Un pic pe drumuri

Am purces către mândra Capitală. Pentru mai multe lucruri, printre care și Ziua Z, care încă n-am habar ce e. Da’ pesemne c-am să aflu, mă gândesc.

Și între timp, dau o fugă rapidă la Brăila. Să dau un examen. Un examen pentru oameni proști, adică tre să fii prost tare să ajungi să-l dai. Ei bine, eu am ajuns să-l dau 🙂

Așa că vă rog insistent: miercuri, 1 februarie, de la ora 9.00 să vă gândiți intens la mine. De bine. Că dacă îmi trimiteți gânduri multe bune și frumoase, am mai multe șanse să-l iau și să devin din nou un om întreg. Și-un șofer întreg 🙂

Serios, să vă gândiți cu drag la mine. Măcar 20 de minute.

Altfel, ne-om mai auzi peste vreo săptămână. Să fiți cuminți.

În viteză

Nu știu când s-a dus ultima săptămână. Sau unde. Sau cum.

S-a dus și eu n-am apucat să vă spun cât de mișto a fost la Social Media Meet-up-ul organizat de Cristi Manafu. Și cât de încântat am fost c-a venit atâta lume, și de discuțiile purtate.

N-am apucat să vă spun ce mișto poate fi Bogdana, ca speaker și ca om, cât de fain și convingător vorbește. Și câte lucruri știe.

N-am apucat să vă povestesc cât de mult mi-a plăcut berea casei de la Klausen Burger, lansată în week-end-ul care a trecut. Au lansat două sortimente, blondă și nefiltrată, amândouă mi-au plăcut în egală măsură. Să le încercați, dacă sunteți prin/din Cluj, n-are să vă pară rău. Chinezu mi-e martor 🙂

N-am apucat să vă spun cât de fain a fost la concert la dr. Make. Și cât m-am bucurat că m-am reîntâlnit cu el, cu Simona, cu Lucian, cu Adi, cu Daniel sau cu Vlad

N-am apucat să vă spun cât m-am bucurat când am văzut câtă lume vrea să vină la Social Media Snow Camp, semn că-n vară ne-am făcut bine treaba pe-acolo 🙂 Un secret de-al meu e că în urma ediției din vară viața mea s-a schimbat fundamental. Da’ asta e povestea altei nopți. Mai sunt 25 de locuri la SMS Snow Camp în momentul ăsta, eu zic că dacă vă pasionează Social Media să vă înscrieți, că altfel o să vă pară rău 🙂

Dar ideea postului ăstuia nu e ce ocupat am fost eu și câte am ratat.

E doar un fel de notă pentru mine – pierd prea mult timp cu prostii și cu chestii de rutină, în loc s-apuc să mă bucur pe îndelete de lucrurile mișto prin care trec sau care mi se întâmplă, sau de oamenii de senzație cu care mă intersectez din când în când.

Și azi m-am ofticat din cauza asta. Și amu… bine-a fi 🙂

Poslednja noc

Probao sam, brate, ali ni se moglo. 🙁

Ja idem, a ti ostani sa mnom.

PS: Hvala, Milorade.

Djordje Balasevic – Ringispil

PS: din când în când, mai citiți articolul ăsta. Așa, ca să v-aduceți aminte. Ca să nu uitați.

PPS: un citat care ar trebui să devină proverb:

Când aveai ceva de zis, asculta ore în ÅŸir. Fără să întrerupă. CâÅ£i români aÅ£i văzut să facă asta? CÂŢI ROMÂNI NU TE ÎNTRERUP DUPĂ PRIMELE 12 SECUNDE SĂ ÎÅ¢I SPUNĂ CĂ CE AU PĂÅ¢IT EI E ÎNCĂ ÅžI MAI COOL???

Roblogfest și alte 11

1. Când pleci cu mașina, din Timișoara, Bucureștii nu-s chiar colea. Dar e fain, noul meu prieten Jean a fost, aparent, foarte încântat de priveliști. Asta când n-a dormit pe furiș. Cu opriri (la Deva, să-i luăm pe Sebi și Denisa, apoi pe Valea Oltului să căutăm “brânză verde”, pe la benzinării și prin alte locuri), am plecat pe la 7 jumate din Timișoara și am ajuns pe la 6 în București. Nu-i dramatic, dar nici nu-i de făcut săptămânal.

2. Hotel Stil, unde am locuit 2 zile (mulțumesc, Paralela 45) e foarte fain. Dar FOARTE fain, astfel încât s-ar putea să devină noul meu loc preferat de dormit în Bucureși, mai ales că are cele mai comode saltele pe care le-am întâlnit în vreun hotel în… ultima vreme, să zicem.

Mai faină îi însă recepționera, pe care nu știu cum o cheamă, deocamdată, dar care e super extra mega simpatică și pe care sper să o găsesc pe facebook și s-o revăd curând (Victor, Auraș, să aveți grijă să citească asta, da ? 🙂 )

3. Am ajuns aproape la timp pentru lansarea noii cărți a lui Dragoș Asaftei, Primii 10 pași în fotografia de produs – pe care am luat-o, că-s ferm convins că-mi va fi la fel de utilă ca și prima. Am întârziat un pic, dar am ajuns la timp ca să-l aud pe Cristian China promițând că, la cea de-a treia carte a lui Dragoș, Primii 10 pași în fotografia sportivă, va cumpăra tot tirajul. La lansarea asta am întâlnit-o pe Oana Brătilă, pe care voiam foarte tare s-o cunosc de măcar vreun an. Am petrecut împreună cam 15 secunde memorabile, dar sunt convins că după încă 1-2 ani o să stăm la povești chiar și câte 5 minute.

4. La Roblogfest mi-a plăcut rău – cum, de altfel, mi-a plăcut în fiecare an, felicitări maxime Dragoș & Co. Să te întâlnești cu prieteni, amici și oameni faini din TOATĂ țara e fermecător. Mai vreau. A, și mi-a plăcut și mai tare că anul ăsta eBucataria a sponsorizat categoria “blog culinar” – și asta mai vreau 🙂 În rest, Preoteasa nu mai e deloc ce era pe vremea mea.

5. Deși am pierdut rușinos lupta pentru Mister Twitter, cei de la Manly mi-au arătat că, indiferent de titluri efemere, ei mă apreciază pentru ceea ce sunt eu, ca om, pentru caracterul meu onest și sufletul meu sensibil. Așa că Toma Nicolau, cu care care am fost încântat să fac cunoștință a 3-a oară (e cam tânăr să fie așa uituc, da’ trecem peste, că-i simpatic) mi-a dat cadoul de mai jos.

6. Când un copil are o jucărie ici, la îndemână, n-o s-o bage în seamă – nici măcar n-o să-i arunce vreo privire cu coada ochiului. Dar, când îi iei jucăria, începe să plângă după ea. Însă doar o zi, că după aia uită. C-așa-s copiii. #truestory

7. Ca de fiecare dată în ultimii ani, momentul special al vizitelor mele la București e întâlnirea cu Arhi. Doar noi doi, stăm la povești și punem țara la cale. Priceless. Ar trebui s-o facem mai des, șefu.

8. Sâmbătă dimineața s-a pus de-un blogmeet adhoc la Hotel Caro, unde au înnoptat o bună parte dintre bloggeri, după cum bine a aranjat Standout lucrurile. Genul ăsta de întâlniri, cumva spontane, la care se râde maxim cu oameni faini, îmi fac viața mai frumoasă.

9. Cineva trebuie s-o spună și pe asta: rezultatele care s-au anunțat public la Roblogfest NU sunt rezultatele reale. Totul este o uriașă manipulare și primul care a avut curajul să demaște imensa intoxicare a fost Sebi. Adevărații câștigători sunt: TVdece la Blog Colectiv, Teo la Blog Culinar, Marele Ecran la Blog de film, Ovidiu Sîrb la Blog popular. Acesta este adevărul, nu mai luați de bun tot ce scrie pe internet!

9. La Roblogfest am dat un fel de …. interviu, să zicem, pentru, cu și despre Internet Explorer 9 (sponsor al evenimentului). Pe care am să vi-l arăt de îndată ce va fi gata. Presimt c-o să râdeți bine, am fost tare tăntălău 🙂

10. Drumul București – Timișoara poate fi mult mai lung decât drumul invers. Plecat la 10 din București, ajuns pe la 12 noaptea în Timișoara – I took the long way home. Bine, asta pentru că ne-am oprit la Peleș. Unde n-am intrat, că ne-am dat seama că n-avem timp. Da’ oricum, dacă vă opriți la Peleș, să NU mâncați la Restaurantul Stăvilar. E un sfat plin de omenie, credeți-mă.

Gata, gen.

4 bunghi

  • A început votarea la RoBlogFest. Anul acesta, Ebucătăria sponsorizează categoria “blog culinar“, am pregătit niște premii foarte, dar FOARTE faine, așa că vă rog să votați bine 🙂
  • Că tot am zis despre Ebucătăria – aveam pregătită pentru azi o super rețetă de pizza, cu un aluat special – ce mai, o minune. Din nefericire, am scăpat cardul aparatului (cu toate pozele pe el) într-un pahar cu ulei. Și nu mai e folosibil. Nu-i bai, o să refac rețeta în week-end, iar până atunci vă puteți delecta cu pizza Corina. Sigur că bine ar fi să nu uitați de super concursul nostru de Mărțișor, organizat alături de prietenii de la Ideall.ro
  • Începând de ieri, am ieșit din Zelist. Zelist rămâne în continuare un tool foarte interesant și foarte util, dacă îl folosești cum trebuie, dar eu nu-mi mai găseam locul acolo. Cu toată modestia, nu mai am nimic să-mi demonstrez în Zelist. (în schimb, Zelist Monitor îmi face viața mult mai ușoară și vi-l recomand călduros)
  • Ioi, sunt șpicăr revine! Pe 12 mai voi fi speaker la PR Beta, prima conferință regională de PR 2.0. Când am văzut cine sunt ceilalți speakeri, mi s-au înmuiat un pic picioarele. Apoi m-am gândit: cumva o să fie, că niciodată n-a fost să nu fie cumva. Păi nu ?

Lucruri care mă enervează

În ultimele câteva zile nu-s foarte tare în formă. Pe de-o parte sunt cam răcit (ceea ce mă enervează rău), pe de alta tot aștept să mi se lege niște lucruri și ele tot întârzie să se lege (și asta mă enervează rău), în fine, prostii. Dar care prostii îmi dau așa… o stare de agresivitate și mă fac coleric și ne-vesel (că altfel, în general mă știți un simpatic). Sau poate starea asta o fi de la furtunile solare care or să distrugă planeta într-o zi. Dacă n-o distruge C0lider-ul de la Geneva.

În fine, bat câmpii. Deci azi mă gândeam așa că uite, am perioade în care mă enervează niște lucruri și perioade în care nu prea mă enervează nimic. Dar peste toate, există lucruri care mă enervează oricând. Și-apoi am dezvoltat o teorie – cred că există oameni care se apropie prin lucrurile care îi enervează mai tare decât prin lucrurile care le plac.

Deci pe mine mă enervează întotdeauna, indiferent de cât de bine sau prost dispus aș fi, următoarele lucruri (evident că nu-s toate, că mi-s coleric și îmi sare țandăra din orice, da’ astea primează)

  • să spăl vase. Nimic nu mă deprimă și nu mă irită mai tare decât să spăl vase. Și prin natura pasiunilor mele, spăl vase de 2-3 ori pe zi.
  • să spăl pe jos. Avai, cât urăsc să dau cu mopul! Și să frec și să am grijă să nu rămână urme de la mop pe gresie….
  • să aștept cu maxim interes un mail și el să nu vină. Și io să stau să fierb în fața monitorului, și el tot să nu vină. Situație generatoare de crize.
  • să ratez vreo mâncare, mai ales una la care m-am chinuit ceva. Atunci am momentele în care îmi jur că nu mai gătesc niciodată, că nu-s în stare de nimic și că nu mai pun mâna pe străchini veci pururi. De obicei, după faze din astea, a doua zi fac câte-o pizza și-mi trece.
  • să mă bazez pe chestii care nu se întâmplă când și cum știu eu c-ar trebui să se întâmple
  • să am planuri cu un om/niște oameni într-o seară și să aflu în ultimul moment că se anulează
  • faptul că lumea ajunge pe acest blog căutând “matrimoniale creștine” și nu ajunge căutând lucruri interesante.
  • să găsesc la magazinul de la parter toate ingredientele pentru o mâncare, mai puțin vreunul mărunt dar esențial, pentru care să fie nevoie să mă duc până la billa
  • să-mi cedeze telefonul din senin, fără să-i fac eu nimic, cum mi-a cedat în ultimele zile de nu mai pot da un telefon.
  • să-mi fie super somn la 6-7 seara, dar să nu-mi fie deloc somn la 2-3 noaptea.
  • să descopăr că-mi rămân hainele îmbibate de detergent după ce le scot din mașină (chiar, știe cineva cum se remediează asta ?)
  • scaunul pe care stau de vreo 3 săptămâni la biroul de-acasă, care e cel mai prost scaun din lume. și din istorie. și din univers. și din toate universurile paralele.
  • mă enervează vecinul. Unul dintre ei, că am mai mulți. Care stă rupt de beat seara în ușa blocului și are chef de povești, c-o fi nevorbit sau ceva.
  • sloganuri publicitare folosite stupid la unele radiouri locale (o să scriu un post separat despre asta, cândva)

Și multe, multe altele. Că nici măcar nu mi le amintesc pe toate (dacă mai știți și alte lucruri care mă scot din sărite, să-mi ziceți). Ia, poate ne găsim niște enervări comune cu ocazia asta 🙂

Situația la zi

În ultima vreme m-am tot plâns de-o mulțime de chestii și v-am povestit o mulțime de chestii care mi se întâmplă.

Și am primit o grămadă de sfaturi. Amu… nu le-am putut aplica pe toate, dar mi se pare fair să vă spun care mai e stadiul lucrurilor.

Așadar:

  • problema cu bateria de la Samsung – s-a rezolvat. Aveam o aplicație (RD Mute) care mânca multă baterie. Evident, Ovi i-a dat de cap. Am dezinstalat-o. Acum bateria ține normal, vreo 2 zile. Am folosit și JuiceDefender, dar mă enervează că taie 3G-ul când intră în stand-by, așa că am renunțat.
  • problema cu insomniile – s-a rezolvat și asta, dorm ca un prunc. N-am făcut nimic special, a trecut de la sine.
  • problema cu coada la portocale – m-am prins ce era. E ceva promoție, între anumite ore în anumite zile e discount 50% la un produs. Atunci, în zilele alea, a fost la portocale.
  • problema cu profesorul de limba sârbă – n-am rezolvat. n-am găsit, da’ încă sper și mai caut.

Mno, mă simt mult mai bine și mai împlinit acum, că v-am pus la curent. Voi nu ?

Mi-e bine

Azi mi-e bine. Pentru prima oară, după multă vreme, am sentimentul de bine total. Sunt zen, vorba lui Arhi. Foarte zen.

În plan personal, ultimii mei ani n-au fost foarte buni. Mi s-au întâmplat lucruri bune și lucruri rele, evident, ca tuturor – dar per total am rămas cu un gust amar după trecerea lor. Poate că lucrurile rele au fost mai multe. Sau poate că n-am fost eu ok cu mine însumi și din cauza asta n-am știut să apreciez lucrurile și oamenii așa cum ar fi trebuit. Naiba știe.

Dar azi… azi am un sentiment extraordinar de intens și puternic c-o să fie bine. Simt că eu, în sinea mea, am tras o linie între anii trecuți și anul ăsta, care doar a început, că mi-am încheiat toate socotelile neîncheiate din capul meu și c-o să fie foarte bine. Simt, ad literam, că azi e prima zi din restul vieții mele.

Și nici măcar pentru că s-ar fi întâmplat ceva extraordinar. Nu, mi se întâmplă lucruri FOARTE simple, care mă fac fericit. Așa cum ar trebui să fie mereu, de fapt.

Dacă măcar jumătate din 2011 o să fie atât de bun precum a început, dacă măcar pe jumătate se păstrează proporția de lucruri bune care mi s-au întâmplat în acest început de an și de oameni frumoși din viața mea, de aproape sau de departe, s-ar putea ca 2011 să fie cel mai bun an de-o vreme încoace. În 2009 viața mea a luat o turnură mai puțin plăcută pentru mine, dar am cumva sentimentul că gata, asta a fost. Că m-am eliberat de frustrările, nervii și complexele adunate în 2 ani. Că vor reîncepe lucrurile foarte bune și frumoase. Că va fi bine 🙂

Ca să fac o parafrază, vă spun: Bună ziua. Mă numesc Andrei Crivăț și azi, cel puțin, îmi iubesc viața.

Брате, молим те!

Frățioare, mi-ai promis!

Mi-ai promis că mă duci în Thailanda și că mă faci să uit de frica mea de avion. Mi-ai promis că-mi arăți Africa.

Mi-ai promis că mă ajuți să am legitimație IPA.

Mi-ai promis că mi-l prezinți pe Toma, țiganu’ care cântă la linguri. Mi-ai promis că mă duci la Blek Panthers.

Mi-ai promis că-mi arăți Beograd, mi-ai promis că-mi arăți Srbija. Mi-ai promis că-mi arăți Crna Gora pe de-a întregul.

Mi-ai promis că la vară mâncăm burek și cevapi și plejskavica, mi-ai promis că mergem la Calypso Beach din nou, că bem loza și caisia și slivovica. M-ai certat că nu înțeleg cum slivovica e un cuvânt sârbesc.

Frățioare, MI-AI PROMIS VALURI LA RAFAILOVIC!

Te rog, frățioare, ține-ți promisiunile. Te rog, ține-te de cuvânt. Molim te, brate, fă-mi valuri la Rafailovic!

Волим те, Брате Mиле!

Date de contact

Dintr-un surplus de inteligență, care mă caracterizează, am rămas fără telefon. În sensul că l-am piedut, ca un bou ce mă aflu.
Sunt plecat pentru niște zile din Cluj, așa că n-o pot rezolva atât de repede pe cât mi-aș dori.

Drept urmare, pentru contact în zilele următoare am la dispoziție doar adresa de e-mail (o găsiți la despre mine), twitter și yahoo messenger.

În rest, noi să fim sănătoși…