De ce îmi place Clujul

În cartierul Buenos Dias, unde locuiesc eu, sunt multe străzi private.

Spre exemplu, eu, ca să ies la o stradă publică, am de mers pe-un drum principal. În care dau mai multe drumuri secundare.

În seara asta, de pe unul dintre drumurile secundare ieșea un Renault Clio. Cu spatele. Și, cumva, fără să se asigure. Deloc.

Frână bruscă, sunet de ABS forțat, scârțâit de cauciucuri. Îl evit (era să intru direct în el, am evitat cumva la milimetru un accident nasol).

Opresc, mă uit în spate, pe geam, la om, merg mai departe, opresc de tot în capătul drumului. El oprește în spatele meu.

Văd că s-a oprit în spate, mă dau jos din mașina cu care era să-l fac martir și îi spun cât pot de calm:

– Amu… când ieși cu spatele, ajută mult să te uiți în lateral și în oglinzi.

– Îi drept, zice șoferul. Drept îi. Da’ ce să zic… poate veneați cam tare.

– Veneam cam tare, îi drept, zic eu. Aveți dreptate. Da’ tot era bine să vă asigurați înainte să ieșiți în drumul mare. Că Doamne feri, se întâmpla vreun necaz.

– Drept îi, zice. Aveți dreptate, trebuia să fiu mai atent.

– Mno… amu… bine că-i bine, zic. Mereți sănătos, Doamne-ajută, zic.

– Să fiți sănătos, zice și domnul.

Cumva, simt că am rămas amici. De aia îmi place la Cluj.

Din nou cu Silva la drum

Am mai povestit că Silva mă trimite prin țară să văd locuri faine – acum o vreme am fost la Sighișoara.

Astăzi, plec din nou la drum. De data asta într-o zonă pe care, dacă aș putea, aș colinda-o cam în fiecare week-end, fie iarnă, fie vară – în Apuseni. De câte ori am fost prin zonă (un exemplu, alt exemplu), m-am întors zenuit, nirvanizat, vishnuit, brahmaputrat 🙂

Acum merg pe Valea Arieșului. Mai exact, la Arieșeni, o localitate aflată la 20 de kilometri de punctul în care trei județe se intersectează – Alba, Arad, Bihor.

Sunt nenumărate lucruri de vizitat în zona aia. Peșteri, cascade, rezervații naturale, un cătun extrem de izolat, repere istorice, meșteșugari. O parte le voi vizita în zilele următoare și, când mă întorc, vă povestesc despre ele.

Ah, și unde merg eu se anunță răcoare 🙂

silva

 

sursa foto

Prin țara mea, cu Silva

România are o mulțime de locuri senzaționale. Pe-o parte dintre ele m-am apucat să le străbat de-o vreme, după cum unii probabil că știți deja.

Din fericire, pasiunea mea e împărtășită de mulți oameni. Spre exemplu, și prietenii de la Silva sunt pasionați de frumusețea țării ăsteia și de promovarea locurilor de care ar trebui să fim mândri. De altfel, Silva se axează mult pe lucruri care mie mi-s dragi: valori moștenite, tradiție, spiritul Transilvaniei.

Motiv(e) pentru care cei de la Silva s-au hotărât să-și trimită consumatorii să viziteze o parte din locurile astea de care ziceam mai sus. Astfel, au o campanie, care se desfășoară între 15 aprilie și 15 iunie, foarte simplă și faină: sub capacul sau cheița dozei de 0,5 L, sticlei de 0,5 L sau PET-ului de 2 L, băutorii de bere Silva vor găsi, în perioada menționată, un cod. Cod pe care-l pot trimite prin SMS la numărul 1833 sau îl pot încărca pe site.

silva

 

sursa foto

Apoi, prin tragere la sorți, prietenii de la Silva vor oferi nu mai puțin de 80 de excursii în locuri pitorești din țară, pentru câștigători și prietenii acestora. Excursiile înseamnă transport, cazare și pensiune completă pentru fiecare câștigător și câte 3 prieteni, deci nu-i de colo! Regulamentul complet al campaniei îl găsiți aici (în format PDF).

Și eu voi pleca în două excursii cu Silva. În prima chiar mâine, într-o zonă foarte dragă mie – zona sașilor, cu Sighișoara și Saschiz și Biertan și alte localități desprinse din basmele germanice. Și, desigur, am să vă povestesc pas cu pas pe unde merg 🙂

O idee pentru sistemul politic

Azi, ceva politician de la PDL s-a mutat la PNL. Jurnaliștii (ce oameni!) i-au spus că uite, acum câteva luni vorbea urât de Crin și acum apare cu Crin la braț. Niște oameni răi.

Nu mă interesează povestea. Da’ mă gândeam la ceva. Zicea Vasile Dâncu ce bine ar fi să existe, ca în fotbal, o perioadă în care se pot face transferuri și o perioadă în care nu se pot face.

Foarte bună idee, dar eu o pot completa: n-ar fi tare ca transferurile de la un partid la altul să se facă tot ca în fotbal, pe bani ?

Vrea PNL un om de la PDL sau invers ? Păi să existe un tarif, un preț. Dacă e din pepiniera proprie a partidului care-l vinde, să coste mai mult. Să se negocieze. Partidul care-l vinde să poată primi un procentaj din suma cu care partidul care-l cumpără azi îl va vinde mai departe, peste 4 ani.

În acest fel ar putea și politicienii să treacă liniștiți pe la toate partidele la putere, fără să-i facă nimeni traseiști. Joci 2-3 ani la un partid, se schimbă guvernarea, te cumpără alt partid și evoluezi pentru ei.

Eventual mai dai din când în când declarații pentru suporteri. “Galeria din Modrogan/Kiseleff îmi va rămâne mereu în suflet, au fost niște ani frumoși” blablabla.

Și prețurile să fie publice, ca la fotbaliști.

Să fie titluri cu “Senatorul X a plecat din partidul Y și e liber de contract. ÎL VREI LA PARTIDUL Z ? click aici!”. Sau “Partidul X l-a achiziționat pe deputatul Y pentru suma record de Z milioane de euro!”

 

 

Gigi, șeful Papei

Azi a demisionat Papa.

Dat fiind că s-a mai întâmplat doar de 4 ori în toată istoria, ultima oară acum 597 de ani, ați spune că-i, totuși, o știre importantă, nu ?

Televiziuni din toată lumea dezbat acest subiect, rețelele sociale duduie de informații și de glume, agențiile de presă gen Reuters sau AFP se-agită de numa’ să afle informații și să le dea mai departe. Până și pe Al Jazeera m-am uitat vreo oră la o dezbatere pe acest subiect, cu oameni care transmiteau live din Piața San Pietro.

Și la noi, site-urile de ziare, agenții și televiziuni au început să dea Breaking News. Unii au dat că e o situație fără precedent (deși, cum spuneam mai sus, au fost mai multe precedente), alții că e șocant și-așa mai departe; dar, de bine, de rău, era acolo. Bănuiesc că și pe la tv (eu nu posed) s-a discutat pe tema asta.

Buuuun!

Un pic, doar un pic mai târziu, se anunță condamnarea lui Gigi Becali. La început 3 ani cu executare, de era omul să rămână veșnic în Dubai, apoi cu suspendare, de-a anunțat omul că vine diseară acasă.

Dar televiziunile noastre ce-mi făcea ? Papa ? Cine-i ăla ? Gigi e subiectul zilei! Papa trece frumos pe locul 2. Sau chiar mai mult. (faceți click pe poze)

Realitatea

realitatea

RTV

rtv

 

B1 TV

b1tv

Singurii, din tot ce-am văzut eu, pentru care știrea cu Papa e un pic mai importantă decât cea cu Gigi sunt Digi 24. Care, promit, dacă o să mai am televizor vreodată, va fi postul de știri care va rula permanent.

digi

Păi și n-are dreptate Bogdan ? Nu-i atât de amuzant încât emigrarea devine o necesitate ?

 

Schimbare de carieră

Eu am muncit de tânăr. Am știut de prin clasa a 10-a că vreau să mă fac jurnalist, când aveam emisiune la un radio local. Am dat la jurnalism, în anul 2 de facultate m-am angajat ca reporter și dă-i, nene. Băteam Bucureștii la pas zi de zi, că nu luam știri de pe facebook pe vremea aia și nici nu dădeam copy/paste din Mediafax, pentru că nu prea era Mediafax.

Și-am tras ani de zile. N-am fost eu vreun ziarist strălucitor, da’ îmi plăcea și făceam meseria cu pasiune.

Apoi m-am dus spre alte lucruri. Am avut o firmă de PR acum niște ani – și la aia am tras. Apoi a apărut online-ul. Am dat drumul (mă rog, varianta corectă e “am vrut să dau drumul”) la o mulțime de proiecte. Unele au ieșit, altele nu. Am tras câțiva ani de comunitate să facem chestii (clujenii din online își mai amintesc, sper, de tweetmeet-uri, de www party-uri și de alte minuni pe care le făceam noi când eram tineri). Și-acum trag. Nu e zi în care să nu stau pe site-uri scrise de oameni mai deștepți ca mine, să citesc și să învăț lucruri despre online, promovare, marketing și alte prostii care-mi plac și pe care vreau să le stăpânesc. Trag tare (uneori, cel puțin) ca să câștig bani cu care să-mi plătesc chiria și cheltuielile, să mă plimb prin țară și să-mi cumpăr gadgeturi.

Deci am muncit un pic în ultimii aproape 19 ani, asta zic.

Doamnelor și domnilor, am fost un dobitoc.

 

Dacă aveam ceva tărâță-n cap mă făceam demnitar. Dar, conform zicalei “dă-i, Doamne, prostului românului mintea de pe urmă”, sper că nu e prea târziu să mă fac acum.

Pentru că în loc să plătesc 280 euro chirie pe 2 camere (65 mp) în cartierul Bună Ziua din Cluj-Napoca (un cartier aflat așa… cum să zic ? pe Feleac) ca un prost, nu mai bine plătesc eu, ca un demnitar, 259 de lei chirie pentru o casă cu 4 camere în București, cu suprafață de 90 mp ? Sau, hai, să nu fiu pretențios: merge și 179 de lei pe 3 camere (65 mp). Cam ca domnii de mai jos:

demnitari

Habar n-am cine-s oamenii, da’ dacă știți unde se depun cererile de chirie la RA-APPS, să-mi spuneți vă rog, că m-aș băga. Și, până atunci, unde mă înscriu la Școala de Demnitari, sau ce-or face oamenii să ajungă acolo ? Mulțumesc!

N-ar fi mai bine să salvăm oamenii ?

În anul 2012, în România, o țară din Europa, un tren cu peste 700 de oameni (printre care, îmi imaginez, bătrâni și copii) stă blocat de 40 de ore într-o localitate (via 0știri)

Am să trec peste absurdul situației în sine și am să mă leg de un amănunt care, după putirința minții mele, e incredibil.

Scrie acolo, în știre, că “autoritățile au reuÅŸit să le aducă grisine, biscuiÅ£i ÅŸi apă, fără a le oferi mai multe informaÅ£ii însă, a declarat unul dintre pasagerii trenului”.

Și aici pierd firul. Dacă s-a ajuns la oamenii ăia… de ce oamenii ăia sunt încă în tren ? De ce n-au fost luați de-acolo, dacă s-a putut ajunge la ei ? Dacă le-au fost trimise grisine (grisine, cât de stupid!) cu o mașină, de ce mașina aia n-a făcut 100 de drumuri să-i ia, pe rând, și să-i ducă la civilizație ? Dacă le-au fost trimiți biscuiți pe jos, de ce n-au plecat tot pe jos ?

De ce se preocupă “autoritățile” să le ducă grisine și biscuiți, în loc să se preocupe să-i scoată de-acolo, în orice fel ar fi posibil, câtă vreme e evident că există metoda de a ajunge la ei ?

Sper foarte tare că-mi scapă ceva. Că dacă nu, povestea asta intră în top 3 cele mai imbecile povești românești de care am auzit vreodată

Avem cu cine vota

În 2008, Gheorghe Funar, candidat la Primăria Cluj-Napoca, rostea cu propria gură a domniei sale, într-o emisiune TV, câteva idei. Mai exact, câteva promisiuni pe care le făcea clujenilor, dacă ar fi ieșit primar. Două dintre ele îmi vor rămâne veșnic în minte.

1. Eliminarea de pe raza municipiului Cluj-Napoca a tuturor alimentelor care conțin E-uri.

2. Distribuirea a câte 2 litri de apă ozonată în fiecare zi, fiecărui cetățean al municipiului Cluj-Napoca.

Am crezut (până azi) că astea sunt cam cele mai mari aberații pe care le poate promite un politician într-o campanie electorală. O să-l admir veșnic pe politicianul care, fiind cu domnul Funar în emisiune, a reușit să-și țină firea și să nu râdă (dar se vedea că face mari eforturi în acest sens).

Până azi, ziceam. Când am văzut pe Facebook un… petec de hârtie cu 20 de puncte pe care Partidul Poporului Dan Diaconescu (îl știți, ăla care stă prost de tot la numărătoare) îl propune – nu-i așa ? – poporului.

Încă sper în sinea mea că-i o farsă. Îmi doresc, adică, să fie o farsă și să regret că am scris articolu’ ăsta.

Programul e mai jos. Tot programul e senzațional, dar punctele 16, 17 și 18 sunt preferatele mele (click pentru mărire)

Guest post: ACTA România: Dictatură vs E-Dictatură (update)

de Răzvan Antonescu

Un update important

Acest update are scopul de a clarifica si schimba ceea ce am scris de dimineata, dar poate fi si un exemplu didactic despre cat de usor este sa manipulezi.

Linkul dat azi dimineata vizavi de votul din parlamentul European nu era pentru ACTA ci despre o initiativa a social democratilor, verzilor si liberalior de DISCUTARE a ACTA, scopul fiind clarificarea si limitarea impactului acesteia. Initiativa in intregimea sa este aici

Textul este dificil de parcurs pentru un non-jurist, dar partile importante sunt destul de lizibile in sectiunea General Remarks unde apare:

9. Welcomes the Commission’s repeated statements to the effect that the enforcement of ACTA provisions – especially those on copyright enforcement procedures in the digital environment – is fully in line with the acquis communautaire and that neither personal searches nor the so-called ‘three strikes’ procedure will be introduced by the agreement; no ACTA signatory, and in particular not the EU, may be mandated by the agreement to introduce ‘three strikes’ or similar regimes;

Asadar, situatie total opusa celei descrise de dimineata.

Pentru asta mea culpa pentru 2 lucruri:

– Ca am prezentat situatia gresit citind pe sarite
– Ca am spus ca cei de la PDL nu au consilieri buni de imagine. Au. Au consilieri care se bazeaza pe reactii de moment si pe informatii sumare ale consumatorului de net.

Articolul inițial

Știrea de ieri care a trecut neobservată pe moment dar prinde trafic acum a fost: România a semnat ACTA. România înseamnă în imaginea publică majoritatea parlamentară, adică PDL+UDMR. FALS.

România NU a semnat ACTA. Europarlamentari români au semnat ACTA. Aha, deci ăia de la PDL și UDMR au semnat. Jos Băsescu! Jos dictatura! LIBERTATE. Doar că e fals 🙂

Europarlamentarii PSD/PNL și personaje gen Vadim Tudor au semnat pentru, iar europarlamentarii PDL+UDMR au semnat împotrivă. Adică nume blamate ca și EBA, Tokes, Macovei au semnat împotriva ACTA.

Ce mai merită văzut în tabel este coloana de loialitate. Grupurile PDL/UDMR au fost unitare, la PSD/PNL dizidență făcând Corina Crețu (PSD) si Norica Nicolai (PNL).

Și acum:

1. Cum era povestea aia cu dictatura și libertatea și securitatea? Care era cu care?
2. Ce consilieri de imagine are PDL? Din ăia făcuți pe manualul lui Bădău? Cu o singură carte în bibliotecă? Cum să ratezi ditamai oportunitatea de imagine în zona cea mai sensibilă de electorat?

Poate se trezesc măcar în ceasul al 12-lea.

Singura chestie care mă oftică e că va încasa altcineva taxa de consultanță. Dar măcar o să pot să folosesc netul ca acum. Ceea ce e priceless!

Un mic update: nu e vorba de votul in plen a ACTA, ci de un vot mai vechi in urma caruia s-a decis daca intra in dezbatere sau nu. Dar ideea rămâne.