FITS 2018 – Culoare, ritm, lumină

foto sus:  Dragoș Dumitru

Am ajuns de 2 zile la Festivalul Internațional de Teatru Sibiu – ajuns, iată, la cea de-a 25-a ediție.  Am mai spus și în alți ani, repet – dincolo de toate chestiile pregătite aici, atmosfera e copleșitoare. Să vezi străzile unui oraș de provincie umplute de fluvii de oameni într-o luni sau marți seara, la ora 10, e ceva ce nu se întâmplă des.  Și te  cuprinde atmosfera asta din primele minute după ce-ai ieșit din mașina și simți că faci parte din ea.

Ediția asta pare mai bogată decât cele anterioare. Îl auzeam acum câteva minute pe Matei Vișniec, care stă două mese mai încolo (că deh, mai ai și bucurii de astea la un festival) spunând că niciodată cărțulia-program n-a părut așa de groasă, cu așa multe foi – are 64 de pagini.

Vorbeam ieri cu Oltea (care, btw, doresc să vă informez că e coaptă de bolnavă, ceea ce aparent n-o oprește să tragă ca un catâr de dimineață până noaptea târziu) că practic nu cred că există vreun om, de orice construcție sufletească, psihică sau culturală ar fi el, care să nu găsească ceva să-i placă la această ediție. Sau să nu descopere ceva despre care nu știa că-i place, dar află acum că da – cum am pățit eu cu circul anul trecut: eram ferm convins că nu-s curios, a fost spectacolul lui David Dimitri, un moment de acrobație incredibil, care m-a făcut ca anul ăsta să vreau să văd toate spectacolele de circ din festival.

Sunt spectacolele de teatru – clasic, contemporan, futurist. Sunt spectacolele de dans. Sunt spectacole de operă. Sunt lansări de cărți, conferințe, seminarii, parade stradale. Expoziții – am în plan să merg azi la o expoziție de kimonouri, de exemplu.

Instalații artistice. Am vizitat aseară Luminarium – o instalație gonflabilă care acoperă vreo 1.000 mp și în care intri ca într-un cabinet de terapie cromatică. Alan Parkinson, tipul care a început să facă instalații din astea acum vreo 26 de ani, povestea că s-a inspirat din forme naturale, din forme geometrice solide și din arhitecturile islamică și gotică. E un fel de tunel în care te plimbi, descălțat, și te bucuri de forme și culori, pe un fundal muzical relaxant. E de vizitat, nu-l ratați dacă ajungeți pe-aici.

 

Foto: Sebastian Marcovici

Spectacole de stradă. În prima seară, cu amintirea vie a magiei de pe străzi de anul trecut, ne-am înfipt la un astfel de spectacol – Parada Păsărilor Exotice. Oamenii de la Stelzen Art & Confusao, o companie germană, cântă și se plimbă pe picioroange, în niște costume super complicate, create de ei.

foto:  Dragoș Dumitru

Trec azi la spectacolele din sală, dar n-am să ratez Parada Fanfarei de la Cozmești – cea mai veche din România, cu 128 de ani vechime și celelalte spectacole stradale.

Ținem aproape.

Andrei Crivăț

2 Comments

  1. Pingback: FITS 2018 - Pe scenă | Andrei Crivăț

  2. Pingback: FITS 2018 - Pe stradă | Andrei Crivăț

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Aboneaza-te la comentarii. Poti sa te abonezi si fara sa lasi un comentariu