Noutăți și vești. Sau invers.

1. Colaborarea mea cu Irish & Music Pub a încetat. Teoretic de pe 1 august, da’ practic de mai multă vreme. Din motive de relații interumane greșite. Motiv pentru care vă rog mult, nu-mi mai scrieți pe mail sau pe messenger chestiuni legate de Pub, că nu mai sunt de interes pentru mine și nu le mai pot rezolva.

2. Ebucataria.ro și-a revenit. Am pierdut o mulțime de chestii de pe site, dar o să-l refac. Deocamdată lucrează Ruben la o temă nouă, care o să fie mai potrivită pentru ceea ce vreau să fac cu el. adihadean.ro încă apare ca site atacat, dar și pe acesta l-am mutat și o să-și revină într-o zi două.

3. Apropo de mutat site-uri – noi ne-am mutat la Elvsoft. E acolo un băiat, Cristian Tomoiagă, căruia nu-i pot mulțumi îndeajuns pentru cât efort a depus să fie Crivățu’ mulțumit. Și mai ales pentru răbdarea cu care a stat să-mi explice mie, un atehnic absolut, fiecare prostie întrebată sau cerută. Ore întregi. Fără să se enerveze. Sau mă rog, măcar fără s-o arate. Motiv pentru care am să-i dedic niște lăzi de beri cu prima ocazie.

4. Așa cam în vreo două zile plec spre o țară chiar și mai caldă decât asta, unde vreau să fac un serial (video+text) pentru Ebucataria.ro. Cu rețete și mâncăruri de-acolo, cu oamenii care le fac, cu povestea locurilor prin care trec și multe altele. Tare sper să vă placă, întrucât am tras din greu să pot pleca în această perioadă, care nu e chiar cea mai bună din toate perioadele 🙂

5. Unde merg eu, nu știu cât și cum o să am acces la internet. Așa că să nu vă impacientați – dacă dispar total, mă întorc în 2 săptămâni. 🙂

Viața pe lângă mall

macys1Atunci când locuiești în apropierea unui mall, în scurt timp acesta va deveni principalul loc în care îți faci cumpărăturile. Cu atât mai mult atunci când n-ai în apropiere nici un alt fel de magazin.

Trăind lângă mall, intri într-un fel de simbioză cu el. Îți aranjezi agenda zilnică după cum își aranjează mall-ul programul. Înveți în scurt timp care-s orele la care sunt cozi mai mici sau în care locurile de parcare cele mai apropiate de intrări sunt goale, înveți rapid că după 10 seara nu mai ai de unde să-ți iei țigări, apă, bere, suc, hârtie igienică sau orice altă prostie ți-ar putea trebui noaptea. Înveți să fii prevăzător cu nevoile tale. Devii mai matur, pentru că poți lipsi noaptea de-acasă când tu n-ai o conservă prin frigider.

Dar cele mai multe lucruri le înveți despre oameni. Acum îmi dau seama – atunci când mergi o dată pe săptămână la cumpărături în mall, n-ai timp să studiezi problema. Ești concentrat pe nevoile tale. Dar când mergi de 2 ori pe zi (prima oară să-ți iei țigări, a doua oară înjurând că ai uitat să iei apă) începi să vezi niște stereotipuri comportamentale.

De exemplu, în doar câteva zile eu am învățat că pe lângă 90% dintre fetele sexy stau băieți atletici, de multe ori tunși foarte scurt, nu rareori tatuați. Și nu mă refer (doar la) pițipoance și cocalari. Dar nu prea vezi fete sexoase lângă băieți cu moacă de profesor, doctor sau economist.

O altă chestiune interesantă la mall este statul oamenilor la coadă. Există panouri mari pe care sunt desenate (ca să înțeleagă tot românu’, să nu se încurce în litere) și scrise mesaje simple, de genul: “casă pentru coșurile de mână”, “casă prioritară pentru femei însărcinate și persoane cu handicap”, “casă pentru obiecte voluminoase”. E fascinant că oamenii sau le ignoră total, sau le aplică cu sfințenie, depinde de zi. Adică mai deunăzi la casa pentru coșuri de mână erau 2-3 care s-au supărat pe mine când le-am spus că nu-i primește cu coșuri din alea mari, pe roți. În același timp la casa pentru gravide erau numai bărbați cu coșuri pline de chestii foarte mari, iar la casa pentru obiecte voluminoase nu era nimeni. Ieri, însă, la casa pentru coșuri de mână era coadă de 20-25 de persoane, iar la casele de lângă nu era nimeni. Ce să mai înțelegi ? Psihologia socială e complexă și are multe aspecte.

Nu mai zic de parcare. Pe cele 5 locuri rezervate persoanelor cu dizabilități am avut norocul să surprind, zilele trecute, 5 soferi plecând aproape în același moment. Nu erau împreună, a fost o coincidență.. 3 erau doamne între 25-35 de ani, 2 dintre ele în pantaloni scurți și a treia în ceva blugi trei sferturi. Ceilalți doi – un puști de 19-20 de ani cu ceva Passat de fițe și un domn așa, potent financiar. Evident, nici unul dintre cei 5 n-avea nici pe dracu. În parcarea aia sunt peste o mie de locuri de parcare, sunt o mulțime de locuri goale, dar oamenii ăștia au găsit că acolo era mai la îndemână să parcheze. Inutil – nu-i așa ? – să vă zic ca locurile alea speciale de parcare sunt ocupate la orice oră din zi și din noapte de oameni care n-au nimic

Partea bună a vieții mele pe lângă mall constă în faptul că în fiecare dimineață prin fața geamului meu de la bucătărie trece agale o turmă de oi și capre. Iar seara, de pe balcon, ascult găgăind o turmă de gâște. E cumva liniștitor să descoperi că anumite lucruri nu se schimbă niciodată.

Pe drumuri de costișă

… ce duc în Capitală.

Spre surprinderea mea totală – și a celor din jurul meu – am ajuns la București. Nu într-o plimbare, ci cu câteva chestiuni legate de un proiect pe care vi-l povestesc când îi vine vremea.

Prima mea impresie la “reîntâlnirea” cu orașul ăsta e că mă sufoc. E infernal de cald. Da, și la Cluj e cald uneori, dar aici căldura are alte valențe și probabil că mulți alți parametri de confort termic diferă (umiditate și altele). În plus, la Cluj parcă noaptea e răcoare și bine. Aici e la fel de cald, aproape.

Traficul e foarte ok, mult mai lejer decât era acum 5 ani când am m-am mutat eu (sau cel puțin așa mi se pare mie), semn că și criza are niște părți bune… Singurul incident de trafic a fost că, pe șoseaua Mihai Bravu, Dan Diaconescu Direct, călare pe un Rolls Royce alb, ca un adevărat cavaler al justiției de mahala, mi-a tăiat brusc fața și era să-i îndoi o aripă. (note to self – bă, exagerat de multe virgule în fraza anterioară). Probabil că l-ar fi costat ceva mai mult decât toată mașina mea, dar am fost vigilent, l-am înjurat mărunt din buze și asta a fost.

Apoi am mers la conferința Optimism 2009, organizată de Cristi Manafu/Evensys, ca să mă optimizez, că aveam nevoie. Un eveniment fain, unde m-am bucurat să-mi revăd o mulțime de prieteni: Chinezu, Arhi, Bobby(care a fost și speaker la eveniment), Buddha, Adrian, Miruna, Pyuric, Raluxa, Minxeee (scuze dacă am uitat pe cineva). Multe detalii despre eveniment găsiți pe twitter, de la cei care au fost acolo (doar dacă aveți cont).

Poate că e inutil să vă povestesc că eu, băiat simplu de la țară, am fost taxat de toți bănuții mei puțini în primele 10 minute de când am intrat în hotelul Howard Johnson, unde se ținea conferința. Parcare, acces la wireless, o cafea mică, o apă plată = toți bănuții mei de buzunar pe ziua de azi. Eh, pățăști. Noi să fim sănătoși.

Cam asta a fost la București. În încheiere am fost să gătim ceva bucate alese cu Arhi și Nevasta lui, iar mâine dimineață plecăm Iași, unde abia aștept să ajung, că n-am fost niciodată. Și unde o să ne întâlnim cu Bogdan și o să mâncăm chișcă 🙂

Câteva poze (nu mi-au ieșit foarte bine, că-s prostănac și nepriceput) de la Optimism 2009

PS: În blocul în care stau, cineva bate în pereți de ieri dimineață de la 8. A făcut o pauză noaptea, azi dimineață a început iar. De vreo juma de oră a renunțat la bătut, a început să lucre cu bormașina.

Pentru mama

La mulți ani, mama. Să fii sănătoasă și voioasă. Și să dea Dumnezeu să ai putere să treci peste toate necazurile din vremurile astea, mai ales peste alea pe care ți le fac eu.

Te iubesc, mama. La mulți ani și să ai parte de mult bine.

Asta e melodia ta preferată, așa e ? 🙂

Rezumat de week-end

500 de km. Prieteni buni, prieteni vechi, prieteni noi. Retezat. Aer și munte. Dinozauri pitici, sat tradițional, “Castelul din Carpați”, de Jules Verne. Gulyas, chiatară, Virsli, țuică de Retezat.

O să urmeze un serial cu mai multe episoade pe tema uichendului ăstuia. Fiecare episod o să fie un pretext. Un episod ca pretext ca să vă povestesc de cea mai grozavă pensiune de munte pe care am văzut-o vreodată, de oamenii minunați care o întrețin și de zona de excepție în care se află. Un alt episod ca pretext ca să vă arăt o mulțime de poze. Un altul, pretext să vă povestesc ce prieteni faini am. Sau poate n-o să fie nici un episod, om vedea.

Până atunci, câteva preview-uri (click pe poze pentru mărire).

dsc_0286

dsc_0268

dsc_0275

dino

dsc_0308

Înapoi acasă

Am fost să le urăm Ramonei și lui Mile casă de piatră. Urarea a durat mai multe nopți și mai multe zile. Sunt prea obosit acum să vă povestesc cum a fost, vă spun doar atât – a fost absolut de neuitat.

Ascultați melodiile de mai jos cu inima deschisă, cum le-am ascultat eu când mi le-a cântat Ursu prima oară. Ziveli, Ursule.

Anunț publicitar

(post pentru clujeni, îndeosebi)

Dacă e cineva (sau dacă știți pe cineva) interesat de o hală, să-mi dea de veste pe mail (îl găsiți la despre mine) sau la comentarii. Hala este undeva pe Fabricii, are structură de cărămidă și pereți dubli. Sunt 3 tronsoane de câte 1500 mp fiecare, fiecare tronson are birouri amenajate, intrare separată și acces TIR direct din Fabricii.

Cum spuneam, dacă sunteți interesați, dați-mi de veste și vă dau mai multe detalii.