În decembrie, presa anunța (și povestea pe larg) despre dosarul Romgaz. Pe scurt, acest dosar se referea la faptul că un număr de companii, aparținând omului de afaceri Ioan Niculaie ar fi beneficait de gaze naturale din producția internă, la prețuri preferențiale. Ca o consecință directă și logică, întrucât companiile astea primeau gaz intern la prețuri mici, statul – pentru a acoperi necesarul de gaze pentru industrie și populație – a importat gaze, la prețuri – evident – mai mari. Ba, după cum se zice pe ici, pe colo, aberant de mari.
40 de oameni sunt cercetați, anunța presa vremii, în acest dosar. Un prejudiciu de 126 de milioane de dolari. Funcționari cu averi uriașe, suspendați. Suspiciuni că Ioan Niculaie a contribuit masiv la campania lui Mircea Geoană, cu scopul ca acesta, dacă ieșea președinte, să pună oamenii care trebuie la Romgaz și la Ministerul Economiei.
O caracatiță uriașă, cu foarte mulți oameni implicați, de la Ioan Niculae până la tristul președinte al Consiliului Județean Brăila, Gheorghe Bunea Stancu, omul prin care aparent treceau banii pentru Geoană.
Pe scurt, un dosar complex, un scandal imens.
Apoi au venit Sărbătorile. Apoi au venit protestele. Apoi a venit viscolul, apoi gerul. Acum demisia lui Emil Boc.
Și nici naiba nu mai știe să se fi întâmplat ceva în dosarul Romgaz. S-a așternunt o liniște. De ce ? Eu sunt curios să aflu ce s-a mai întâmplat.
Și, mai ales, ce-o să se mai întâmple în acest dosar.