Există o comună în Apuseni, pe drumul ce urcă de la Huedin la Beliș – Mărgău îi zice. Îi tare faină, întinsă pe la poalele Munților Vlădeasa, poartă de intrare în Parcul Național Apuseni. Aici găsești două cătune cu nume pe care eu le găsesc fascinante: Ic Ponor și Doda Pilii. Mai găsești și-un sat, Răchițele, unde s-a născut un fost premier al României 🙂

Aici, de-a lungul a câteva sute de ani, oamenii s-au ocupat cu sticla. Făceau geamuri, oglinzi și icoane, le urcau în căruțe și plecau cu ele spre sudul țării, să le vândă. Unii se opreau la București, alții mergeau mai departe, către Brăila și Constanța.

De-a lungul vremii, și-au dat seama că, pe unde merg, nu toată lumea e de bună credință. Așa că au inventat un limbaj al lor, ca să nu fie înțeleși de cei la care mergeau și să se poată apăra, cumva. Așa a apărut limba gumuțească, unicul argou rural din România.

“Munuc, s-asface spurav!” (“Fii atent că e om rău”) era un avertisment care s-a auzit, probabil, de multe ori când geamgiii din Mărgău își vindeau marfa în sud.

Acum, geamgiii nu mai sunt, copiii lor au plecat, majoritatea, din sat, iar gumuțeasca mai e vorbită de foarte puțin oameni. Cu doi dintre ei m-am întâlnit zilele astea și i-am rugat cu cerul și cu pământul să mă lase să-i filmez când vorbesc pe graiul lor. N-or vrut neam. “Ăsta îi graiul nostru, îi secretul nostru, l-au folosit bunicii noștri, nu-l dăm la alții”.

Și nu mi l-au dat, dar am găsit pe youtube un clip dintr-un proiect care are ca scop salvarea acestui argou.

E și-o poveste faină la Mărgău, povestea lui Ile Ciuruly (habar n-am cum se scrie, evident). Cică Ile ăsta era un bandit care spărgea casele oamenilor când erau la biserică, apoi ascundea bunurile într-o groapă numai de el știută. N-au putut să-l prindă, nu putea fi împușcat, glonțul nu-l atingea. Până când ibovnica lui l-a trădat și le-a zis jăndarilor secretul – să pună boabe de grâu pe țeava puștii. Așa au reușit să-l rănească, iar Ile a fugit și s-a ascuns în groapa lui secretă. Însă oamenii au astupat groapa cu un buștean imens și Ile a murit acolo, între bunurile pe care le furase o viață. Se spune că și azi e comoara acolo, astupată de buștean.

Așa începe călătoria noastră #prinTransilvania2017

Mulțumim pentru sprijin: Suzuki România, Garanti Bank, Rădăcini Auto Motor