Terra XXI. Apusul.

Apărea anul trecut, la Nemira, un volum despre care cred azi cu convingere că e unul dintre cele mai bune SF-uri românești de vreodată. Epoca Inocenței îi spune, și se anunța ca fiind primul volum dintr-o saga numită Terra XXI, de Adrian Mihălțianu.

Din motive pe care le povestesc eu cu altă ocazie, am așteptat-o cu sufletul la gură. Și am fost teribil de încântat de ea.

Atât de încântat, că nu doar că am citit-o de două ori consecutiv (am terminat-o, am început-o iară), dar cam tot anul 2017 i-am făcut un PR devotat și temeinic, profitând de orice ocazie, de orice discuție ca s-o recomand la oameni. Ba chiar pe unii i-am spamat cu mesaje private – ai citit-o? citește-o! (servus, Teo Tiță!)

Și-am așteptat cu sufletul la gură volumul 2 din ceea ce cred eu că e o poveste uimitoare, dar absolut plauzibilă. La o vreme, autorul mi-a trimis manuscrisul (mă rog, manuscrisul electronic, dar să trecem peste) pe care am stat o seară întreagă și l-am citit pe nerăsuflate. E mai amplu decât primul volum (are 736 de pagini!), cu personaje puternice, întâmplări neașteptate, nanotehnologii, implanturi mentale și inteligențe artificiale care împletesc un viitor apropiat sumbru, dar posibil în realitate, atât tehnologic, cât și la nivel de societate. Și mi-a plăcut atât de tare, că am început să număr zilele până va fi publicată.

Ei bine, n-a mai rămas mult de numărat.

Începând de azi, Apusul – volumul 2 din seria Terra XXI – e disponibil la precomandă, aici.

Toate cărțile precomandate vin cu autograful autorului. Și acum sunt și la reducere (-20%).

Vă las cu ideea asta:

Nimic nu prevedea furtuna din primăvara lui 2058. Naniții învinseseră cele mai crunte boli, omenirea ajunsese pe Marte, iar tumultul terorist de la începutul secolului fusese dat uitării

Despre nutriție, greutate și gene

© Sergey Khakimullin | Dreamstime.com

  1. Vă rog să ignorăm cât citim articolul ăsta că io-s gras, da? Să ignorăm, zic. Mulțumesc.
  2. Nici eu n-am știut ce-i aia nutrigenetică până mai adiniori – e ok, vă spune Crivăț amu ni.

Synevo, o companie care se ocupă de servicii medicale de laborator, a lansat un test de nutrigenetică numit Weight Sensor

Dar ce e aceea nutrigenetică, veți fi zicând deja de-acum? Păi, ce să fie, e o știință!

Mai exact, e o știință care studiază cum variațiile genetice pot influența modul în care metabolizăm alimentele, ceea ce are un rol important în determinarea regimului nutrițional care să funcționeze în cazul fiecărei persoane.

Ei bine, testul ajută ca dietele, de exemplu, să fie adaptate conformației fiecărui individ, pentru că fiecare reacționează diferit la grăsimi, carbo etc.

“Nutrigenetica ne oferă azi informații despre modul în care profilul genetic individual influențează răspunsul organismului la nutrienții dintr-o dietă. Conform studiilor din domeniu, dietele și planul de exerciții recomandate în urma testului Weight Sensor cresc eficiența demersului de scădere în greutate de 2,5 ori“, zice directorul Synevo.

Iar testul de care ziceam, Weight Sensor, e extrem de ușor de făcut (practic, se prelevă ADN din salivă) și ajută în sensul următor – în urma lui se poate realiza un profil genetic pe baza căruia se pot pregăti programe personalizate și eficiente de pierdere în greutate (alimentație și sport).

Testul este dispobil în toate centrele de recoltare și laboratoarele Synevo din țară și costă 2490 lei. Găsiți detalii (enorm de mult) mai multe aici.

Vă las cu un rezumat de info.

  • Modalitate prelevare probe: din salivă
  • Disponibilitate test: în centrele de recoltare și laboratoarele Synevo din întreaga țară
  • Mod de comandare a testului: direct din centrele de recoltare Synevo din București și din țară sau prin plasarea unei precomenzi cu plata online pe site-ul synevo.ro
  • Modalități plată: Integral cash sau online sau în rate, prin intermediul unui parteneriat cu Card Avantaj
  • Obiectul analizei: Opt gene dovedite a avea impact în programele de pierdere în greutate și prevenire a afecțiunilor asociate obezității
  • Durată eliberare rezultat: 15 zile de la data predării probei în centrul de recoltare Synevo
  • Rezultate teste: realizarea un profil genetic pe baza căruia se vor pregăti programe personalizate și eficiente de pierdere în greutate prin îmbinarea unei alimentații sănătoase cu programe de exerciții fizice
  • Raport de analiză: include o listă de peste o mie de produse alimentare, fiecare evaluate în funcție de specificul genetic al pacientului.
  • Interpretare: Pacienții beneficiază după testare de interpretarea raportului de analiză de către un medic genetician din echipa Synevo, specializat în nutrigenetică.
  • Programe personalizate de pierdere în greutate: Programele de pierdere în greutate sau exercițiile fizice recomandate vor fi oferite de profesioniști în aceste domenii: nutriționiști, traineri

Angajări: om de logistică

© Jakub Jirsák | Dreamstime.com

Se caută în București un om isteț, responsabil și cu simțul umorului care se ocupă, pentru un magazin online, cu chestii logistice. Cum ar fi:

  • Verificare și procesare comenzi, facturare, ambalare, expediere
  • ridicare marfă de la furnizori din București
  • Efectuare de comenzi către furnizori
  • Păstrează evidențe pentru comenzi, stocuri etc
  • Face rapoarte lunare
  • Efectuează diverse comisioane și cumpărături.
  • Transportă diverse produse la/de la birou (pe raza orașului București)

Condiții necesare:

  • neapărat permis categoria B
  • răbdare, umor, calm în trafic

Se oferă un salariu corect, total dispus să crească dacă merge treaba, un mediu fain în care se poate dezvolta o carieră și mult râs.

Dacă sunteți interesați, trimiteți CV-ul pe adresa de mail andrei at andreicrivat punct ro și am grijă să ajungă unde trebuie.

Deadline – 31 iulie

Succes.

 

BIZ SMS CAMP. Ediția 15

FOTO: Mihnea Ratte

Mă gândeam week-end-ul trecut, la a 15-a ediție a Social Media Camp-ului organizat de Marta și Revista Biz, cum se schimbă lucrurile în viața asta.

Am participat la prima ediție. Eram o mână de oameni, ne știam aproape toți între noi.

Am participat, 7 ani mai târziu, la ediția 15. Au fost 120 de oameni și cunoșteam doar o mână dintre ei. Restul, chipuri noi, din toate domeniile industriei.

La începutul fiecărui Camp, fiecare din cei prezenți trebuie să se prezinte și să spună de ce-au venit. Și sunt tot felul de răspunsuri, oamenii vin acolo pentru că au mai fost și le-a plăcut, sau pentru că n-au mai fost, dar au auzit că-i foarte fain. Pentru că vor să asiste la prezentări, sau pentru că vor să câștige bătălia brief-urilor. Pentru dezbatere. Pentru atmosfera entuziastă, pentru discuțiile 1 la 1 sau cele care se iscă spontan la câte-o masă, în afara sălii.

Anul ăsta, în timpă ce formulam în capul meu un răspuns la întrebarea de ce merg la SMS Camp, mi-a venit în cap această variantă simplă și sinceră – pentru că îmi place. Am trecut de momentul în care identificam că uite, îmi place aia sau aia, am ajuns la un stadiu în care-mi place cu totul, de la drumul spre Pârâul Rece până la îmbrățișările din dimineața plecării.

Îmi place să-i ascult pe oameni vorbind, pentru că învăț chestii de la fiecare, sau pentru că mă motivează sau pentru că văd perspective diferite asupra unor lucruri pe care credeam că le am limpezi în cap.

Îmi plac discuțiile dintre sesiuni, îmi place să descopăr oameni noi și să stau la povești cu prieteni vechi. Îmi plac party-urile din fiecare seară, te cuprinde cu adevărat atmosfera aia de veselie, vă spun că nu-mi vin în cap alte ocazii în care aș arăta ca la Dirty Disco, organizat de Unicredit:

Îmi plac activările brandurilor (nene, MOL a făcut un meci de fotbal chiar acolo, cu echipe, cu arbitru, cu tot!) și lansările. La ediția asta s-au lansat Asolut Extrakt, o vodkă cu extract de cardamon verde și mama înghețatelor din lumea asta – Gelato Madre. Adevăr grăiesc, aia de ciocolată stârnește pasiuni incontrolabile!

Și m-am și împrietenit cu berea Carlsberg. Ne știam, dar de la distanță, ne-am evitat mulți ani. Acum ne-am mai apropiat, am mai stat de vorbă, s-a creat un început de relație acoloșa. 😀

Asta e cu SMS Camp-urile. Îmi plac așa, cu totul, e acolo o stare de spirit care nu se regăsește la nici un alt eveniment de gen. Se leagă proiecte acolo, se leagă prietenii, ba chiar și relații de iubire au început la SMS Camp și toată lumea e fericită.

Am fost de la prima ediție, o vreme n-am mai reușit să ajung, acum vreau cu orice preț să nu mai ratez nici una până la ediția 20, cel puțin.

Și aici includ și tabăra-surpriză care va avea loc în vara asta la Limanu – Social Media Seaside Camp 2018, prima tabără de Visual Content Marketing și Visual Storytelling, care se întâmplă între 29 și 31 august.

Dacă lucrați în larga lume a comunicării, sfatul meu e să încercați să mergeți măcar la o ediție. Apoi, cred eu, o să vreți la toate.

Povești din Capitală – doamna cu Loganul

(am pus povestea asta și pe facebook. dar aș vrea să nu se piardă în negura internetului, așa că o las și aici)

Iată o poveste frumoasă, dar reală – din capitala țării.

Deci acum fix 2 ore jumate stăteam pe trotuar, ca pieton, așteptam să se facă verde pentru pietoni. Era, așadar, roșu – nu?

Mno, și o doamnă într-un logan mă claxonează și-mi face semn să traversez. Și eu îi arăt semaforul și că am roșu. Și ea mă claxonează din nou și face din nou semn să traversez, mai energic, mai intens. Și eu îi strig, plin de bunăvoință – AM ROȘU, DOAMNĂ!

Și doamna dă geamul jos și-mi spune, suav, urlând – ‘TU-ÈšI PIZDA MĂ-TII DE ÈšĂRAN!

Și pleacă.

(cred că încep o serie cu viața în capitală, e păcat să țin pentru mine o mulțime de întâmplări… mno, tipic bucureștene, să zicem)

FITS 2018 – Pe stradă

foto sus: Adi Bulboacă

Știți, la FITS sunt multe chestii faine. Teatru, dans, musicals, circ contemporan, operă, lectură, expoziții, lansări de carte… tot felul.

Dar nimic nu-i mai pe sufletul meu (ok, excepție face Lurrak) decât spectacolele de pe stradă. V-am zis zilele trecute de Păsări exotice, care a fost tare fain. Vă zic azi de alte două spectacole care m-au uns pe suflet.

Primul este Parada Fanfarei de la Cozmești. O fanfară veche de 120 de ani, nenică! (să fie limpede, fanfara are 120 de ani, nu artiștii care cântă azi). I-am ratat de două ori, a treia oară m-am înfipt pe pietonala din Sibiu fix când au început. Îs un om care apreciază tare muzica țigănească și vă spun că nu-s mulți așa pricepuți în țara asta. Bine, e puțin spus muzică țigănească, oamenii o dau din vals în lăutărie fără piedici. Mi-au plăcut tare, am să-i mai caut.

Iată un video realizat de mine, cu mâinile mele și super Note 8-ul meu.

Final de FITS tare romantic pentru mine. Afară plouă în draci, tună și fulgeră pe alocuri, eu și jumătatea mea MULT mai bună ne uităm la copiii ăștia care bat în tobe și dansează de zici că nu mai există mâine. Ne-a prins tare, m-am simțit ca în Wakanda forevă!

Do you feel alive?

desigur, filmarea nu-i din Sibiu, dar cam așa a fost și acolo.

Tare frumos a fost FITS și anul ăsta. Cumva, abia aștept să treacă anul până la ediția viitoare.

FITS 2018 – Pe scenă

foto sus: Cristi Cojocariu

Bine-a zis cine-a zis când a zis ce-a zis!

Și de această dată mă refer la mine – spuneam că anul trecut, la FITS, am descoperit că-mi place circul, deși înainte de asta efectiv nu eram curios.

Bine, e puțin spus circ. Spectacolele care ajung la FITS sunt mult mai mult de-atât – dans contemporan, acrobație, teatru, muzică, toate reunite într-un singur spectacol. E magic, și nu mă joc cu vorbe mari, promit.

După bucuria pe care mi-a adus-o David Dimitri anul trecut, am fost anul ăsta la alte două spectacole.

Primul dintre ele – și preferatul meu pe anul acesta – este Revoltă prin muzică, un spectacol al companiei spaniole Lurrak. Doamne, cât de tare mi-a plăcut!

Povestea, pe scurt, este asta – la mijlocul secolului trecut (asta înseamnă prin 1950-1960), într-o fabrică din Bilbao, angajații sunt super exploatați. Așa că la un moment dat se revoltă. Revolta asta e exprimată pe scenă prin muzică la niște instrumente specific basce, prin acrobații și prin mimică. E un spectacol tare frumos, tare amuzant, iar oamenii de pe scenă au niște aptitudini fizice uimitoare. La un moment dat, coboară toți în sală, aleg aleatoriu niște spectatori, îi duc pe scenă și dansează cu ei.

Fun facts – unul dintre actori, Ortzi Acosta, a apărut în peste 1500 de spectacole Cirque du Soleil, în Las Vegas și în Japonia; una dintre actrițe, Jade Morin, nu doar că a apărut în spectacole Cirque du Soleil, dar a jucat în spectacole de circ pe stradă, pe vapor, chiar și într-o caravană prin Africa.

Am mers apoi la alt spectacol de felul ăsta: Backbone (tradus ca Esența Puterii) al companiei australiene Gravity and Other Myths. Poate n-aș fi mers, dar a super insistat Alex că e un spectacol special. Și a fost, recunosc. Oamenii ăia te țin cu sufletul la gură tot spectacolul, pentru că fac chestii periculoase. Și complicate – nu le ies mereu din prima toate acrobațiile. E un spectacol despre limitele puterii: fizice, emoționale, individuale și colective.

Fun fact – oamenii de la Lurrak au stat fix în fața mea la acest spectacol. Îți puteai da seama cât de dificil e ce fac cei de la Gravity and Other Myths după cum își țineau ăștia repirația la diverse scene, că fiind de meserie apreciau în cunoștință de cauză ceea ce se întâmpla pe scenă. Mi-a plăcut tare, Gravity and Other Myths sunt cu adevărat niște excepționali, dar tot Lurrak sunt preferații mei. Ceea ce le-am și spus, la ieșire.

Vă dați seama ce-o fi fost în sufletele lor (ale celor de la Lurrak) când au văzut un gras chel sărind din taxi și urlând spre ei “Hey, I liked yours better!”? Le-a luat vreo 10 secunde să proceseze faza, noroc cu Oltea, că le-a explicat – știți, domnul a văzut spectacolul vostru ieri și a fost încântat, nu-i dement, așa e el…

foto: Dragoș Dumitru

Urmează să vă povestesc despre spectacolele de stradă, că am zis și anul trecut că-s magice.

FITS 2018 – Culoare, ritm, lumină

foto sus: Dragoș Dumitru

Am ajuns de 2 zile la Festivalul Internațional de Teatru Sibiu – ajuns, iată, la cea de-a 25-a ediție. Am mai spus și în alți ani, repet – dincolo de toate chestiile pregătite aici, atmosfera e copleșitoare. Să vezi străzile unui oraș de provincie umplute de fluvii de oameni într-o luni sau marți seara, la ora 10, e ceva ce nu se întâmplă des. Și te cuprinde atmosfera asta din primele minute după ce-ai ieșit din mașina și simți că faci parte din ea.

Ediția asta pare mai bogată decât cele anterioare. Îl auzeam acum câteva minute pe Matei Vișniec, care stă două mese mai încolo (că deh, mai ai și bucurii de astea la un festival) spunând că niciodată cărțulia-program n-a părut așa de groasă, cu așa multe foi – are 64 de pagini.

Vorbeam ieri cu Oltea (care, btw, doresc să vă informez că e coaptă de bolnavă, ceea ce aparent n-o oprește să tragă ca un catâr de dimineață până noaptea târziu) că practic nu cred că există vreun om, de orice construcție sufletească, psihică sau culturală ar fi el, care să nu găsească ceva să-i placă la această ediție. Sau să nu descopere ceva despre care nu știa că-i place, dar află acum că da – cum am pățit eu cu circul anul trecut: eram ferm convins că nu-s curios, a fost spectacolul lui David Dimitri, un moment de acrobație incredibil, care m-a făcut ca anul ăsta să vreau să văd toate spectacolele de circ din festival.

Sunt spectacolele de teatru – clasic, contemporan, futurist. Sunt spectacolele de dans. Sunt spectacole de operă. Sunt lansări de cărți, conferințe, seminarii, parade stradale. Expoziții – am în plan să merg azi la o expoziție de kimonouri, de exemplu.

Instalații artistice. Am vizitat aseară Luminarium – o instalație gonflabilă care acoperă vreo 1.000 mp și în care intri ca într-un cabinet de terapie cromatică. Alan Parkinson, tipul care a început să facă instalații din astea acum vreo 26 de ani, povestea că s-a inspirat din forme naturale, din forme geometrice solide și din arhitecturile islamică și gotică. E un fel de tunel în care te plimbi, descălțat, și te bucuri de forme și culori, pe un fundal muzical relaxant. E de vizitat, nu-l ratați dacă ajungeți pe-aici.

 

Foto: Sebastian Marcovici

Spectacole de stradă. În prima seară, cu amintirea vie a magiei de pe străzi de anul trecut, ne-am înfipt la un astfel de spectacol – Parada Păsărilor Exotice. Oamenii de la Stelzen Art & Confusao, o companie germană, cântă și se plimbă pe picioroange, în niște costume super complicate, create de ei.

foto: Dragoș Dumitru

Trec azi la spectacolele din sală, dar n-am să ratez Parada Fanfarei de la Cozmești – cea mai veche din România, cu 128 de ani vechime și celelalte spectacole stradale.

Èšinem aproape.

Zilele astrale ale României

Când eram eu copil (hei, lamulțean de 1 iunie) exista cartea asta, Orele astrale ale omenirii, de Stefan Zweig – după titlul ei am parafrazat eu titlul de mai sus.

Pentru cei mai tineri dintre noi, fac o scurtă trecere în revistă a zilelor CU ADEVĂRAT istorice care ne-au marcat existența în ultimii 200 de ani. E mai bine să se știe, decât să nu se știe, zic eu.

Pe cele cu ADEVARAT importante dintre ele le-am bolduit, ca să ne rămână tuturor mai bine în cap.

  • 10 mai 1866 – Carol de Hohenzollern-Sigmaringen depune jurământul de credinÅ£ă faÅ£ă de Å£ară (a nostră, zic)
  • 9 mai 1877 – Mihail Kogălniceanu, ministru de externe, citeÅŸte în Adunarea DeputaÅ£ilor proclamaÅ£ia de independenÅ£ă prin care România rupe legăturile cu Imperiul Otoman
  • 1 decembrie 1918 – S-a desfășurat Marea Adunare Națională la Alba Iulia care hotărăște unirea Transilvaniei cu România.
  • 30 decembrie 1947 – Regele Mihai abdică, se proclamă Republica Populară România
  • 26 martie 1974 – Nicolae Ceaușescu devine primul președinte al României
  • 11 iulie 1978 – se naște marele Senior de Transilvania, Andrei Crivăț
  • 16 decembrie 1989 – începe așa-zisa Revoluție la Timișoara
  • 22 decembrie 1989 – începe așa-zisa Revoluție și la București
  • 25 decembrie 1989 – Soții Ceaușescu sunt executați
  • 20 mai 1990 – primele alegeri libere din România
  • 29 martie 2004 – România aderă la NATO
  • 1 ianuarie 2007 – România intră în Uniunea Europeană ( o să adaug data la care iese, destul de curând)
  • 30 mai 2018 – O analfabetă oarecare din Videle, actualmente premier al României, participă la punerea “în funcție”, după cum cum s-a exprimat chiar ea, că atâta poate, a Stației de Pompare și Repompare 5 Haret (SRP5) din Amenajarea complexă Ruginești-Pufești-Panciu și o consideră ca fiind o zi istorică (click pe poza de mai sus)

La ultima dintre ele avem și o senzațională reprezentare video, o găsiți la oamenii de la Recorder. Un pic de atenție la momentul în care Marian Oprișan, acest Ion Iliescu de Vrancea (în sensul că e la fel de veșnic) dovedește că i-au plăcut mult Nașul și Clanul Soprano (minutul 1.55)

Asta este, oameni buni. Asta-i țara în care trăim. Eu o să plec în Slovenia, voi unde plecați?

 

Când vine de unde nici nu te-aștepți

© Timrobertsaerial | Dreamstime.com

Hei, salut, long time ștcl*

A venit, așadar, acel moment din semestru când scriu pe acest blog. Dar nu asta contează.

Să vedeți ce mi s-a întâmplat, oamenilor! E incredibil, n-o să vă vină să credeți, șocant aș zice că poate-i prea mult.

Cum veneam eu aseară acasă, de la o cinstită întrunire, să tot fi fost.. nu știu, dar târziu, oricum, găsesc un bilețel în ușă. Salut, sunt vecinul, sună-mă. Amu, era prea aproape de 1 noaptea să-l sun pe om, are și copil mic, las că-l sun mâine, zic. Tu-i ceapa căprii mă-sii, zic, că precis s-a spart vreo țeavă și tre să sparg și să repar, zic. Tu-i ceapa căprii mă-sii, zic, și mă culc.

În mod neașteptat, s-a făcut apoi dimineață și l-a sunat pe om. La 8. Fix. Am zis eu că aia e o oră bună.

Și-acum urmează incredibilul, n-o să vă vină să credețiul ștcl*

Nu s-a spart nici o țeavă. Omul n-o să fie în zonă o vreme și mi-a zis că pot folosi locul lui de parcare, cât e liber.

După cum știe toată lumea, mai puțin cine nu știe (©), e un pic nasol prin orașul București dacă n-ai loc de parcare. De aia e sfânt să ai lucrul tău, ca-n bancul cu studentul arab la Berlin (îl știți, da?). Dar pentru cine nu posedă ca să-și permită loc de parcare, ușor nu e. Au fost zile când am dat ture în jurul blocului 30-40 de minute, în așteptarea nervoasă a eliberării unui loc. Locul de parcare este, așadar, ceva extrem de prețios.

Azi am parcat pe noul loc. Cu mândrie, cu entuziasm, cu o nouă speranță în suflet. Uite, frate, că există momente de bunătate și omenie random.

Că-l pot folosi 1 zi, 1 lună sau 1 an – efectiv nu are importanță. Gestul în sine este incredibil. Nu eram prieteni, doar ne mai întâlneam la lift. Și nici măcar nu știu cum îl cheamă pe acest vecin, dar dacă ajunge vreodată aici, doresc să știe: mulțumesc tare, omule, n-am văzut-o venind.

*ștcl = și toate celelalte