După cum s-a tot scris, la sfârșitul săptămânii trecute am fost invitați, o mână de oameni, să vizităm Timișoara.
Mi-e tare drag orașul ăsta. Nu de-acum, ci încă din 2001, când am ajuns acolo prima dată. Are un farmec aparte și mă face să mă simt într-un fel special. De câte ori am fost, am descoperit lucruri noi, care m-au făcut să-l îndrăgesc și mai tare. Niciodată, însă, atât de multe ca acum.
Și le-am aflat de la Dan Cărămidariu. Un iubitor absolut al orașului în care se află, omul ăsta te face să vezi, cu ochii minții, istoria fiecărui colțișor al orașului ăluia. E uimitor să afli că, în urmă cu doar câteva sute de ani, Timișoara era o insuliță între niște mlaștini – dar că un olandez a venit și, în 30 de ani, a schimbat relieful zonei. E fascinant să afli că, după ocupația turcă, ce a durat cam 200 de ani, în oraș a rămas un singur semn al acestei ocupații – o inscripție pe clădirea vechii Primării. E interesant să afli că, după ce l-au eliberat de turci, austriecii au reconstruit orașul complet (printre altele au făcut cel mai mare spital din Europa, la vremea aceea – și azi e tot spital acolo). Dar cel mai plăcut e modul în care Dan, ghidul nostru, ne-a povestit lucrurile astea.
Evident, mi-ar lua mii de rânduri să vă spun tot ce-am învățat nou despre Timișoara. O să menționez, în treacăt, câteva lucruri: în Timișoara s-a aflat cea mai lungă clădire din Europa (fosta garnizoană, dărâmată de comuniști). A găzduit prima fabrică de bere de pe teritoriul actualei Românii, dintr-un motiv foarte simplu: era mai ieftin să faci bere decât să filtrezi apa. A găzduit într-o vreme de 5 ori mai mulți soldați decât civili. Avea, pe aceeași stradă, două alei – Corso, pentru bogați și Surogat, pentru servitoare și soldați. Palatele impresionante din Piața Operei au fost construite în același timp, de aceeași familie de arhitecți.
Dincolo de toate lucrurile pe care le-am aflat de la Dan despre oraș, am fost bucuros să locuiesc câteva zile la River Grill House, o cabană foarte faină de pe malul Timișului, la Șag. V-o recomand călduros – oriunde m-am oprit la oamenii ăștia, fie la Arsenal Park, fie la Hotel Timișoara, fie acum la cabană, m-am simțit excelent. Condiții foarte bune, un personal cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. Dacă aveți posibilitatea să vă cazați în oricare dintre locurile de mai sus, n-o ratați. N-o să regretați.
Dar cel mai drag, în Timișoara, mi-e de oameni. Oamenii de-acolo sunt, cu adevărat, speciali. Oricât de mult s-a zis asta, mie mi se pare că nu s-a zis suficient. Și dacă mă gândesc din ce în ce mai serios să mut acolo, e pentru oameni. Mi-ar plăcea să trăiesc în mijlocul lor.
Cum să nu-ți fie foarte dragi oameni ca Nebuloasa, Cristina sau Daniel (căruia îi devin fan, în curând) – oameni care au muncit din greu, din foarte greu, cu multă pasiune, la evenimentul ăsta, astfel încât să iasă perfect ? Și le-a ieșit. Vouă vă mulțumesc că m-ați invitat și că mi-ați dat ocazia să am unul dintre cele mai faine week-end-uri din ultima vreme. Și că îmi sunteți prieteni. Cum să nu-ți fie foarte drag un om deosebit, ca Amalia, numai suflet, dispusă oricând să te ajute cu orice îi stă în putință ?
Cum să nu-ți fie dragi bloggerii oamenii de-acolo, Ovi, Corina, Milo, Andreea, Elena, Raul, Deme, Dan, Sirg, Ily, Alex Bleau, Cristi, Dan Pătrașcu, Boghi, Adi Dragoș, Bloo, Richie, Daciana, Crina, Sora, Nicole, oameni cu care oricând – dar ORICÂND – petreci clipe minunate ?
Și cumva sunt convins că de-acord cu mine vor fi toți cei care am fost invitați: Miruna, Alina și Răzvan, Maka, Alex, Corina, Iulia, Radu și Daniel, Ana, Lili și Laurențiu.
N-o să pun poze (găsiÅ£i aici, aici ÅŸi aici). O să vă arăt doar una, care mi-a plăcut în mod special. Pe-o piatră oarecare din Piața Unirii e sculptată harta orașului medieval.
Mulțumiri Blog de turism, pentru idee și sponsorilor: Hotel TimiÅŸoara, Porsche TimiÅŸoara, Trabucuri.com, KFC, BlueAir ÅŸi susÅ£inătorilor de la StartUpDays.
