Cine a fost Pazvante Chioru’ ?

În lista mea de prieteni pe facebook se află un domn care are un nume cel puțin aparte – Eusebiu Emilian Pazvante.

Și azi nuș cum s-a făcut că mi-a apărut în feed și mi-am adus aminte de această expresie pe care bănuiesc că o știe toată lumea (dacă n-o știe careva, credeți-mă, e foarte, foarte populară pe teritoriul Munteniei și cred că și prin Moldova) – de pe vremea lui Pazvante Chioru’. Ceea ce înseamnă de foarte mult timp.

Din motive care-mi scapă, până la această vârstă înaintată n-am avut niciodată curiozitatea să caut de unde provine. Azi m-a pălit și-am căutat.

Pazvante Chioru’ a fost un turc bosniac pe care-l chema Osman PazvantoÄŸlu. Povestea lui am găsit-o în Adevărul, dar fac un scurt rezumat. PazvantoÄŸlu vine de la Pasban-Oglu, care însemnă fiul gardianului, pentru că – după cum ușor se poate deduce – tatăl său era gardian.

În linii mari, a fost un dement obsedat de bani care pe la 1800 a jefuit și-a tâlhărit prin Bulgaria, prin Muntenia și prin Oltenia de-a rupt. La o vreme a făcut praf și Bucureștii. A fost făcut pașă de Vidin.

La un moment dat, s-a întâlnit cu Iancu Jianu, care l-a admonestat delicat cu iataganul peste un ochi – de unde și denumirea de Chioru’. Aparent, ceva ani mai târziu, la Vidin, Jianu l-a admonestat din nou, definitiv, dar chestia asta nu e sigură.

Și-acum știm cine-a fost Pazvante Chioru’.

foto

Succes, domnule Crăcea!

Domnul Crăcea e un politician de la Giurgiu, membru în Mișcarea Populară, care își dorește, ca omul, o iubită. Și a ales o cale care-i este la îndemână, ca unui politician – a lucrat și el cu uneltele specifice.

Adică a făcut o conferință de presă și a anunțat că e și el un politician care-și caută iubită. Textual. Spre șocul total al ziariștilor, aceasta NU era una dintre glume.

Mno, amu ce să și faci ? Așa s-a gândit omul că rezolvă problema și devine credibil în alegeri, chiar dacă nu e candidat – dar dacă o să fie ? A ? Nu mai bine să fie pregătit ? Înțeleptul face vara sanie și iarna cuplu, ce naiba! Și apoi, nici nu are pretenții. Potențiala iubită tre să lucreze de preferat în justiție (inspirată alegere pentru un politician!) și să fie atrăgătoare și inteligentă. Atât, nimic interesant.

Mno bine, și-apoi a intrat în direct la Antena 3, unde are un dialog ABSOLUT halucinant cu Maria și pe care vă rog să-l urmăriți în primul clip de-aici

Părțile la care m-am spart de râs, că n-am mai văzut așa om care mi-au atras atenția prin impactul lor emoțional sunt câteva. Domnul Crăcea a fost încântat că presa națională a preluat știrea. Când a preluat-o presa locală, a primit doar trei cereri de prietenie pe facebook pe această temă – a unei relații – dar când a preluat presa națională a primit 200 de cereri și a stat până la 4 jumătatea dimineața să le dea accept. Mai trebuie să intre și diseară, că mai are și altele. Apoi le va trece printr-un proces aspru de selecție. N-o să fie ușor – pe de-o parte, zice domnul Crăcea, și el e frumușel, pe de alta există mai multe tipuri de femei frumoase: blonde, brunete, cu ochi albaștri, cu ochi verzi, minione, înalte… na, ușor n-o să-i fie. Mai ales că vine și campania electorală, o să fie ocupat. Repet, el nefiind candidat, dar dacă o să fie?

Dar altceva voiam să menționez. La un moment dat, Maria îl întreabă ce părere are șeful lui de partid, la nivel județean. Și bietul domn Crăcea zice că da, îl înțelege. Și intră șeful în direct și spune că i se pare absolut terifiant și că omul – bietul domn Crăcea – a fost exclus din partid. A aflat bietul la televizor, fiind în direct.

Băi nene, ce om hain! Deci ăla stătea săracul să dea accept pe facebook și președintele de județ – CE OM! – l-a dat afară, băi nene! Cum să rupi aripile fragede ale unui tânăr politician de viitor, doar pentru că pur și simplu și caută sufletul pereche ? Cum să distrugi astfel un destin ?!?!?!

Din fericire pentru noi, ca popor, ca nație, ca cetățeni – domnul Crăcea nu se va da bătut! Cu flama dreptății în mână, cu entuziasm tineresc, cu dinamism fără limite va merge mai departe! Și poate va candida independent, cine știe.

Pentru că iubirea nu cunoaște limite și n-o să-l împiedice un partid meschin și egosit să-și găsească jumătatea între alea 200 de gagici care i-au dat add, nene!

Fetelor, dacă doriți să intrați în lupta pentru inima acestui bărbat puternic, aici e contul lui de facebook (de unde am luat și poza de mai sus)

Netflix în România

Bună seara, lamulțean, s-avem un an minunat ștcl.

Well, deși părea greu de crezut, s-a lansat Netflix în România, chiar azi – atât de azi, că eu am aflat acum vreo oră or so, de la Corina. A scris Ovi, a scris și Vali, probabil că au mai scris și alți oameni, ce știu eu ?

Ca idee, Netflix pe România are multe chestii – nu toate (lol, nu este House of Cards, cum naiba să blochezi House of Cards ?), dar are. Și filme, și seriale (inclusiv seriale de altă marcă, cum ar fi Weeds, care e un serial Showtime). E ok, prețuri de la 8 euro / lună, sper sincer să contribuie mult la diminuarea pirateriei.

Ce m-a impresionat pe mine e lista de documentare. Sunt acolo unele care par foarte, foarte mișto – după nume, că de văzut evident că nu le-am văzut. Eu unul abia aștept să văd Chef’s Table, Gangsters: Faces of the underworld, Navy SEALS: Their untold story, Secrets of Scotland Yard și alte câteva. Că-mi sună bine.

En fin, e un pas înainte, să sperăm că-și face lumea conturi și n-au să iasă din România în 3 luni.

Livrare la domiciliu în Brașov: Dodo Pizza

De curând, m-am mutat în orașul Brașov (adică nu mai stau la țară, știți, da ?)

Și am astfel ocazia să mă bucur din nou de un serviciu simplu, care mi-a lipsit – livrarea la domiciliu. În Brașov, oferta nu e tocmai foarte bogată în acest sens (sau poate nici n-o cunosc eu foarte bine). În sensul că ai la îndemână paste și pizza, în general. Mai sunt și altele- poți comanda șaorma de la Ando’s, pui prăjit la Dopo Poco, am impresia că e și un restaurant chinezesc care livrează, este și unul arăbesc (dar are o comandă minimă destul de mare) – ideea e că nu-s foarte foarte multe.

Ei bine, după câteva comenzi de astea, am zis să vă scriu de Dodo Pizza, pentru că e foarte mișto. Și spun asta fără teama de-a greși, în condițiile în care încă nu am mâncat pizza de la ei – și acesta NU este un advertorial. Am comandat data trecută niște chicken nuggets care n-au fost senzaționali, dar nici răi de tot și chiar acum, când scriu, aștept să vină prima pizza comandată de la ei.

Dar zic că e foarte mișto fără să fi mâncat vreodată dintr-un motiv foarte simplu – au un serviciu de comandă foarte fain.

În primul rând, nu doar comanzi online, poți și plăti online. Dar, mai mult, dacă alegi să plătești cash, le spui oamenilor ce fel de bani ai și ei vin cu restul pregătit. No, sincer, asta încă n-am mai văzut-o.

Dodopizza

Au și ceva sistem de bonus, dar încă nu știu cum funcționează, văd că se adună acolo ceva numit dodolei și cred că-i poți folosi să-ți reduci prețul la comenzi.

În al doilea rând, își asumă livrarea în 45 de minute – iar dacă nu, pizza e gratis. Plus alte detalii, printre care posibilitatea de a alege blat subțire sau nu.

Iar în al treilea rând, poți urmări stadiul comenzii tale, video, în timp real.

Screenshot_2

 

Special am scris înainte să ajungă pizza, că poate-i nasoală și n-aș mai fi scris – dar eu am fost impresionat de sistemul de comandă care, oricum ar fi pizza, merită lăudat. Acum mai rămâne doar să sper că-i comestibilă 🙂

Pe de altă parte, ei sunt cei la care am văzut, pentru prima oară, pizza cu mici, despre care am scris pe facebook zilele trecute… Dar am trecut peste acest șoc.

UPDATE: a venit pizza. Nene, nu e deloc rea. Ba e chiar bună. Amu n-am să spun că-i cea mai bună din Brașov, că nici măcar n-am de unde să știu. Dar blatul e foarte corect, ciupercile sunt adevărate, nu din conservă și restul ingredientelor nu-s din cele ieftine. Mi-a plăcut, am să mai comand de la ei.

foto: homemade pizza, via shutterstock

Efectele noii legi antifumat…

UPDATE: după ce-am publicat ce zice mai jos, am văzut pe Euractiv, via Ovidiu, chestia asta:

“Fumatul va fi permis în “baruri, discoteci, restaurante ÅŸi în alte unităÅ£i cu destinaÅ£ie similară, organizate exclusiv pentru fumători, în care accesul tinerilor cu vârsta sub 18 ani este interzis”

Păi dacă-i așa, nene… asta schimbă TOTUL! Dar e așa sau nu ? că n-am citit legea. (între timp s-a dovedit că e fals, acest articol a fost abrogat. deci, nu se schimbă totul)

__________

… pentru mine, personal, zic, nu așa, pentru popor, că nu-s așa deștept.

Cel mai probabil o să am mai mulți bani, din simplul motiv că n-o să prea mai ies la șprițuri îndelungate cu prietenii. Pe de altă parte, probabil o să trăiesc mai mult. Nu doar c-o să fac mai puține șprițuri, dar o să și fumez mai puțin, cred – orice fumător știe că la chefuri fumezi mai mult.

Plus că o să fac economie și la bere, că la supermarket e mai ieftină decât la Bierhaus, logic, dar și la țigări. O să-mi vină mai des prietenii în vizită și o să gătesc mai des – ocazie cu care, cel mai probabil, o să învăț să gătesc (și mai) bine. Și poate-mi iau și scule de bucătărie mai bune, cine știe.

Per total, nu-i rău, o grămadă de avantaje, văd.

Vorbind un pic mai serios, rămân la părerea de-acum niște ani – ar trebui să existe locuri de fumători și locuri de nefumători. Nu în același spațiu, ca acum, că asta a fost mereu o tâmpenie. Dar dacă vreau să-mi fac o cafenea mică, să am voie s-o fac de fumători. Iar nefumătorii sunt bineveniți să nu vină, dacă nu le place. Poate că or să apară cluburi private, cu adevărat, în acest sens. Plătești taxă, au voie să vină doar membri plătitori, care au acceptat termenii și condițiile clubului.

Altfel, evident c-o să mai merg în locuri, cu prieteni, și dacă o să mă macine să fumez, o să ies afară și aia e. Evident c-o să mai merg să mănânc la Bistro de l’Arte (nuș dacă v-am mai zis, e restaurantul meu preferat din Brașov), dar probabil c-o să stau mai puțin, măcar iarna, că vara au terasă. Stai, la terase o să fie voie să se fumeze ?

Dar alfel, pe cuvântul meu de fumător învechit că mă bucur că s-a dat legea. Bravo, e un pas înainte spre normalitate – mă rog, așa cum o văd eu, cel puțin.

foto: no smoking, via shutterstock

 

Amazeinroom

Acum vreun an descopeream farmecul senzațional al jocurilor de tip escape room, când am fost la The Dungeon (apropo, acum Dungeon are 2 jocuri și abia aștept să ajung iar la Cluj, să le testez pe ambele)

Așa cum abia aștept să ajung la București, unde niște prieteni au deschis Amazeinroom. Din ce-am citit și din ce mi-au povestit amici care au trecut pe-acolo, e foarte captivant și îți crește rău adrenalina

Și scenariul sună fain:

Dupa o explozie intr-un laborator de cercetare medicala, atmosfera a fost contaminata cu un virus care odata inhalat produce mutatii genetice si te transforma in zombie dupa o perioada mai indelungata de expunere. Asta este motivul pentru care omenirea este fortata sa se ascunda in adaposturi si sa astepte acolo pana cand contaminarea trece. Ca jucator ai ajuns in acest adapost si incerci sa te duci la nivele inferioare, unde pericolul este mult redus. Nefiind adapostul tau nu ai chei, nu stii cum sa deschizi usi, insa norocul este de partea ta! Cei care au facut acest adapost s-au gandit la situatia in care cineva necomtaminat gaseste adapostul si se foloseste de el lasand in urma indicii care te vor ajuta sa te salvezi.

Ca idee, cu cât sunt mai mulți oameni, cu atât e mai fain. Eu unul abia aștept să-l încerc cu prietenii mei bucureșteni.

Îi găsiți la ei pe site și pe pagina lor de facebook. Have fun!

Cofffre, asistentul de shopping

Am instalat de câteva zile o extensie de Chrome care se numeșe Cofffre.

Pe foarte scurt, funcționează în felul următor: o instalezi, apoi intri pe emag (sau pe o mulțime de alte magazine, vedeți lista mai jos) și cauți produsul care te interesează. Ei bine, Cofffre urmărește evoluția prețului acelui produs și te anunță când e disponibilă o reducere. Tu setezi cât de mare să fie reducerea, între 1% și 50%.

cofffre1

Eu, spre exemplu, urmăresc o tabletă – din păcate, deocamdată prețul a crescut, dar e ok, aștept cu interes să și scadă.

cofffre2

Cum ziceam mai sus, sunt multe magazine și pot fi adăugate și altele:

cofffre3

Sigur, eu acum urmăresc doar un produs, dar poți adăuga nenumărate, organizate pe liste. Mi se pare util, în special când îți dorești un anume lucru de care nu ai nevoie urgent. Oricum, eu am s-o folosesc pentru niște mofturi pe care vreau să mi le iau de Crăciun – și probabil și după aceea.

Extensia poate fi instalată de-aici. În dezvoltarea ei sunt implicați, printre alții, Cristi Manafu și Orlando Nicoară.

Avem și un film despre cum se fac listele de produse.

foto: Constantin Opriș

Aventura mea cu ginul

1. Mama, te rog io tare, nu citi articolul ăsta, ok ? Poate ai treabă sau ceva, mulțumesc.

2. E un articol scris strict pentru Oana, gazda de la Bistro de l’Arte, cel mai excepțional restaurant din orașul Brașov (da, știu ce-i aia un pleonasm, îmi asum), cel mai bine manageriat și cel mai ofertant bistro de pe-aici, culinar vorbind. Restaurantul unde mi-aș petrece restul vieții, până la pensie și un pic după – așa de mult îmi place.

Era pe la 1999, sau poate 2000, nici nu se mai știe. Locuiam în orașul Bucureși, din păcate (așa se distrug tinereți). Locuiam într-o garsonieră cu cel mai vechi și drag prieten al meu, Luci – nu-l știți voi. Luci, cu un an mai mare ca mine, lucrase un an ca barman într-un bar.

Și într-o seară de mai, plină de praf și banală, când NU așteptam c-o țigară să iau pe cineva de la școală*, discutam cu Luci despre gin tonic. Nici măcar nu știu cum a venit vorba și nici nu contează. Și i-am zis lui Luci, cu sinceritate, că nu băusem niciodată gin tonic. La care Luci a zis, parcă-l aud aici lângă mine, deși el e în Anglia:

Lasă, că-ți face fratele tău un gin tonic de n-o să-l uiți niciodată

A avut dreptate, uite, nu l-am uitat.

Era luni. Ne-am dus și ne-am luat o sticlă de gin și o sticlă de Kinley. Pe care le-am băut. A fost senzațional de bun. Doamne, cât mi-a plăcut! Apoi a fost marți, ne-am luat o sticlă de Kinley și una de gin. Pe care le-am băut. Apoi miercuri. Gin, Kinley, băut. Apoi joi. Două sticle de gin, două de Kinley, băut. Vineri ne-am apucat pe la 6 seara și am terminat sâmbătă dimineață pe la 9 (de unde aveam atâția bani de dat pe sticle de gin și kinley în studenție ? păi pana mea, lucram amândoi de dimineață până seara!). Nici măcar nu ne amețeam, dar’mite să ne îmbătăm.

Din ziua aia fatidică de sâmbătă, nu mai rezist la cuvântul gin. Nici măcar să-l aud. Dacă simt mirosul ăla de ace de brad, mi se face rău instant. Dacă există gin pe o rază de 100 de metri în jurul meu, mi se face rău, clar.

Să mai gust vreodată ? JAMAIS!

Mno, și asta a fost aventura mea cu ginul. Ne-am cunoscut prea tineri, ne-am iubit prea intens, s-a dus naibii totul și niciodată n-are să vie iară.

foto: gin, via shutterstock

____

* (parafrază după versurile unei piese celebre prin 99, se numea “nu mă uita”- RACLA și Anda Adam)

 

Recomandare: Romania Military

În urmă cu ceva vreme am descoperit, habar n-am cum (dar bănuiesc că în timp ce căutam oarece pe google) acest blog de nișă: Romania Military.

Și mi se pare fascinant.

Las la o parte articolele de opinie politică internă sau externă, unde eu și autorul (autorii, că-s mai mulți) avem păreri divergente în cele mai multe cazuri (“Serbia este de facto cel mai rau vecin al Romanie”- ha ? GTFO! Србија до гроба, браtе!) – e absolut ok să avem păreri diferite și să-mi placă alte articole. Sper.

În schimb, oamenii care scriu acolo de tehnică, tehnologie și strategie militară par extrem, extrem de pricepuți. Adică eu, care habar n-am de nici unele, nici măcar armata n-am făcut-o, citesc articolele alea cum mă uitam în copilărie la Teleenciclopedia. Fascinat mă uit, oamenii ăia știu în detaliu chestii de care eu și 99% din populația acestei lumi n-am auzit niciodată (vă dau o bere dacă știți, fără google, câți Kn generează motorul unui AIM-9X în primele 3 secunde de zbor și câți în următoarele 80 de secunde de zbor, sau măcar dacă știți diferența între AIM-9X și AIM-9M. Ei bine, comentarii acelui blog știu, nene! iar eu habar n-aș fi avut vreodată ce aia un AIM-9 fără acest blog, cred – e racheta cu care avionul turcesc a lovit ieri avionul rusesc. )

Sunt mai mulți autori acolo, dar cel mai proeminent pare un domn George GMT. Nu știu cum se numește sau cine e, dar e pe subiect tare, tare de tot (dl. George GMT, dacă sunteți pe facebook, dați un add, mulțumesc). Iar comentatorii sunt, majoritatea, foarte pe subiect și ei.

Ah, ieri s-a scris un articol pe tema avionului din Turcia care are până acum 235 de comentarii. Majoritatea pe subiect. 235 de comentarii nu-s puține. Mulți bloggeri n-au avut niciodată atâtea comentarii la un articol.

Ca să rezum, mi se pare fascinant și ca subiect (dacă te pasionează cât de cât chestiile militare, de-acolo poți învăța TOTUL!), dar și ca (pauză pentru evitarea cacofoniei) comunitate. Mulți oameni se strâng acolo și majoritatea chiar se pricep foarte bine.

Dacă vă pasionează subiectul măcar cât de cât, vă recomand să-l urmăriți, e foarte tare.

Și o glumă de bloggeri. Știți cum noi, bloggerii obișnuiți, mai luăm în teste și mai scriem review-uri de mașini, aparate foto, camere video ? Ei bine, așa face și domnul George, dar nu cu telefoane și laptopuri, ci cu rachete de infanterie sau cu obuziere autopropulsate șenilate.

Una peste alta, felicitări sincere oamenilor care fac site-ul respectiv. Îmi place tare și au sute de comentarii de specialitate, ceea ce nu-i ușor. Cred.

foto: “Jder” fighting machine via shutterstock.

“Jder” fighting machine, nene!

WowApp

No bine. Mi-am făcut cont și pe wowapp, că nu erau suficient viber, whatsapp, chatul de facebook, sms-urile și toate prostiile de aplicații de comunicare. Să fie și ăsta, unde merge mia o merge și suta.

Screenshot_14Dacă dați click pe poză și mă join-uiți, O SĂ FIM TOÈšI MILIARDARI, NENE!

Nu, glumesc, nu e deloc așa, am văzut pe la Marian pe facebook că un nene cu 4000 de prieteni a făcut 26 de dolari și-acum vrea să-și ia ultimul tip de Rolls.

Dar pana mea, mi-am făcut eu cont până și pe Ello, să nu-mi fac și pe ăsta ?