(am pus povestea asta și pe facebook. dar aș vrea să nu se piardă în negura internetului, așa că o las și aici)

Iată o poveste frumoasă, dar reală – din capitala țării.

Deci acum fix 2 ore jumate stăteam pe trotuar, ca pieton, așteptam să se facă verde pentru pietoni. Era, așadar, roșu – nu?

Mno, și o doamnă într-un logan mă claxonează și-mi face semn să traversez. Și eu îi arăt semaforul și că am roșu. Și ea mă claxonează din nou și face din nou semn să traversez, mai energic, mai intens. Și eu îi strig, plin de bunăvoință – AM ROȘU, DOAMNĂ!

Și doamna dă geamul jos și-mi spune, suav, urlând – ‘TU-ÈšI PIZDA MĂ-TII DE ÈšĂRAN!

Și pleacă.

(cred că încep o serie cu viața în capitală, e păcat să țin pentru mine o mulțime de întâmplări… mno, tipic bucureștene, să zicem)