Despre Adi Hădean

Ieri, la Campionatul Internațional de Gătit, am avut ocazia să stau (iarăși) câteva ore pe lângă Adi Hădean în timp ce gătea. Și cum îl priveam eu, așa, cu drag, cât îi el de dibaci, mâncu-l și țucu-l, mi-am dat seama că există unele adevăruri legate de el, pe care mulți nu le cunosc, și pe care ar trebui să le știe toată lumea. Iată câteva, cele mai importante, urmează o listă completă. Vă sfătuiesc să le memorați și să țineți cont de ele.

1. Cine crede că Adi Hădean e un Chuck Norris al artei gastronomice, se înșeală rău de tot. În realitate, Chuck Norris este un Adi Hădean al artelor marțiale.

2. Adi Hădean poate toca verdețurile fără să folosească mâinile. Sau, mai corect, le folosește, dar se mișcă mai repede decât percepe ochiul uman sau obiectivul camerei video.

3. Cu un program de editare video se poate mări viteza unei filmări de câteva ori. Dar Adi Hădean poate toca ceapa mult mai repede decât se poate edita dintr-un astfel de program.

4. (ăsta e ceva mai popular) Adi Hădean nu trebuie să bată șnițelele. El le convinge telepatic sau, dacă e în toane bune, cu vorba.

Acum lucrăm la un filmuleț care atestă (lol, de parcă mai era nevoie) cele spuse mai sus. E pe vine.

Deci se poate

via Dragoș Stanca

Una dintre cele mai faine chestii pe care le-am văzut în România… nu știu, ultimilor 20 de ani poate. Mă refer pur și simplu la organizare, la felul la care au pus în practică o idee, de altfel nu chiar originală, din ce zice Dragoș. Foarte fain. Și foarte faine reacțiile celor din jur.

Cum să fii un bun manager de criză ?

Să spunem că ești așa, un patron. Un mega patron. Un mogul, mai degrabă. Unul dintre cei mai moguli. Mno, și cum ești tu așa mogul, ai niște business-uri. De la care te aștepți să producă bani. În acest scop, ai niște manageri. De la care te aștepți ca atunci când au ocazia să prindă un client nou, mai mic sau mai mare, să-l prindă, nu să-i dea cu flit. Că-i criză, nu ? Și orice ban în plus e un ban bun.

E, nu-i chiar așa. Ia citiți voi la Liviu cum e să fii manager pe timp de criză la mogulu’ Sârbu.

Niscaiva noutăți

1. Între 10 și 18 octombrie are la loc la Cluj Festivalul Internațional “Comedy Cluj”. Festival de film de comedie, după cum bine îi spune și numele, de altfel. Eu voi fi (adică sunt deja) bloggerul oficial al Festivalului. Asta înseamnă că avem aici un blog pe care eu voi presta aproape zilnic informații despre ce se va întâmpla la Festival, despre ce filme vor fi, despre cum mai merge cu organizarea și altele. În plus, o să vă cer des părerea, sfatul și/sau ajutorul, așa că vă rog să vă abonați INSTANT la rss. 🙂

Avem și un cont de twitter, aici.

2. De luni fac parte din echipa care pune la cale un proiect grandios (vedeți ce frumos am exprimat faptul că am un nou job ?). Nu că v-ar interesa asta musai foarte tare, dar ca idee, în timpul zilei n-o să prea fiu prezent pe net, n-o să vă mai încânt cu update-urile mele simpatice pe twitter și n-o să mai avem excelentele și profundele discuții pe messenger cu care v-ați obișnuit. Sigur, facem să fie bine, da’ e bine să am o scuză 🙂

După cum bate vântul

Știți expresia aia veche, a te mișca după cum bate vântul ? Denotă așa, o lipsă de verticalitate, lipsa curajului de asumare a unei atitudini/poziții etc.

Știți cum se manifestă în lumea reală ? Să vă dau un exemplu (deci nu e real, e doar un exemplu, da ?)

Arhi scrie un post în care spune că e cam criză și mno, dacă n-ar fi alți bloggeri, criza ar mai trece. Doi, trei, cinci oameni îl acuză la comentarii pe Visurât, că din cauza lui e criză – dar oricum, au curajul de a-și asuma, mai mult sau mai puțin anonim, faptul că sunt de-acord cu Arhi, ba chiar că Visurât ar fi inventat criza în folos propriu.

Apoi, Visurât, care știe bine economie, scrie un post în care îi explică lu’ Arhi încet, cu argumente, că de fapt criza e la nivel mondial, are niște cauze bine stabilite și că în principiu Arhi n-ar trebui să-și dea cu părerea, pentru că el totuși se pricepe la blogging, nu la economie mondială. Apar și aici 2-3-5 oameni care sunt de-acord cu Visurât și își asumă clar această poziție, cu argumente chiar.

După care vin io și zic așa: Arhi, ai dreptate, dar să știi că și Visurât are dreptate. Și Visurât, ai dreptate, dar să știi că și Arhi are dreptate.

Întelegeți ? De ce să fiu de-acord cu Arhi și să mă cert cu Visurât ? Dacă mă înjură ? Și de ce să fiu de-acord cu Visurât și sa mă cert cu Arhi ? Dacă mă bate ? Nu mai bine sunt de-acord cu amândoi și la un caz le aduc aminte “vezi, bă, cum ți-am ținut partea atunci?”

Mno, cam asta înseamnă să te miști după cum bate vântul. Și n-are legătură cu SOV.

Twestival pe Someș

Bineeeeeee, deci vineri, adică pe 11 septembrie, de la ora 19.00, o să fie Twestival de Cluj – ediția a 2-a, organizată de Gabi. Această ediție va avea loc la Restaurantul Havana. Vor fi premii, jocuri de bingo, un concert, tot felul de minuni despre care aflați detalii aici. Fondurile strânse vor fi donate, în scopuri umanitare, asociației AVOS – detalii aici.

Intrarea este gratuită, dar pentru cei care doresc să susțină cauza, se pot cumpăra bilete de aici. Iar cei care vo cumpăra bilete (și vor dovedi asta) vor primi o licență BitDefender.

O să fie fun, probabil, așa că nu ratați evenimentul. O să aveți ocazia să vă întâniți cu o grămadă de oameni pe care-i știți doar de pe bloguri sau de pe twitter.

Și am fost la Arsenal Park

Evident, eu scriu ultimul despre asta, nuș cum s-a nimerit. N-o să vă spun în detaliu despre ce-i pe-acolo. O să găsiți descrieri și poze la Denisa, Ovi, Corina, Groparu, Radu (și are și un film, aici), Orădeanul, Lili sau Tița. Iar la Visurât găsiți chiar și filme (aici, aici și aici).

Nu poți face o listă cu câte chestii poți face la Arsenal Park. Sunt multe, ca să nu zic că sunt toate. Nu știi cum să te împarți între plimbări cu buggie-uri, plimbări cu drezina, plimbări cu transportorul de trupe, jocuri de airsoft, minigolf, baschet, tenis, fotbal, sărituri pe plasă, piscină și câte și mai câte.

Ce m-a impresionat, însă, foarte tare: oamenii de acolo. Am cunoscut-o pe Amalia, una dintre cele mai relaxate și prietenoase PRiste cu care am avut de-a face. L-am cunoscut pe Berni, genul de gazdă perfectă, om atent în fiecare secundă să nu lipsească nimic nimănui. Și l-am cunoscut pe fratele Cristescu (Marius, că Emil nu era pe-acolo), poate cel mai detașat miliardar pe care l-am cunoscut. Un om care știe să se bucure de banii pe care-i are, care-n loc să stea în casino-uri prin Monte Carlo preferă să se dea cu tractorașul John Deere pe terenul de offroad și să se bucure la maxim de asta. Un om care joacă table al naibii de bine (asta ca să nu zic că are noroc cu nemiluita la zaruri) și care e foarte bine călit psihic (l-am tot amenințat, sperând să-l bulversez psihologic, că eu am învățat table la Brăila, să aibă grijă că joc brutal – n-a folosit, m-a bătut de m-a îndoit)

Și după ce i-am cunoscut pe toți oamenii ăștia, m-am gândit eu așa la cât de mult contează calitatea oamenilor, atunci când mergi undeva. Dacă jumătate din oamenii din turism ar fi ca oamenii ăștia de la Arsenal Park (nu doar cei trei pe care i-am menționat mai sus, ci toți, de la femeia de serviciu până la director) turismul românesc ar fi la alte cote.

Una peste alta, Arsenal Park e cam cea mai faină destinație de vacanță activă pe care o găsești în România, cel puțin din câte știu eu. Un loc în care toți cei din primul paragraf o să revenim foarte curând, fără îndoială.

Și un filmuleț, pritocit cu mintea Groparului și cu mânuțele mele (să vă uitați până la final, are tot felul de titrări explicative sau nu):

Arsenal Park Orastie from andrei crivat on Vimeo.

Inapoi

Ne-am întors de la Arsenal Park, unde a fost absolut bestial și unde încă mai sunt, cu sufletul și spiritul. Cu fizicul sunt ici, acasă, unde imediat o să și dorm, probabil.

Și mâine sper să v-arăt ce-am filmat și ce-am pozat.

Am plecat la plesneală

Plec în delegație la Arsenal Park. O să am un program foarte încărcat, să nu mă așteptați prin reader.

În seara asta o să fie o sesiune de discuții științifice despre efectul negativ și urmările nocive ale alcoolului asupra organismului, dar și asupra individului ca membru al societății. Sunt așteptate cu mare interes pozițiile pe acestă temă ale domnilor Visurât, Cassini, Ovi Sârb cu â din i, Orădeanul și Groparu. Ședințele vor fi prezidate de doamnele Denisa, Corina, Nebuloasa, Lilișor și doamna Cassini.

Mâine avem antrenament paramilitar (vrem să dăm o lovitură de stat, să aducem la putere Guvernul Chinezesc de Vis – GCV), unde o să ne plesnim grav, să ne rănim dureros, să ne scoatem dinții – mă rog, chestii funny pe care le facem noi de obicei după micul dejun. După aia, om vedea ce-o mai fi.

Ne vedem sănătoși.

Monica. Un monument.

Interviul de mai jos e interviul perfect. Pentru ca și stupidismul trebuie că are perfecțiunea lui. Nu zic doar de imbecilitatea întrebărilor sau de naivitatea (ca să nu zic prostia) sinceră a răspunsurilor. Ci așa, cu totul. E interviul perfect stupid.