Evident, eu scriu ultimul despre asta, nuș cum s-a nimerit. N-o să vă spun în detaliu despre ce-i pe-acolo. O să găsiți descrieri și poze la Denisa, Ovi, Corina, Groparu, Radu (și are și un film, aici), Orădeanul, Lili sau Tița. Iar la Visurât găsiți chiar și filme (aici, aici și aici).
Nu poți face o listă cu câte chestii poți face la Arsenal Park. Sunt multe, ca să nu zic că sunt toate. Nu știi cum să te împarți între plimbări cu buggie-uri, plimbări cu drezina, plimbări cu transportorul de trupe, jocuri de airsoft, minigolf, baschet, tenis, fotbal, sărituri pe plasă, piscină și câte și mai câte.
Ce m-a impresionat, însă, foarte tare: oamenii de acolo. Am cunoscut-o pe Amalia, una dintre cele mai relaxate și prietenoase PRiste cu care am avut de-a face. L-am cunoscut pe Berni, genul de gazdă perfectă, om atent în fiecare secundă să nu lipsească nimic nimănui. Și l-am cunoscut pe fratele Cristescu (Marius, că Emil nu era pe-acolo), poate cel mai detașat miliardar pe care l-am cunoscut. Un om care știe să se bucure de banii pe care-i are, care-n loc să stea în casino-uri prin Monte Carlo preferă să se dea cu tractorașul John Deere pe terenul de offroad și să se bucure la maxim de asta. Un om care joacă table al naibii de bine (asta ca să nu zic că are noroc cu nemiluita la zaruri) și care e foarte bine călit psihic (l-am tot amenințat, sperând să-l bulversez psihologic, că eu am învățat table la Brăila, să aibă grijă că joc brutal – n-a folosit, m-a bătut de m-a îndoit)
Și după ce i-am cunoscut pe toți oamenii ăștia, m-am gândit eu așa la cât de mult contează calitatea oamenilor, atunci când mergi undeva. Dacă jumătate din oamenii din turism ar fi ca oamenii ăștia de la Arsenal Park (nu doar cei trei pe care i-am menționat mai sus, ci toți, de la femeia de serviciu până la director) turismul românesc ar fi la alte cote.
Una peste alta, Arsenal Park e cam cea mai faină destinație de vacanță activă pe care o găsești în România, cel puțin din câte știu eu. Un loc în care toți cei din primul paragraf o să revenim foarte curând, fără îndoială.
Și un filmuleț, pritocit cu mintea Groparului și cu mânuțele mele (să vă uitați până la final, are tot felul de titrări explicative sau nu):
Arsenal Park Orastie from andrei crivat on Vimeo.
Pingback: Arsenal Park sau: Cum am învăÅ£at să nu-mi mai fac griji ÅŸi să iubesc distracÅ£ia extremă – Ovidiu Sîrb
super fain…vreauuuuu si euuuuuuuuu…..o sa-mi strang gasca si ma duc, dar dupa ce vin din concediu….iar daca nu reusesc sa o strang poate se face iar o iesire ca asta cu bloggeri si ma bag
Pingback: Denisuca – nevastă de CoÅŸmar » Blog Archive » Încă un weekend la Arsenal Park
Pingback: Unic în România: Arsenal Park | Cassini Tech
super 😀 sper sa ajung si eu pe acolo ;))
am fost si eu: http://www.youtube.com/watch?v=WpTPmnmmBHk iote!
Zdrastvuiete tovarishchi!
Acesta nu-i un transportor de trupe ci un tractor de artilerie grea. Tragea tunuri de 150 sau obuziere. Eu unul l-am prins la aruncatoare de mine. In cabina avea loc echipajul deservent al piesei de artilerie si in bena munitia. O scula strasnica si periculoasa. Transportorul blindat cara infanterie. E mai mobil si mai rapid si e pe roti. In plus, e si amfibiu, ceea ce obiectul de fata nu e. Acesta e construit pe un sasiu de BTR (BMP-1), care la randul lui a evoluat din batranul T-34. Dosvidanija!
am si eu o intrebare: primesti uniforma de la ei sau treb sa cumperi sau treb sa iei de acasa???
Am fost cu familia la Arsenalpark si vreu sa spun ca am fost teribil de impresionati de tot ce au reusit sa realizeze acolo.Gazdele de nota zece!!!!
Pingback: Timișoara Brands Tour, ep. 3 | Andrei Crivăț