Tradiționalul articol de sfârșit de an

© Andrei Stancu | Dreamstime

Bine, titlul în sine e o minciună – nu am o tradiție a articolului de sfârșit de an. Dar am mai făcut, uneori. Nu în ultimii ani. Dar n-are nimic, important e să ne simptem bine, cred.

N-a fost un an rău. Adică a fost chiar un an bun, mult mai plin de lucruri faine decât alți ani. Adevărul e că viața mea s-a schimbat mult în bine cu Luminița, că eu îs un puturos, dar ea mă împinge să fac chestii – și, de dragul ei, le fac.

Și uite așa ne-a ieșit un an plin de exeperiențe. A fost un an tare obositor, dar într-un sens bun.

Ia să facem o retrospectivă, că n-am mai făcut până acum.

Gata. Doamne, ce frumos e să faci retrospective! E prima oară când fac și, foarte posibil, și ultima! 🙂

2017 a fost fain. A fost anul în care au apărut Bacalaureat-ul lui Eftimie și Epoca Inocenței a lui Adi. Profit de ocazie să vi le recomand din nou.

Anul în care am lansat un proiect nou, care nu-i interesant pentru nimeni, dar cu care o să insist și anul viitor – Trololo.

Anul în care în viețile noastre au apărut Ton și Yola și Xena și Yoda (pe ăștia ultimii 2 încă nu-i știți, dar o să-i știți bine anul viitor, promit), așadar anul în care am învățat ceva nou despre mine – că pot iubi cu adevărat niște pisici. Care eu credeam că pot iubi doar căței. Dar nu, iată că nu.

A fost anul de recălătorit prin Transilvania mea dragă.

A fost anul în care am schimbat 3 case, dar hei, eu toată viața am schimbat case 🙂

Hai, să fiți sănătoși și să ne auzim cu bine. Vă pupă Crivăț de nu vă vedeți!