Asta e recomandare simplă, curată, din suflet. Nu-i cunosc pe oamenii ăștia (încă), dar îs fermecat de ei.

După cum știe toată lumea, mai puțin cine nu știe (©) eu am locuit foarte multă vreme în Transilvania, care e ținutul meu de suflet și Cluj-Napoca e templul sufletului meu, wow, ce titan al metaforei sunt! Și de-o vreme destinul a zis că poate-i mai bine să nu mai stau acolo, unde mi-e acasă, ci la București, unde jurasem că nu voi mai locui niciodată și iată-mă.

Dar duc dorul Ardealului, cum duce deșertul dorul ploii (titan, v-am zis!). Și, știind asta, bunul meu prieten Radu zis și Meekuu mi-a spus ieri că în apropierea locuinței mele bucureștene se află o oază de ardelenitate. Se numește Băcănia Secuiască János Bácsi și este, spre surprinderea voastră, o băcănie secuiască a unui domn maghiar din Brașov, nene!

Ieri am zis pe facebook că-mi scot iubita la o plimbare romantică la băcănie și m-am ținut de cuvânt. Am mers azi și am găsit acolo, la vreo 900 de metri de casa în care stau, RAIUL, nene!

În caz că știți, o să zic numai pentru cine nu știe: niște domni din Harghita (cred) au făcut o bere numită Igazi Csíki Sör. Care înseamnă, pre limba lor, Adevărata bere Ciuc. Cumva, oamenilor de la Heineken nu prea le-a picat bine, s-au judecat o vreme, în diferite instanțe, în cele din urmă cei de la Miercurea Ciuc n-au mai putut face această bere. Și atunci au făcut alta: Tiltott Igazi Sör – Adevărata bere INTERZISĂ. Ceea ce mi s-a părut extrem de haios și, chiar dacă nu mai au voie să facă Igazi Csíki Sör, tot fanul lor pe viață rămân.

Ei bine, la Băcănia Secuiască au această ravisantă băutură, dar și o variantă de bere brună: Tiltott Barna Sör (Berea Brună Interzisă). Foarte, foarte faină.

De asemenea, am găsit aici uleiul lui Adi Hădean – Oloi Tomnit îi zice, un amestec de ulei de rapiță, floarea soarelui și soia, presate la rece. Multă vreme am crezut că oloiu’ ăsta e un elixir numai și numai pentru inițiați, pentru cei aleși, pentru elitele lumii. Lumea șoptea ferit vorbe despre această ambrozie, dar nu se lăsa văzută (mint ca o gazetă imperialistă, de-o lună mi-a zis Sonia să trec pe la ei să iau, dar mno, sună mai bine prima variantă, așa-i?). Ei bine, îl au la Băcănie și e fuckin’ awesome!

Așa. Am mai cules de-acolo o brânză maturată cu trufe care a făcut, brusc, viața mai frumoasă și mai savuroasă

Dar ce e foarte foarte foarte important și nu a încăput în poze: au pâine de la Mons Mellis, categoric și indubitabil cea mai bună pâine pe care am mâncat-o vreodată, veci pururi, vine de două ori pe săptămână. Și mai au și alte bunătățuri de la Mons Mellis, și mai au și felurite mezeluri adevărate, ungurești (salam de cal, cârnați de mangaliță – rar de buni!, șuncă de curcan), slană, untură, muștaruri ungurești, diverse tipuri de pate- de rață, de bibilică, de vânat – sucuri naturale, siropuri de cătină/afine, kurtos, paste de casă, o droaie de brânzeturi foarte bune, păstrăv file afumat, ouă de prepeliță marinate, o grămadă de lactate și foarte, foarte multe alte minunății.

Sunt pe Șos. Mihai Bravu, nr. 292, Bl. 5, la parter. Și vă recomand din suflet să le faceți o vizită. Chiar și dacă nu sunteți în zonă, merită un drum pe la ei, special, la ce bunătăți au pe-acolo.

(fotografiile au fost realizate în Studioul Profesional AndreiCrivățPhotography LTD)