Atunci când locuiești în apropierea unui mall, în scurt timp acesta va deveni principalul loc în care îți faci cumpărăturile. Cu atât mai mult atunci când n-ai în apropiere nici un alt fel de magazin.

Trăind lângă mall, intri într-un fel de simbioză cu el. Îți aranjezi agenda zilnică după cum își aranjează mall-ul programul. Înveți în scurt timp care-s orele la care sunt cozi mai mici sau în care locurile de parcare cele mai apropiate de intrări sunt goale, înveți rapid că după 10 seara nu mai ai de unde să-ți iei țigări, apă, bere, suc, hârtie igienică sau orice altă prostie ți-ar putea trebui noaptea. Înveți să fii prevăzător cu nevoile tale. Devii mai matur, pentru că poți lipsi noaptea de-acasă când tu n-ai o conservă prin frigider.

Dar cele mai multe lucruri le înveți despre oameni. Acum îmi dau seama – atunci când mergi o dată pe săptămână la cumpărături în mall, n-ai timp să studiezi problema. Ești concentrat pe nevoile tale. Dar când mergi de 2 ori pe zi (prima oară să-ți iei țigări, a doua oară înjurând că ai uitat să iei apă) începi să vezi niște stereotipuri comportamentale.

De exemplu, în doar câteva zile eu am învățat că pe lângă 90% dintre fetele sexy stau băieți atletici, de multe ori tunși foarte scurt, nu rareori tatuați. Și nu mă refer (doar la) pițipoance și cocalari. Dar nu prea vezi fete sexoase lângă băieți cu moacă de profesor, doctor sau economist.

O altă chestiune interesantă la mall este statul oamenilor la coadă. Există panouri mari pe care sunt desenate (ca să înțeleagă tot românu’, să nu se încurce în litere) și scrise mesaje simple, de genul: “casă pentru coșurile de mână”, “casă prioritară pentru femei însărcinate și persoane cu handicap”, “casă pentru obiecte voluminoase”. E fascinant că oamenii sau le ignoră total, sau le aplică cu sfințenie, depinde de zi. Adică mai deunăzi la casa pentru coșuri de mână erau 2-3 care s-au supărat pe mine când le-am spus că nu-i primește cu coșuri din alea mari, pe roți. În același timp la casa pentru gravide erau numai bărbați cu coșuri pline de chestii foarte mari, iar la casa pentru obiecte voluminoase nu era nimeni. Ieri, însă, la casa pentru coșuri de mână era coadă de 20-25 de persoane, iar la casele de lângă nu era nimeni. Ce să mai înțelegi ? Psihologia socială e complexă și are multe aspecte.

Nu mai zic de parcare. Pe cele 5 locuri rezervate persoanelor cu dizabilități am avut norocul să surprind, zilele trecute, 5 soferi plecând aproape în același moment. Nu erau împreună, a fost o coincidență.. 3 erau doamne între 25-35 de ani, 2 dintre ele în pantaloni scurți și a treia în ceva blugi trei sferturi. Ceilalți doi – un puști de 19-20 de ani cu ceva Passat de fițe și un domn așa, potent financiar. Evident, nici unul dintre cei 5 n-avea nici pe dracu. În parcarea aia sunt peste o mie de locuri de parcare, sunt o mulțime de locuri goale, dar oamenii ăștia au găsit că acolo era mai la îndemână să parcheze. Inutil – nu-i așa ? – să vă zic ca locurile alea speciale de parcare sunt ocupate la orice oră din zi și din noapte de oameni care n-au nimic

Partea bună a vieții mele pe lângă mall constă în faptul că în fiecare dimineață prin fața geamului meu de la bucătărie trece agale o turmă de oi și capre. Iar seara, de pe balcon, ascult găgăind o turmă de gâște. E cumva liniștitor să descoperi că anumite lucruri nu se schimbă niciodată.