Pe mine de ce nu m-ați luat? Perspectiva unui om de companie

notă: am invitat câțiva oameni să scrie pe tema “de ce nu e ok ca un blogger să reproșeze unei agenții sau companii că n-a fost băgat într-o campanie”. Acesta este al treilea episod. Pe primul îl puteți citi aici. Pe al doilea, aici.

Ana-Maria Măciucă, PR Specialist @ Pepsico România

Primul lucru la care m-am gândit după ce m-a sunat Andrei să-mi propună să scriu despre acest subiect a fost că această atitudine manifestată de un blogger nu ajută pe nimeni.

Și-am să încerc să explic de ce cred eu că e așa.

1. Să analizăm un pic tipul de relație dintre companii și bloggeri: chiar dacă petrecem mult timp împreună, ajungem să ne cunoaștem și poate chiar să fim amici într-o anumită măsură, relația dintre un om de companie și un blogger este în primul rând una profesională. Eu întotdeauna voi fi AnadelaPepsi (copyright @andreicrivat) pentru un blogger și orice îi spun despre companie unui blogger cu care vorbesc poate fi folosit ca fiind din partea companiei, poate ajunge public. Sunt foarte conștientă de acest lucru și prin urmare mă gândesc la consecințele acțiunilor mele de fiecare dată când port o discuție cu un om activ în online. În același fel, când un blogger vorbește cu mine despre o campanie sau alta, el în momentul acela își reprezintă blogul și brandul personal construit în online.

Acestea fiind clarificate, cred că într-o relație profesională nu pot exista reproșuri personale. Deci întrebarea “De ce n-ai lucrat cu mine?” e nepotrivită. Mai degrabă poți întreba: “Ce fel de blogger ați căutat pentru campania asta? Ce anume cauți la un blogger cu care colaborezi? Vreau să știu asta pentru că mie mi-ar plăcea să colaborăm.” Deja accentul se schimbă și conversația productivă poate începe. Tu poți afla ce tip de bloguri caută compania respectivă și ai și ocazia de a te prezenta în fața companiei cu pricina. Eu zic că toată lumea are de câștigat.

2. Resurse și limite. O să vă spun un secret: toate companiile vor să faca campanie cu toți bloggerii care scriu în România în același timp. Vorbesc serios. Pentru că vor ca mesajul lor să ajungă la toată lumea. Toată lumea să știe de lansarea produsului X, de promoția Y, de proiectul de caritate Z. Dacă am putea, noi, companiile, am lua toate panourile de outdoor și toate spoturile TV și toți bloggerii.

Acum lăsand gluma la o parte, resursele sunt limitate și atunci trebuie să găsești formula potrivită pentru a-ți atinge obiectivele campaniei tale. Uneori în formula asta intră doar 3 bloggeri. Sau 5. Sau 15. Și credeti-mă pe cuvânt, întotdeauna se pleacă la drum cu o listă mai lungă decât ajunge să fie la demararea campaniei propriu zise. După care începe o selecție și mai severă. Și tu, cel care întrebi de ce n-ai fost luat, s-ar putea să fi fost pe lista inițială.

Și iată ce mă gandesc eu că poate fi făcut (ca alternative la a-ți exprima nemulțumirea și atât):

În relațiile de business e apreciată atitudinea proactivă, pozitivă, în general: dacă ți-a placut mult o campanie și n-ai fost invitat în ea, implică-te oricum. Acest lucru va fi văzut și apreciat. Poți să te și asiguri că va fi văzut și apreciat trimițând un mail cu link la articolul în care arăți implicarea ta către companie/agenția care gestionează campania. Nu văd nicio problemă aici – eu una aș aprecia asta.

Dacă nu vrei să te implici și îți dorești totuși să fii pe lista companiei data viitoare, mergi și prezintă-te companiei respective. Vezi cu ce agenție lucrează, dacă vrei sigur găsești un contact de la ei, afli de un eveniment la care veți fi amândoi și unde poți prinde omul din companie într-o pauză, să-i povestești despre tine.

Și în încheiere, un domn pe care nu-l cunosc scria pe twitter așa: Social media doesn’t change the fact that relationships take time. Nu știu la ce fel de relații se gândea el, dar eu cred că e perfect aplicabil pe relația ce se poate construi între un blogger și o companie. Relațiile care rodesc frumos se construiesc în timp, cu bun simț, responsabilitate și înțelegere de ambele părți.

Nu reproșa, află ce poți face

notă: am invitat câțiva oameni să scrie pe tema “de ce nu e ok ca un blogger să reproșeze unei agenții sau companii că n-a fost băgat într-o campanie”. Acesta este al doilea episod. Pe primul îl puteți citi aici. Pe-al treilea aici.

Andra Zaharia, Digital Manager

De ce nu e ok ca un blogger să reproșeze unei agenții sau companii că n-a fost băgat într-o campanie – e întrebarea cu care m-a provocat Andrei să scriu primul meu guest post, pe o temă care mă atinge în anumite puncte sensibile.

Prin intermediul muncii mele din ultimii 2 ani, am avut ocazia să lucrez cu mulți bloggeri, atât în calitate de om implicat în organizarea unei campanii, cât și ca blogger care face parte dintr-o campanie, iar acest lucru m-a făcut să văd părți bune și mai puțin bune din ambele tabere.

Ca să încep cu un gând general, blogosfera nu este neapărat o sferă foarte dezvoltată, cu foarte mulți bloggeri dintre care putem alege pentru campaniile noastre, așa că este des întâlnită situația în care aceiași bloggeri sunt implicați în mai multe campanii, uneori poate prea des pentru binele lor. Însă nu acesta este subiectul articolului.

Oricât de familiară ar fi relația dintre un om dintr-o agenție sau companie și un blogger/o bloggeriță (chiar dacă omul din agenție/companie este el însăși blogger), nu mi se pare acceptabil să-i reproșezi acestuia că nu ai fost selectat pentru a face parte dintr-o campanie.

Dacă vrei să oferi feedback-ul tău, fie el pozitiv sau negativ, o poți face printr-un email, poți cere lămuriri și îți poți anunța intenția că vrei să participi la viitoare campanii, fiindca îți place brandul, îți place comunicarea lui sau alte motive. Acest proces ar trebui să fie unul constructiv, din care ambele părți să învețe.

Și oamenii din agenții, în ciuda research-ului pe care îl fac pentru o campanie, pot greși în alegerea bloggerilor pe care vor să îi implice, unii pentru că nu îi cunosc, alții pentru că nu știu cum să-i abordeze etc. Cred eu că, mai ales din partea bloggerilor care se află ”în creștere”, este foarte important ca ei să facă primul pas în relația cu agenția/clientul și să-și expună intenția de a colabora.

Nu e rău să facem încă un pas spre deschidere în relațiile de business, dacă tot avem disponibilitatea de a povesti lucruri personale și gânduri intime pe blogurile noastre.

Opinia mea, pe scurt: nu reproșa, ci află ce poți face pentru a ajunge acolo unde îți dorești, iar acest lucru e valabil pentru orice obiectiv urmărești în viață. Generalist? Poate. Adevărat? Cu siguranță.

Pe mine de ce nu m-ai luat?

notă: am invitat câțiva oameni să scrie pe tema “de ce nu e ok ca un blogger să reproșeze unei agenții sau companii că n-a fost băgat într-o campanie”. Acesta este primul episod. Pe-al doilea îl puteți citi aici. Pe-al treilea aici.

Matei Psatta, Social Media Guy @ GMP PR

Lucrez de aproape un an ÅŸi jumătate cu bloggeri. Nu e mult, dar cred că e destul cât să-mi fac o impresie generală asupra problemelor ÅŸi discuÅ£iilor care se nasc de obicei în jurul poveÅŸtii “AgenÅ£ie vs. Blogger”. De regulă, agenÅ£iile sunt văzute ca elevii mai lenÅ£i, cei care nu-s în stare să Å£ină pas cu vremurile ÅŸi trag întreaga clasă în urmă. De multe ori aÅŸa e. Åži totuÅŸi, problema e la ambele părÅ£i. O întrebare pe care am fost nevoit s-o aud de multe ori în ultimele luni este “Da’ pe mine de ce nu m-ai băgat în campanie?”.

Acum, dacă tot jucăm un joc de oameni mari, vreau să spun câteva chestii clare ÅŸi răspicate. În primul rând, respect lui Andrei pentru că a avut ideea a-mi propune subiectul. Apoi, de ce, să-mi fie cu iertare, suntem atât de orgolioÅŸi când vine vorba de selecÅ£ia oamenilor într-o campanie? SituaÅ£ia se aseamănă foarte mult un pitch de client. Doar că rolurile sunt puÅ£in inversate – bloggerul este „agenÅ£ia”, iar clientul este PR-ul (sau, în cazuri mai fericite, compania).

Bun, acum să exemplific:

  • Tu, bloggerul sau bloggeriÅ£a, ai de vândut un produs – blogul ÅŸi audienÅ£a ta.
  • AgenÅ£ia trebuie să audă de tine, deci să ai un credenÅ£ial ÅŸi o oarecare notorietate pe piaÅ£ă (exact ce au ÅŸi agenÅ£iile care merg în pitch).
  • Apoi, dacă reuÅŸeÅŸti să-Å£i vinzi produsul destul de bine, clientul te va declara câÅŸtigător.

AgenÅ£ia nu o să întrebe niciodată de ce nu a fost aleasă ea. Cel puÅ£in nu în public. E chestiune de minim de respect, îi arăÅ£i celuilalt că ai încrede în deciziile luate.

Da, este responsabilitatea agenÅ£iei să facă research, să găsească bloggeri potriviÅ£i ÅŸi pe obiectivele campaniei pe care o au, dar la fel de tare este ÅŸi responsabilitatea bloggerului să facă “accesul” agenÅ£iei cât mai uÅŸor. Dacă e interesat de campanii, evident. Au venit oameni la mine ÅŸi m-au întrebat de ce nu i-am băgat ÅŸi pe ei în campanie, că le-ar fi plăcut enorm. Bun, justificat. De-aÅŸ întreba ÅŸi eu câtor agenÅ£ii au trimis un mail spunând “Servus, mă cheamă Matei ÅŸi am un blog. Îmi plac broaÅŸtele, tenisul ÅŸi să alerg vara pe câmp, nu neapărat în ordinea asta”, mă îndoiesc că aÅŸ primi prea multe răspunsuri.

Întreaga poveste se potriveÅŸte celor care caută campanii ÅŸi vor să se implice în proiecte, evident. Desigur, excepÅ£iile există mereu. AgenÅ£ia poate gafa. Putem (ÅŸi eu, personal, recunosc că am făcut-o) să uităm că anumiÅ£i oameni ar fi foarte potrviÅ£i pentru o anumită campanie. Dar cu toÅ£ii am făcut greÅŸeli, iar eu cred că noi nu înÅ£elegem un lucru foarte important. Scopul nu e să găseÅŸti problemele pe care să le reproÅŸezi agenÅ£iei, ci soluÅ£ii.

  • EÅŸti trist că nu te caută agenÅ£iile? Fă în aÅŸa fel încât să fii uÅŸor de găsit.
  • AgenÅ£iile dau înapoi când aud că trebuie să te plătească pe drepturi de autor? Fă-Å£i un PFA.
  • Sunt luaÅ£i alÅ£ii în campanii în care Å£i-ar plăcea să fii? Spune asta, dar nu ca un atac la adresa agenÅ£iei (“pe mine de ce nu m-ai luat?”), ci scrie un articol atât de fain despre campanie încât să-i faci să regrete că nu s-au gândit la tine

În rest, noi să fim iubiÅ£i ÅŸi să avem proiecte frumoase. Suntem cu toÅ£ii în aceeaÅŸi oală ÅŸi zău că ne-ar merge tuturor mai bine dacă am încerca să ne ajutăm reciproc decât să aratăm cine greÅŸeÅŸte.