Cu Silva în Apuseni

Mi-e drag să merg în Apuseni. Atât de drag încât încerc, în măsura în care pot, să nu ratez nici o ocazie. Mai ales că sunt ATÂT de multe locuri de vizitat în Apuseni, pe Valea Arieșului, că nu cred să-mi ajungă o viață pentru a le vedea pe toate. Așa că tare m-am bucurat să plec cu Silva la Arieșeni, la Casa Moțului, pentru câteva zile.

Silva

Ca fapt divers, moții sunt, în general, oameni primitori și bucuroși de oaspeți. Iar cei de la Casa Moțului n-au fost deloc mai prejos. Au grijă și atenție la fiecare detaliu, ca să-și facă oaspeții să se simtă bine. Într-una din zilele petrecute la ei, pensiunea era ocupată în totalitate, iar trei sferturi din cei prezenți erau la a 2-a, a 3-a vizită, semn că le plăceau plăcintele și afinata de la Casa Moțului. Sau poate îi atrăgea păstrăvăria din spatele pensiunii – pe mine m-a atras și-am încercat-o.

Casa Motului

Arieșeni e un loc în care nu prea ai cum să te plictisești. Pe-o rază de câțiva kilometri găsești tot felul de lucruri. De la cascade și peșteri la meșteșugari pricepuți. Spre exemplu, eu am urcat într-o zi la Pătrăhăițești, un cătun tare izolat. Dar și tare frumos. Am găsit acolo un muzeu – muzeul Casa Filip – cu tot felul de obiecte artizanale de lemn și cu plăcinte moțești coapte pe loc. Am găsit o cascadă, nu prea mare, dar care are grijă să parcurgi un drum spectaculos până la ea. Am găsit oameni prietenoși și primitori. Și foarte gospodari. Am găsit… liniște, sau ceea ce-ar trebui să fie definiția liniștii.

Acolo am auzit pentru prima oară un cântec la tulnic. Și tulnicăreasa mi-a explicat ce înseamnă sunetele scoase de vechiul instrument și cum astăzi nu se mai folosesc tulnicele.

Te rupi un pic de lumea noastră când urci în cătunele din Apuseni. Acolo, oamenii trăiesc cumva în timpul lor propriu. Am bătut mult țara asta, Transilvania cu atât mai mult – totuși, în Apuseni am găsit un colț de omenire aparte. Mi-i drag să văd oamenii de-acolo cu mândria lor, cu afinele lor, cu Avram Iancu la loc de cinste cam în fiecare casă, cu puterea lor de a trăi în locuri nu tocmai ușoare. Și cu plăcintele lor coapte pe piatră.

Nu ratați vreo ocazie de-a vizita Apusenii. Se prea poate să fie cea mai frumoasă parte de Românie. Și găsiți acolo multe povești, multe legende, multă istorie, multă frumusețe. Și mai ales multă omenie.

Din nou cu Silva la drum

Am mai povestit că Silva mă trimite prin țară să văd locuri faine – acum o vreme am fost la Sighișoara.

Astăzi, plec din nou la drum. De data asta într-o zonă pe care, dacă aș putea, aș colinda-o cam în fiecare week-end, fie iarnă, fie vară – în Apuseni. De câte ori am fost prin zonă (un exemplu, alt exemplu), m-am întors zenuit, nirvanizat, vishnuit, brahmaputrat 🙂

Acum merg pe Valea Arieșului. Mai exact, la Arieșeni, o localitate aflată la 20 de kilometri de punctul în care trei județe se intersectează – Alba, Arad, Bihor.

Sunt nenumărate lucruri de vizitat în zona aia. Peșteri, cascade, rezervații naturale, un cătun extrem de izolat, repere istorice, meșteșugari. O parte le voi vizita în zilele următoare și, când mă întorc, vă povestesc despre ele.

Ah, și unde merg eu se anunță răcoare 🙂

silva

 

sursa foto

Cu Silva la Sighișoara

Așadar, în week-end m-am luat și m-am dus la Sighișoara, după cum ziceam că fac, de altfel.

Am mai fost la Sighișoara de multe ori. N-am fost niciodată prea impresionat… sau nu, mai bine zic așa: am învățat să văd orașul ăsta abia în 2011 -la vizita de-atunci mi-a plăcut foarte tare. Acum mi-a plăcut la fel de tare, mai ales că l-am prins, cumva, în niște zile liniștite și însorite. Nu erau prea mulți turiști, e tare plăcut să stai la o bere în piața din Cetate și să fie liniște. Plus că mie, cel puțin, ideea că sunt în singura cetate medievală locuită din Europa îmi dă o stare de foarte bine.

Silva la Sighisoara

Chiar dacă ați mai fost în Sighișoara, chiar dacă nu, eu tot vă recomand câteva lucruri să vizitați.

Spre exemplu, vizitați Casa lui Vlad Èšepeș. E acolo de mult timp, dar acum au amenajat camera în care se presupune că s-a născut voievodul și se poate vizita pentru 5 lei. Ghidul de-acolo o să spună cu mâna pe inimă că în camera aceea s-a născut Vlad Èšepeș – în realitate, nu-i dovedit istoric în vreun fel, dar e o poveste frumoasă 🙂

Să mergeți să vizitați Turnul cu Ceas și muzeul de istorie și artă feudală, aflat la baza lui. Și Camera de Tortură și Sala de Arme. O să vedeți acolo, printre alte minuni, niște truse foarte vechi medicale. Complete. Mai jos veți vedea niște poze făcute în cele două muzee, dar mereu găsesc impresionant mecanismul ceasului din turn (apropo, ceasul cu figurine din turn e unic în Europa) și felul în care se vede Sighișoara de sus, din balconul turnului. Și mai sunt de vizitat Turnul Croitorilor, Turnul Fierarilor, Turnul Măcelarilor, Turnul Cojocarilor, Turnul Frânghierilor și Turnul Cositorarilor.

Să urcați scara acoperită (Scara Școlarilor). Are 175 de trepte, dar va merita, când veți ajunge sus, la biserică.

E foarte, foarte frumos la Hotel Sighișoara. Pe de-o parte, au niște camere senzaționale, amenajate cumva medieval, foarte mari, foarte comode. Pe de altă parte, au o mâncare foarte bună la prețuri absolut decente. În galeria de mai jos o să vedeți cum arată la ei o pastramă de oaie, un “tian de somon fume cu avocado și coriandru, cu sos de mărar” și un “piept de pui cu sos de muștar Dijon, servit pe tagliattele de legume“. Interesant și meniul, cu totul. Evident că n-am putut să mă bucur de toate, dar sper să mai merg.

Oamenii locului îs tare prietenoși – poate și pentru că și-au dat seama cât de mult înseamnă turismul pentru orașul lor.

Să mergeți la Sighișoara, dacă n-ați fost – o să vă placă, e o frântură de altă lume. Și poate mergeți în iulie, la Festivalul Medieval, să vedeți străzi pline de oameni îmbrăcați ca acum 3-5 sute de ani 🙂

Prin țara mea, cu Silva

România are o mulțime de locuri senzaționale. Pe-o parte dintre ele m-am apucat să le străbat de-o vreme, după cum unii probabil că știți deja.

Din fericire, pasiunea mea e împărtășită de mulți oameni. Spre exemplu, și prietenii de la Silva sunt pasionați de frumusețea țării ăsteia și de promovarea locurilor de care ar trebui să fim mândri. De altfel, Silva se axează mult pe lucruri care mie mi-s dragi: valori moștenite, tradiție, spiritul Transilvaniei.

Motiv(e) pentru care cei de la Silva s-au hotărât să-și trimită consumatorii să viziteze o parte din locurile astea de care ziceam mai sus. Astfel, au o campanie, care se desfășoară între 15 aprilie și 15 iunie, foarte simplă și faină: sub capacul sau cheița dozei de 0,5 L, sticlei de 0,5 L sau PET-ului de 2 L, băutorii de bere Silva vor găsi, în perioada menționată, un cod. Cod pe care-l pot trimite prin SMS la numărul 1833 sau îl pot încărca pe site.

silva

 

sursa foto

Apoi, prin tragere la sorți, prietenii de la Silva vor oferi nu mai puțin de 80 de excursii în locuri pitorești din țară, pentru câștigători și prietenii acestora. Excursiile înseamnă transport, cazare și pensiune completă pentru fiecare câștigător și câte 3 prieteni, deci nu-i de colo! Regulamentul complet al campaniei îl găsiți aici (în format PDF).

Și eu voi pleca în două excursii cu Silva. În prima chiar mâine, într-o zonă foarte dragă mie – zona sașilor, cu Sighișoara și Saschiz și Biertan și alte localități desprinse din basmele germanice. Și, desigur, am să vă povestesc pas cu pas pe unde merg 🙂

Câștigătorul concursului cu beri

Câștigătorul concursului cu berile este Teo. Cu acest comentariu:

Cetatea din Saschiz deoarce ma fascineaza silueta fantomatica. . Se spune ca cei care spun “noapte buna” sau “la revedere” cetatii primesc un raspuns compus din 6 sau 7 silabe. Salutului ii raspunde o fecioara batrana care s-a lasat zidita la cetate. Astazi cetatea face parte din lista monumentelor nationale de clasa A.
Cetatea a fost onstruita pe un deal impadurit, la aproximativ 2 km de vatra satului, fortificatia a fost ridicata in secolul al XIV-lea

Întâmplarea face că Saschiz e unul din locurile mele de suflet din această țară, așa că n-a fost chiar greu să-l aleg 🙂

Teo, aștept un mail cu datele tale de contact pe adresa de mail pe care o găsești aici

Un concurs cu beri

Pe principiul “un copac cu flori”, lansăm astăzi un concurs cu beri 🙂

Pe scurt – la Roblogfest am primit de la Silva premiul pentru blog culinar din Transilvania – pentru care le mulțumesc, chiar dacă nu-l meritam musai.

Ca și premiu, am primit o ladă de Silva. Pe care m-am gândit s-o ofer ca premiu unui cititor. Așa că facem un concurs simplu.

Spuneți-mi (aici, la comentarii) care credeți că e cea mai frumoasă cetate din Transilvania – și de ce. Eu am să aleg comentariul care mi se pare cel mai convingător, am să-l public într-un post separat și am să trimit autorului său lada de Silva.

Aveți timp de azi până duminică, 22 aprilie, ora 00.00 (sau pe-acolo).

V-aștept 🙂