notă: am invitat câțiva oameni să scrie pe tema “de ce nu e ok ca un blogger să reproșeze unei agenții sau companii că n-a fost băgat într-o campanie”. Acesta este primul episod. Pe-al doilea îl puteți citi aici. Pe-al treilea aici.
Matei Psatta, Social Media Guy @ GMP PR
Lucrez de aproape un an şi jumătate cu bloggeri. Nu e mult, dar cred că e destul cât să-mi fac o impresie generală asupra problemelor şi discuţiilor care se nasc de obicei în jurul poveştii “Agenţie vs. Blogger”. De regulă, agenţiile sunt văzute ca elevii mai lenţi, cei care nu-s în stare să ţină pas cu vremurile şi trag întreaga clasă în urmă. De multe ori aşa e. Şi totuşi, problema e la ambele părţi. O întrebare pe care am fost nevoit s-o aud de multe ori în ultimele luni este “Da’ pe mine de ce nu m-ai băgat în campanie?”.
Acum, dacă tot jucăm un joc de oameni mari, vreau să spun câteva chestii clare şi răspicate. În primul rând, respect lui Andrei pentru că a avut ideea a-mi propune subiectul. Apoi, de ce, să-mi fie cu iertare, suntem atât de orgolioşi când vine vorba de selecţia oamenilor într-o campanie? Situaţia se aseamănă foarte mult un pitch de client. Doar că rolurile sunt puţin inversate – bloggerul este „agenţia”, iar clientul este PR-ul (sau, în cazuri mai fericite, compania).
Bun, acum să exemplific:
- Tu, bloggerul sau bloggeriţa, ai de vândut un produs – blogul şi audienţa ta.
- Agenţia trebuie să audă de tine, deci să ai un credenţial şi o oarecare notorietate pe piaţă (exact ce au şi agenţiile care merg în pitch).
- Apoi, dacă reuşeşti să-ţi vinzi produsul destul de bine, clientul te va declara câştigător.
Agenţia nu o să întrebe niciodată de ce nu a fost aleasă ea. Cel puţin nu în public. E chestiune de minim de respect, îi arăţi celuilalt că ai încrede în deciziile luate.
Da, este responsabilitatea agenţiei să facă research, să găsească bloggeri potriviţi şi pe obiectivele campaniei pe care o au, dar la fel de tare este şi responsabilitatea bloggerului să facă “accesul” agenţiei cât mai uşor. Dacă e interesat de campanii, evident. Au venit oameni la mine şi m-au întrebat de ce nu i-am băgat şi pe ei în campanie, că le-ar fi plăcut enorm. Bun, justificat. De-aş întreba şi eu câtor agenţii au trimis un mail spunând “Servus, mă cheamă Matei şi am un blog. Îmi plac broaştele, tenisul şi să alerg vara pe câmp, nu neapărat în ordinea asta”, mă îndoiesc că aş primi prea multe răspunsuri.
Întreaga poveste se potriveşte celor care caută campanii şi vor să se implice în proiecte, evident. Desigur, excepţiile există mereu. Agenţia poate gafa. Putem (şi eu, personal, recunosc că am făcut-o) să uităm că anumiţi oameni ar fi foarte potrviţi pentru o anumită campanie. Dar cu toţii am făcut greşeli, iar eu cred că noi nu înţelegem un lucru foarte important. Scopul nu e să găseşti problemele pe care să le reproşezi agenţiei, ci soluţii.
- Eşti trist că nu te caută agenţiile? Fă în aşa fel încât să fii uşor de găsit.
- Agenţiile dau înapoi când aud că trebuie să te plătească pe drepturi de autor? Fă-ţi un PFA.
- Sunt luaţi alţii în campanii în care ţi-ar plăcea să fii? Spune asta, dar nu ca un atac la adresa agenţiei (“pe mine de ce nu m-ai luat?”), ci scrie un articol atât de fain despre campanie încât să-i faci să regrete că nu s-au gândit la tine
În rest, noi să fim iubiţi şi să avem proiecte frumoase. Suntem cu toţii în aceeaşi oală şi zău că ne-ar merge tuturor mai bine dacă am încerca să ne ajutăm reciproc decât să aratăm cine greşeşte.
Am si eu niste sfaturi pe tema asta:
http://razvanbb.ro/2012/03/cum-alegi-blogger-ul.html
Foarte bine scris Matei. Felicitari.
De cand lucrez in agentie am vazut si eu exact aceeasi chestie, multi se plang, putini fac ceva constructiv pentru a ajunge in campanii!
@Razvan Il stiu, e foarte bine scris, chiar l-am folosit ca exemplu saptamana trecuta. 🙂
@Bogdan Multumesc mult!
Partea cu fă-ţi un PFA e bullshit. Pentru blogger, diferenţa dintre un PFA şi contract de drepturi de autor, dpdv al taxelor, este inexistentă. Ce ai spus tu acolo sună cam aşa:
“Fă saving pentru agenţii ca să fii băgat în seamă”, ori savingul agenţiei nu e problema mea, a bloggerului. Agenţia trebuie să negocieze bugetul de la client, astfel încât să-şi acopere cheltuielile.
Şi în general zic că e greşit să sfătuieşti pe cineva să-şi facă o entitate juridică în România.
În rest, numai de bine.
Alex, am incercat candva sa fac un contract cu un blogger pe drepturi de autor sau pe persoana fizica. Pentru mine ca si companie este un mess. Practic trebuie sa platesc taxe ca la un angajat. Prefer o factura oricand. 🙂
Punct ochit, punct lovit.
Am auzit discutia asta pe la conferinte. Ideea e ca nu iti faci PFA daca ai doar un blog si nu e sursa principala de venit. Asa ca, stramband din nas varii posibili colaboratori ca nu am PFA, am ramas la hobby…pana m-a convinge avocatul sau contabilul ca e o idee super sa imi fac PFA (amandoi sunt total impotriva).
Sa nu ma intelegeti gresit, respect celor care fac bani doar din blogging. Si eu fac din scris, dar cu contract de munca :))
@Alexandru Exact atitudinea asta cu “nu e problema mea” e problema. Pentru tine, asa e, nu e problema ta. In schimb, daca ma aflu la prima colaborare cu un om si aflu ca poate linistit sa-mi emita facturi si tot ce am nevoie, o sa-mi vina mult mai usor sa colaborez pe viitor cu el. Oricum, era un exemplu, nu un caz specific.
frumos Matei…nu neapart scurt, dar la obiect 🙂
O intrebare catre Alex…ca doar esti client 🙂 Cat de usor iti e sa extinzi un buget (mai mare sau mai mic) ? Clientul o sa fie mai happy daca nu il pui sa plateasca prea multe in plus…si daca e happy pentru ca nu trebuie sa scoata mai multi bani (ci mai putini eventual), atunci bloggerul devine prieten 🙂 si apare in mai multe campanii pe viitor. Si daca nu e nicio diferenta pt blogger intre drept de autor si PFA, atunci de ce sa nu isi faca PFA?
Pentru că e bătaie de cap foarte mare cu PFA-ul. Contabil, hârtii, stat la coadă la plătit impozite.
@ana: e diferenta intre PFA si contract de drept de autor; pe noua legislatie la contract e obligat angajatorul sa platesca contributiile; la PFA platesti tu. Oricum iesi mai rau ca si blogger (platitor de impozite, ma refer) cu PFA .
felicitari, andrei, pentru ideea de a aborda problema, si felicitari, matei, pentru spart gheata. totusi, pornind de la ideea ta, matei, cea de agentie – blogger – pitch, am o “micuta” observatie: cand intra in pitchuri, agentiile primesc un brief 🙂
cat despre PFA vs firma vs contract DDA – inconstanta veniturilor (din blogging) la multi dintre cei implicati in campanii face ca orice alta formula in afara de DDA sa fie mai putin convenabila pt producatorul de continut din motive evidente
Dacă nu ai venituri constante de măcar 1000 euro pe lună eu cred că nu merită să îți faci PFA. Ce faci dacă nu ai venituri lunar, plătești impozite doar în speranța că vei prinde câteva campanii pe an?
Referitor la trimisul unui email de prezentare către agenții sunt de acord, am făcut și eu asta prin 2008, cu ratecard, mediaplan, prezentare blog etc. Nu m-am îmbogățit, dar am demarat câteva campanii după emailurile respective, uneori agenția chiar nu știe de tine, mai ales dacă scrii pe o anumită nișă.
Pingback: Bătălia între bloggeri şi jurnalişti a reizbucnit! | Tiberiu Fărcaş
Pingback: Nu reproșa, află ce poți face - andreicrivat.ro blog
Pingback: Pe mine de ce nu m-ați luat? Perspectiva unui om de companie - andreicrivat.ro blog