie, iar acest lucru m-a făcut să văd părți bune și mai puțin bune din ambele tabere.

Ca să încep cu un gând general, blogosfera nu este neapărat o sferă foarte dezvoltată, cu foarte mulți bloggeri dintre care putem alege pentru campaniile noastre, așa că este des întâlnită situația în care aceiași bloggeri sunt implicați în mai multe campanii, uneori poate prea des pentru binele lor. Însă nu acesta este subiectul articolului.

Oricât de familiară ar fi relația dintre un om dintr-o agenție sau companie și un blogger/o bloggeriță (chiar dacă omul din agenție/companie este el însăși blogger), nu mi se pare acceptabil să-i reproșezi acestuia că nu ai fost selectat pentru a face parte dintr-o campanie.

Dacă vrei să oferi feedback-ul tău, fie el pozitiv sau negativ, o poți face printr-un email, poți cere lămuriri și îți poți anunța intenția că vrei să participi la viitoare campanii, fiindca îți place brandul, îți place comunicarea lui sau alte motive. Acest proces ar trebui să fie unul constructiv, din care ambele părți să învețe.

Și oamenii din agenții, în ciuda research-ului pe care îl fac pentru o campanie, pot greși în alegerea bloggerilor pe care vor să îi implice, unii pentru că nu îi cunosc, alții pentru că nu știu cum să-i abordeze etc. Cred eu că, mai ales din partea bloggerilor care se află ”în creștere”, este foarte important ca ei să facă primul pas în relația cu agenția/clientul și să-și expună intenția de a colabora.

Nu e rău să facem încă un pas spre deschidere în relațiile de business, dacă tot avem disponibilitatea de a povesti lucruri personale și gânduri intime pe blogurile noastre.

Opinia mea, pe scurt: nu reproșa, ci află ce poți face pentru a ajunge acolo unde îți dorești, iar acest lucru e valabil pentru orice obiectiv urmărești în viață. Generalist? Poate. Adevărat? Cu siguranță.

Pe mine de ce nu m-ai luat?

notă: am invitat câțiva oameni să scrie pe tema “de ce nu e ok ca un blogger să reproșeze unei agenții sau companii că n-a fost băgat într-o campanie”. Acesta este primul episod. Pe-al doilea îl puteți citi aici. Pe-al treilea aici.

Matei Psatta, Social Media Guy @ GMP PR

Lucrez de aproape un an ÅŸi jumătate cu bloggeri. Nu e mult, dar cred că e destul cât să-mi fac o impresie generală asupra problemelor ÅŸi discuÅ£iilor care se nasc de obicei în jurul poveÅŸtii “AgenÅ£ie vs. Blogger”. De regulă, agenÅ£iile sunt văzute ca elevii mai lenÅ£i, cei care nu-s în stare să Å£ină pas cu vremurile ÅŸi trag întreaga clasă în urmă. De multe ori aÅŸa e. Åži totuÅŸi, problema e la ambele părÅ£i. O întrebare pe care am fost nevoit s-o aud de multe ori în ultimele luni este “Da’ pe mine de ce nu m-ai băgat în campanie?”.

Acum, dacă tot jucăm un joc de oameni mari, vreau să spun câteva chestii clare ÅŸi răspicate. În primul rând, respect lui Andrei pentru că a avut ideea a-mi propune subiectul. Apoi, de ce, să-mi fie cu iertare, suntem atât de orgolioÅŸi când vine vorba de selecÅ£ia oamenilor într-o campanie? SituaÅ£ia se aseamănă foarte mult un pitch de client. Doar că rolurile sunt puÅ£in inversate – bloggerul este „agenÅ£ia”, iar clientul este PR-ul (sau, în cazuri mai fericite, compania).

Bun, acum să exemplific:

  • Tu, bloggerul sau bloggeriÅ£a, ai de vândut un produs – blogul ÅŸi audienÅ£a ta.
  • AgenÅ£ia trebuie să audă de tine, deci să ai un credenÅ£ial ÅŸi o oarecare notorietate pe piaÅ£ă (exact ce au ÅŸi agenÅ£iile care merg în pitch).
  • Apoi, dacă reuÅŸeÅŸti să-Å£i vinzi produsul destul de bine, clientul te va declara câÅŸtigător.

AgenÅ£ia nu o să întrebe niciodată de ce nu a fost aleasă ea. Cel puÅ£in nu în public. E chestiune de minim de respect, îi arăÅ£i celuilalt că ai încrede în deciziile luate.

Da, este responsabilitatea agenÅ£iei să facă research, să găsească bloggeri potriviÅ£i ÅŸi pe obiectivele campaniei pe care o au, dar la fel de tare este ÅŸi responsabilitatea bloggerului să facă “accesul” agenÅ£iei cât mai uÅŸor. Dacă e interesat de campanii, evident. Au venit oameni la mine ÅŸi m-au întrebat de ce nu i-am băgat ÅŸi pe ei în campanie, că le-ar fi plăcut enorm. Bun, justificat. De-aÅŸ întreba ÅŸi eu câtor agenÅ£ii au trimis un mail spunând “Servus, mă cheamă Matei ÅŸi am un blog. Îmi plac broaÅŸtele, tenisul ÅŸi să alerg vara pe câmp, nu neapărat în ordinea asta”, mă îndoiesc că aÅŸ primi prea multe răspunsuri.

Întreaga poveste se potriveÅŸte celor care caută campanii ÅŸi vor să se implice în proiecte, evident. Desigur, excepÅ£iile există mereu. AgenÅ£ia poate gafa. Putem (ÅŸi eu, personal, recunosc că am făcut-o) să uităm că anumiÅ£i oameni ar fi foarte potrviÅ£i pentru o anumită campanie. Dar cu toÅ£ii am făcut greÅŸeli, iar eu cred că noi nu înÅ£elegem un lucru foarte important. Scopul nu e să găseÅŸti problemele pe care să le reproÅŸezi agenÅ£iei, ci soluÅ£ii.

  • EÅŸti trist că nu te caută agenÅ£iile? Fă în aÅŸa fel încât să fii uÅŸor de găsit.
  • AgenÅ£iile dau înapoi când aud că trebuie să te plătească pe drepturi de autor? Fă-Å£i un PFA.
  • Sunt luaÅ£i alÅ£ii în campanii în care Å£i-ar plăcea să fii? Spune asta, dar nu ca un atac la adresa agenÅ£iei (“pe mine de ce nu m-ai luat?”), ci scrie un articol atât de fain despre campanie încât să-i faci să regrete că nu s-au gândit la tine

În rest, noi să fim iubiÅ£i ÅŸi să avem proiecte frumoase. Suntem cu toÅ£ii în aceeaÅŸi oală ÅŸi zău că ne-ar merge tuturor mai bine dacă am încerca să ne ajutăm reciproc decât să aratăm cine greÅŸeÅŸte.

La Webstock

De câte ori am ocazia să ajung la vreun eveniment organizat de Cristi Manafu, rămân impresionat de cât de bine știe omul ăsta să le facă. Așa și la Webstock – conferințe în mai multe săli, sute de oameni și-un Manafu omniprezent care a făcut cumva ca totul să pară foarte simplu. Și nu e, sunt sigur că nu e.

Da, eBucătăria n-a luat premiul pe care speram să-l ia, dar am învățat de la Andrei Roșca să înțeleg că și eșecurile au valoarea lor. Din eșecuri înveți. O să luăm premiu anul viitor 🙂

Dincolo de asta, participarea la Webstock (pentru prima dată) a fost un câștig pentru mine. Pe de-o parte, am văzut câteva prezentări foarte faine. A lui Bobby (are o priză la public pe care n-am văzut-o la mulți vorbitori), a lui Andrei (pe care o puteți vedea aici și care mi-a lămurit niște idei cărora nu știam să le dau formă) și a lui Marco Kind, de la Vodafone, au fost cele care mi s-au lipit de suflet. Pentru că am fost în ziua aia și la alt eveniment (lansarea Internet Explorer 9, despre care vă povestesc eu mai încolo) am pierdut niște prezentări la care vroiam să asist (a lui Ionuț sau a lui Răzvan, de exemplu) dar sper că or să apară pe net în curând.

Pe de ală parte, m-am bucurat mult să mă întâlnesc cu o grămadă de oameni care mi-s dragi. Că și de aia îmi plac evenimentele astea, că-s ocazii să-ți revezi prieteni de departe. 🙂

Și m-am bucurat mult pentru niște premiați: Cosmin și Triluliu, cu “La Mall” (locul 1 la Virals), Adrian Hădean și Trilulilu pentru Cook’n’Rolla (l0cul 1 la Publishing), Ruben și Lorand cu uTweet (locul 2 la Microblogging Projects), Costin cu ReFresh (locul 3 la Publishing), Vitrina cu Agenda BT (locul 3 la Utility) și camionul de premii luate de Cătălin Teniță 🙂

Prin România

În următoarele câteva zile, plec să redescopăr România. Mă rog, o parte din ea – Dobrogea, pentru că fac parte din echipajul “Redescoperă România“, un proiect inițiat de Petrom împreună cu Bobby Voicu.

Din echipajul “oficial”, tura asta, mai fac parte (evident, în afară de Bobby și de mine) Oana și Iulia. Pe lângă echipaj, însă, vor mai merge și o serie oameni care au fost în edițiile trecute (prin Moldova, Transilvania și Banat/Oltenia), printre care Ana, Doru, Roxana, Corina, Anca, Andra și alți oameni de seamă.

Dacă apuc să gătesc în vreo seară pe traseu, o să vedeți pe ebucataria.ro. Dacă nu, “ne gătim” la întoarcere. Până atunci, dacă tot veni vorba, mai sunt câteva zile în care puteți participa la un concurs fain, la care puteți câștiga un grătar.

Să fiți cuminței.

Timișoara

După cum s-a tot scris, la sfârșitul săptămânii trecute am fost invitați, o mână de oameni, să vizităm Timișoara.

Mi-e tare drag orașul ăsta. Nu de-acum, ci încă din 2001, când am ajuns acolo prima dată. Are un farmec aparte și mă face să mă simt într-un fel special. De câte ori am fost, am descoperit lucruri noi, care m-au făcut să-l îndrăgesc și mai tare. Niciodată, însă, atât de multe ca acum.

Și le-am aflat de la Dan Cărămidariu. Un iubitor absolut al orașului în care se află, omul ăsta te face să vezi, cu ochii minții, istoria fiecărui colțișor al orașului ăluia. E uimitor să afli că, în urmă cu doar câteva sute de ani, Timișoara era o insuliță între niște mlaștini – dar că un olandez a venit și, în 30 de ani, a schimbat relieful zonei. E fascinant să afli că, după ocupația turcă, ce a durat cam 200 de ani, în oraș a rămas un singur semn al acestei ocupații – o inscripție pe clădirea vechii Primării. E interesant să afli că, după ce l-au eliberat de turci, austriecii au reconstruit orașul complet (printre altele au făcut cel mai mare spital din Europa, la vremea aceea – și azi e tot spital acolo). Dar cel mai plăcut e modul în care Dan, ghidul nostru, ne-a povestit lucrurile astea.

Evident, mi-ar lua mii de rânduri să vă spun tot ce-am învățat nou despre Timișoara. O să menționez, în treacăt, câteva lucruri: în Timișoara s-a aflat cea mai lungă clădire din Europa (fosta garnizoană, dărâmată de comuniști). A găzduit prima fabrică de bere de pe teritoriul actualei Românii, dintr-un motiv foarte simplu: era mai ieftin să faci bere decât să filtrezi apa. A găzduit într-o vreme de 5 ori mai mulți soldați decât civili. Avea, pe aceeași stradă, două alei – Corso, pentru bogați și Surogat, pentru servitoare și soldați. Palatele impresionante din Piața Operei au fost construite în același timp, de aceeași familie de arhitecți.

Dincolo de toate lucrurile pe care le-am aflat de la Dan despre oraș, am fost bucuros să locuiesc câteva zile la River Grill House, o cabană foarte faină de pe malul Timișului, la Șag. V-o recomand călduros – oriunde m-am oprit la oamenii ăștia, fie la Arsenal Park, fie la Hotel Timișoara, fie acum la cabană, m-am simțit excelent. Condiții foarte bune, un personal cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. Dacă aveți posibilitatea să vă cazați în oricare dintre locurile de mai sus, n-o ratați. N-o să regretați.

Dar cel mai drag, în Timișoara, mi-e de oameni. Oamenii de-acolo sunt, cu adevărat, speciali. Oricât de mult s-a zis asta, mie mi se pare că nu s-a zis suficient. Și dacă mă gândesc din ce în ce mai serios să mut acolo, e pentru oameni. Mi-ar plăcea să trăiesc în mijlocul lor.

Cum să nu-ți fie foarte dragi oameni ca Nebuloasa, Cristina sau Daniel (căruia îi devin fan, în curând) – oameni care au muncit din greu, din foarte greu, cu multă pasiune, la evenimentul ăsta, astfel încât să iasă perfect ? Și le-a ieșit. Vouă vă mulțumesc că m-ați invitat și că mi-ați dat ocazia să am unul dintre cele mai faine week-end-uri din ultima vreme. Și că îmi sunteți prieteni. Cum să nu-ți fie foarte drag un om deosebit, ca Amalia, numai suflet, dispusă oricând să te ajute cu orice îi stă în putință ?

Cum să nu-ți fie dragi bloggerii oamenii de-acolo, Ovi, Corina, Milo, Andreea, Elena, Raul, Deme, Dan, Sirg, Ily, Alex Bleau, Cristi, Dan Pătrașcu, Boghi, Adi Dragoș, Bloo, Richie, Daciana, Crina, Sora, Nicole, oameni cu care oricând – dar ORICÂND – petreci clipe minunate ?

Și cumva sunt convins că de-acord cu mine vor fi toți cei care am fost invitați: Miruna, Alina și Răzvan, Maka, Alex, Corina, Iulia, Radu și Daniel, Ana, Lili și Laurențiu.

N-o să pun poze (găsiÅ£i aici, aici ÅŸi aici). O să vă arăt doar una, care mi-a plăcut în mod special. Pe-o piatră oarecare din Piața Unirii e sculptată harta orașului medieval.

Mulțumiri Blog de turism, pentru idee și sponsorilor: Hotel TimiÅŸoara, Porsche TimiÅŸoara, Trabucuri.com, KFC, BlueAir ÅŸi susÅ£inătorilor de la StartUpDays.

Timișoara noastră

Cum probabil deja ați citit pe alte bloguri, în week-end plec în Timișoara. Timișoara e un alt oraș de suflet de-al meu – sunt deja luni bune de când mă gândesc să mă mut definitiv ac0lo.

În primul rând, aș fi la 2 ore de Beograd. Și la juma’ de oră de Serbia mea dragă. Aș fi aproape de părinții și fratele lui Mile, aș fi aproape de Ramona (soția lui Mile) și aș fi aproape de Mile însuși. Apoi, în al doilea rând, cred cu tărie că în Timișoara e cea mai faină comunitate de bloggeri din România. Și, cum mi-s dragi majoritatea dintre ei, cred că m-aș simți ca acasă acolo, cu ei – cu bloggerii timișoreni.

Dar până să mă mut de tot acolo, deocamdată merg în vizită, la invitația Nebuloasei, a Cristinei și a lui Dani. Să văd orașul așa cum nu l-am mai văzut niciodată. Alături de Alina și Răzvan, Maka, Corina, Siropel, Lili, Miruna, Alex, Iulia, Ana, Radu și Daniel. Și alături de dragii mei timișoreni – Ovi, Corina, Milo, Amalia (fără de care, în general, totul ar fi mult mai greu), Raul, Andreea, Dan, Elena, Casandra, Alex, Bleau, Dementica și alții

Prin Timișoara noastră e un proiect al BlogDeTurism realizat împreună cu bloggerii timișoreni, cu susținerea Hotel Timisoara, Blue Air, Porsche Timisoara, KFC și Trabucuri.com și StartUpDays.

Prin Clujul meu

Week-end-ul ăsta, adică de pe 23 până pe 25 iulie, are loc varianta locală a unui proiect al Corinei care mie mi-a plăcut foarte tare. Evident, la Cluj se numește “Prin Clujul meu” – că doară nu era să chemi niște oameni la Cluj sub denumirea “Prin Bucureștiul meu”, zic.

Plimbarea celor 10 bloggeri invitați la Cluj – Corina, Nebuloasa, Andreea, Miruna, Carmen, Alex, Adi, Raul, Makavelis și Gogu – este organizată de West City Hotel și Blog de turism și este sponsorizată de Carpatair, FTR.ro, Vinsieu.ro și Eximtur.

E un proiect care-mi place mult și sunt fericit că organizatorii m-au lăsat să dau o mână de ajutor. Să sperăm c-o să iasă bine.

Concurs cu mașini

Avem una bucată concurs simpatic de la Mircea de la Automarket, care vrea să trimită un blogger/o bloggeriță în plimbare de weekend cu un Chevrolet Captiva. Și cum știu că nu puțini sunt pasionați de mașini prin blogosferă, m-am gândit să nominalizez și eu vreo 3. Fericitul câștigător sau fericita câștigătoare îmi e dator/datoare cu o plimbare, poate nu cu mașinuța asta, dar cu alta clar.

1. Vlad Bălan, pentru că testează mașini tot timpul și povestește frumos despre ele.

2. Valentin Bosioc, cu care mă bat în fiecare zi în RevvNation pentru supremație. Am senzația că e la fel de bun șofer și offline, nu doar online.

3. Andra Zaharia, șefa clubului de fete din RevvNation, care pune la respect băieții și iubește mașinile mai mult decât orice.

Baftă!

Ză drim cars

Fac io ce fac și mă mai trezesc cu câte o leapșă. Asta vine de la Vali. Ce mașini mi-aș lua dacă aș avea un catraliard de godziliarde de euro ?

Well, într-o ordine aleatorie, ar fi astea

1. Range Rover Vogue. Asta ar fi mașina cu care aș pleca zi de zi prin Europa (evident că la atâția bani, aș locui la Salzburg 🙂 )

rangerover

2. Cu Mustang Shelby GT 500 aș ieși din când în când ca să-i aud motorul. Și în plus, aș zâmbi dimineața când aș vedea-o în garajul meu.

shelby

3. Din când în când, aș da o tură pe Autobahn cu un Ferrari 599 GTB

ferarri

4. Știu că nu intră în categoria de preț a celor de mai sus, dar din garajul meu n-ar lipsi un Subaru Forester. Pentru că e fun.

subaru

5. Un Aston Martin DB 9 aș cumpăra, dar nu l-aș ține în garaj. L-aș face cadou, să stea în fața unei case desenate.

db9

Însă mașina amiral a flotei ar fi asta. Bugatti Type 57SC Atlantic. Au fost construite doar 3 exemplare. Aș ieși cu ea doar duminica.

bugatti

Bun, m-am achitat de leapșă. Ia să vedem, Bobby ce mașini și-ar lua ?

Un weekend la Timișoara 2. BlogTrip.

Întotdeauna am fost un fan al Blog Trip-ului, înca de când se numea Blogoree Romanian Tour și prima ediție a avut loc la Cluj. M-am bucurat că am putut fi prezent la ediția asta. În primul rând pentru că am ocazia să mă întâlnesc cu prieteni vechi. În al doilea rând pentru că am ocazia să cunosc oameni faini, noi.

So, la workshop au fost prezentări. Prima a fost ținută de Daniel Damian, un copil de 15 ani m-a lăsat cu gura căscată și din prezentarea căruia eu, Andrei, așa bătrân și uzat cum mă știți, am învățat o mulțime de lucruri. Dar mai ales am învățat că poți învăța multe de la un copil de 15 ani.

Au mai fost prezentări ținute de Alex Bleau, Ovi Sîrb (care a fost, ca de obicei, un superb), Ștefan Szakal (omul m-a impresionat, sincer, prin cât de bine știe să vorbească și să capteze atenția) și Dan Stefancu (care n-a fost în cea mai bună formă a lui, dar treacă).

IMG_7788

După Blog Trip am dat o fugă să fac cronică la Restaurant Yugoslavia, apoi ne-am strâns cu toții, gazde și oaspeți, într-un local de fericită amintire. Unde am stat cu Andreea și am avut una dintre cele faine discuții ever, despre tinerețe și liceu (noi am terminat același liceu), despre hateri și succes și despre motivații și răbdare.

Mi-a mers la inimă că am participat la Blog Trip. Mi-a mers la inimă că am stat două zile si m-am întânit cu oameni atât de faini ca Ovi și Corina, Nebuloasa, Cristina, Milo, Tudor și Anca, Dan și Gadji, Tomata și Iubi, Elena, Raka, Daniel, Raul (aleatoriu, doar o parte dintre gazde) sau ca Bobby, Adrian, Alex, Andreea, Raluca, Andra, Alina, Vlad, Sebi, Denisa, Maka, Ruben și Mirona (aleatoriu, doar o parte dintre “vinituri”) – și îmi pare rău că nu mi-i amintesc pe toți în momentul ăsta.

Blog Trip a fost sponsorizat de Mercedes, Microsoft și Paralela 45