Just a little bit of history repeating

Istoria se repetă. Uneori amuzant.

Mereu am zis, poate cea mai importantă calitate a mea în acest online e că sunt foarte vechi. Am văzut multe, am crescut cot la cot cu Bobby, Vali, Cetin, Sebi, Cristi, Radu, Chinezu, Gogu și alții. Am văzut de toate.

În decembrie 2006, sunt 5 ani de-atunci, ieșeam la primele mele întâlniri cu bloggerii clujeni. În 2010, în Cluj cel puțin, au apărut oameni care au impresia și azi că ei au pus prima oară la aceeași masă bloggeri diferiți. Și care cred foarte tare că evenimentele online locale au fost inventate de ei.

În 2007 făceam pentru prima dată o variantă locală a RoBlogFest-ului, cu acceptul lui Dragoș Novac și cu sprijinul lui Cristi Manafu. În 2011, 90% dintre bloggerii de-atunci nu mai există. 90% dintre bloggerii de-acum nu existau atunci.

În 2007, făceam cu Cetin “strategii” de dezvoltare. Inventam lepșe cu reguli stricte, toți participanții ar fi trebuit să menționeze cu link toți ceilalți participanți, ca să creștem în Google. Prostii, azi toți au impresia că like-urile și RT-urile sunt cheia succesului, da’ o să treacă și asta.

În 2007, Sergiu Biriș transmitea o leapșă care nici nu mai știu de unde a pornit. Știu c-a trecut prin Peri, atâta tot. Leapșa asta. În 2011, nu mai știu nimic de Elena (ioi, ce om extraordinar de fain), sau de Eduard. Iar cu Ștefan comunic maxim o dată pe an, deși atunci eram foarte apropiați.

În 2011, Alexandra primește fix aceeași leapșă, iar eu mă simt extrem de bătrân.

Că așa e în viață. Istoria se repetă, time to time.

Despre Narciși

Am mai zis. Dacă aș ști să scriu ca ea măcar odată pe an, aș fi mult mai încântat de mine însumi.

Partea cea mai ciudată e că mă întâlnesc din ce în ce mai des cu NarciÅŸi care nu au nicio bază raÅ£ională, factuală pentru iubirea lor faÅ£ă de ei înÅŸiÅŸi. Sunt oameni absolut obiÅŸnuiÅ£i cu traiectorii profesionale uneori modeste.
Cu toate acestea însă, îÅŸi fabrică în permanenÅ£ă motive care îi transformă în propriul lor Dumnezeu. Trăiesc într-o paranoia hedonistă perpetuă, fiind plăcut surprinÅŸi în fiecare secundă de propria lor strălucire.

Aproape că îi invidiez, dacă mă gândesc că această puternică preocupare de sine îi face să fie absolut imuni la orice fel de atac ori reproÅŸ, oricât de argumentat ÅŸi fundamentat empiric. Lumea paralelă în care trăiesc ÅŸi pe care, bineînÅ£eles, o guvernează, e mai reală pentru ei decât oricare alta, pentru că, nu-i aÅŸa, le e cea mai favorabilă.

Citiți postul Corinei. De mai multe ori. E excepțional.

 

Reprezentantul proștilor

Băi.

Deci povesteam io azi cu Răzvan. În statul ăsta românesc se petrece o discriminare uriașă și NIMENI nu s-a sesizat până acum.

O largă majoritate minoritate a populației românești nu are un reprezentant într-o importantă instituție.

Așa că noi ne-am gândit că în Academia Română ar trebui să existe un reprezentant al proștilor. Pentru echilibru.

Desigur, ar trebui să fie un reprezentant care să nu recunoască că-i prost, că ăsta ar fi un prim pas spre inteligență.

Mno, propuneri ?

 

Ce e aia socializare ?

Eu am, în capul meu, o părere foarte simplă despre socializare. Socializare înseamnă că, atunci când ieși cu niște oameni la cafea/bere/povești etc, ieși să fii cu oamenii ăia. Să vorbiți, să schimbați păreri, informații și bârfe, să comunici cu alții asemeni ție. Să te uiți la alte figuri, nu doar la a ta în oglindă.

Sau, când mergi la un eveniment oarecare, să vorbești cu oamenii ăia de la eveniment în pauze. Măcar cu ăia pe care-i știi deja. Nu să stai ca muta într-un colț și să te uiți pe tavan, că de aia îi zice “componentă de networking”. Ca să networkuiești cu oamenii. Părerea mea, zic.

Mă enervează la culme cineva (bine, mă refer strict la Răzvan, adică, da’ avem noi o glumă internă cu “cineva”) care, la o ieșire la beri, cu greu își dezlipește ochii de ecranul telefonului/tabletei/laptopului. Și aia numa’ pentru că este rugat, amenințat, înjurat, și iar rugat, și apoi implorat, și din nou… și tot așa.

Ei bine, azi la prânz mâncam ca omu’ pe terasă la vecinii de la Liga. La 2 mese de mine, două domnișoare. Domnișoara A și Domnișoara B. Nu le putem deosebi altfel, că erau amândouă brunete, amândouă relativ drăguțe (amu nici nu m-am holbat, să văd detaliile, da’ păreau ok), deci A și B.

Când m-am așezat eu la masă, domnișoara A vorbea la telefon. Domnișoara B vorbea și ea la telefon. După 15 minute, domnișoara A vorbea la telefon. Domnișoara B se uita la nori. După încă 10 minute, domnișoara A vorbea la telefon. B se uita la unghii.

Bine, și ca să n-o mai lungesc, A a vorbit la telefon 47 de minute de când m-am așezat eu la masă (dar vorbea deja când am ajuns). N-are importanță despre ce (subiectele principale au fost nunțile și croazierele, da’ cum ziceam, nu contează). Din astea, cel puțin 30 de minute B s-a uitat la stele.

Mă, io cred că plecam de la masă. Poate sunt io mai în vârstă, da’ parcă-parcă pe vremea mea (de exemplu sâmbătă seara, când au venit Denisa, Sebi și Robert pe la Reload) oamenii stăteau la masă unii cu alții. Nu unii lângă alții, ca mobila.

Ajutăm un om bun să trăiască ?

via Groparu

Banuiesc ca ai aflat la stiri despre moto-politistul din Braila care a fost detasat in Constanta pe perioada sezonului estival si care a vazut duminica seara un Mercedes care facea slalom printre masini, i-a facut semn sa opreasca, ala n-a oprit, politistul a pornit sirena si girofarurile, s-a luat dupa ei si intr-o curba s-a lovit frontal de un BMW care mergea regulamentar din sens opus. In mertan era beizadeaua unui preot milionar, din gasca “baietilor destepti” care s-au imbogatit revanzand curentul de la Electrica, impreuna cu tuta aia proasta, natalia mateut (intentionat fara majuscule).

Mai multe amanunte aici si aici

Omul se numeste Dobrila Cristian Georgian, are 30 de ani si este singurul motopolitist din Braila. Motocicleta a fost adusa la insistentele lui, un jaf reciclat, pe care l-a reparat si intretinut din banii lui personali. Pana si echipamentul si l-a cumparat singur (si poate a fost mai bine, ca echipamentul moto cu care sunt dotati politistii este luat ca multe alte chestii, pe spaga, contracte de doi lei cu chinezarii).

Acum, cand iti scriu, este internat in Spitalul Floreasca, a fost operat la maini. Duminica seara, cand a avut accidentul, la spitalul Constanta i-au testat raspunsul la stimuli la membrele inferioare si era bine. Ulterior raspunsul s-a pierdut din cauza unui hematom care creste si apasa pe coloana vertebrala.

Familia vrea sa-l duca la o clinica in Viena (aceeasi la care s-a operat Basescu). Transportul costa o multime de bani (15000 EUR), dar exista vestitul formular E112 care acopera aceste situatii. Cei de la clinica si-au exprimat disponibilitatea sa trimita o ambulanta echipata pana la Bucuresti dar stii si tu cum sunt drumurile in Romania, nu-i de mers. Varianta ideala ar fi un transport aerian pana la granita si apoi ambulanta pana la Viena. Ca sa fiu foarte exact, 15000 EUR e varianta transport aerian pana la Viena; daca cei de la Viena trimit ambulanta pana la Bucuresti si inapoi, costa 60.000 EUR, deci pica din start).

Vreau sa te rog sa te implici un pic in acest caz. Omul este unul din rarii politisti verticali si a vrut sa faca bine (in cotidianul ala brailean sunt povestite mai multe intamplari de-ale lui cu smardoii locali – le-a luat permisele, le-a dat amenzi, etc). E pacat sa-l lasam de izbeliste acum, cand are nevoie. Subliniez “acum”. Nu maine, nu saptamana viitoare – o sa fie prea tarziu.

Daca ai vreo pila la SMURD pentru transport, sau orice fel de mic ajutor ai putea, te rog din suflet sa o faci. Te rog (nu fac parte din familie si nu sunt implicat direct in nici un fel, cu exceptia faptul ca am fost ieri la Floreasca si am vorbit cu ai lui. Sunt un simplu motociclist caruia ii pasa.)

Exista si un cont, deschis pe numele lui, la care are acces sotia:

RO37 RZBR 0000 0600 0271 8928 Titular de cont DOBRILA CRISTIAN GEORGIAN deschis la banca Raiffeisen.

Ti-as fi recunoscator daca l-ai putea ajuta pe Georgian. Merita sa fie ajutat.

Zile pline. Și Reload Cafe

În ultima vreme, sunt mult mai offline decât mi-aș dori vreodată.

Pe de-o parte, întoarcerea la matcă (adică la Cluj, că eu aici mi-am făcut matcă) implică faptul că trebuie să mă reobișnuiesc cu niște lucruri simple. Să spun serus și serustok, în loc de ceau. Să știu că oamenii cu care mă întâlnesc nu sunt “tu” din prima. Să bag la cap că pe Andrei Mureșanu e sens unic până la intersecția cu Zrinyi Miklos și să nu mai merg pe interzis ca azi 🙂

Pe de altă parte, însă, am început să mă ocup de o cafenea. Se numește Reload (like-urile sunt binevenite). Pentru clujeni, e în Sigma Shopping Center, lângă Liga (sau, dacă ați dat bacul recent, e lângă Obosession). Și e noul meu loc de suflet, așa că stau acolo multe ore pe zi, în încercarea de a face să fie bine.

Și pregătesc acolo tot felul de oferte speciale, de ore fericite (happy hours, zic), de evenimente faine. Ceea ce îmi lasă deocamdată mai puțin timp pentru blog și SM (în sensul de Social Media, nu în sensul de sado-maso).

Am acolo 2 barmani excepționali, două ospătărițe incredibil de drăguțe și simpatice (după un proces de recrutare foarte greu și dur, despre care cred că vă povestesc cândva, că a fost funny tare), multe tipuri de cafea, multe tipuri de cocktailuri, avem di tăti, ca să zic așa. Și atmosferă romantică, că dară mă știți un suflet sensibil 🙂

Reload e genul de loc unde aș scoate o fată în prima seară, dacă aș vrea s-o cuceresc. Avem muzică din aia, lumânări pe mese și suntem discreți, iar atmosfera e îmbietoare 🙂

E și locul unde poți să-ți ții, în timpul zilei, întâlnirile de lucru, pentru că noi o să ne asigurăm că vei fi servit impecabil. E și locul unde poți să-ți chemi prietenii de ziua ta. E un loc care, sper eu, e pe placul oamenilor cu gusturi fine.

Așa că până reușesc să-mi reorganizez timpul, dacă sunteți din/prin Cluj vă aștept la cafea la Reload. Sunt convins c-o să vă placă.

PS: de azi avem o ofertă simpatică la tequila, v-o povestesc dacă vreți 🙂

Vinovatul prin lipsă de caracter și victimele colaterale

Am așa, o teorie (da, știu, am multe teorii, trebuie să-mi umplu și eu timpul cu ceva) care spune că, puși în fața unui fapt simplu, concret, împlinit, 5 oameni vor avea 5 păreri diferite. Din acest motiv, în momentele de “scandal” din viața mea, prefer să nu-mi exprim păreri despre cei implicați, ci doar să povestesc terților faptele și să-i las să tragă ce concluzii vor ei.

Da, doar că de data asta n-o să fac așa. De data asta o să vă prezint faptele, și o să vă spun și părarea mea despre ele.

Faptele. Cronologic.

1. Săptămâna trecută, oarece grup de bloggeri din Cluj și Alba au fost invitați la Roșia Montană.

2. (aici m-am documentat un pic să văd dacă-i adevărat. adică am vorbit cu minim 5 persoane care au fost). În timpul week-end-ului, grupul din Alba se separă vădit de ceilalți.

3. Acolo, Andrei Dobra (unul dintre bloggerii din Alba) scrie un articol pe care o parte din cei prezenți l-au considerat un act de aroganță gratuită. Adică un atac gratuit, necauzat de nimic anume. Repet, nu eu îl consider așa, ci o parte din cei prezenți acolo.

4. La acest articol, un individ oarecare, sub puterea anonimatului care a născut atât de mulți zei proști pe internetul lumii, îi răspunde lui Dobra. Într-un mod cam imbecil, suburban, cu atacuri la persoană inutile. Dar nu lipsit de adevăr. Cretinul (mă refer la comentatorul anonim) se semnează Iobagul Arabel.

5. Andrei Dobra aruncă acuzații pe twitter. Ca astea, adică. Desigur, fără nici un fel de motiv, fără nici un fel de indiciu. S-a gândit el că trebuie să fie Ruben (da, pentru cine îl știe pe Ruben, e aberant, pentru el n-a fost), sau Roland (se referea la Lorand), sau Vlad Cucu, sau Marius Perijoc, sau Dan Ciulea, sau Robințel. TREBUIE să fie unul dintre ei, da ?

6. Andrei Dobra scrie un articol în care acuză cei 18 clujeni prezenți în week-end-ul cu pricina că – atenție! – n-au sărit să-i ia apărarea. Specifică faptul că toți sunt vinovați că n-au intervenit.

Astea sunt faptele.

Părerile

sunt exprimate strict din punctul meu de vedere, da ?

1. Ești de trei ani pe internet. Dacă încă te atacă rău faptul că un anonim te înjură, ai o problemă de adaptare la mediul ăla din care te lauzi că faci “mii de euro”.

2. E o mizerie cruntă să arunci cu noroi în niște oameni, să-i faci (prin replici consecutive, nu direct) agramați și să mai și spui apoi, ca unic argument, “și tu ai fost acolo”.

3. Èšine de maximă ipocrizie să arunci cu noroi în 18 oameni faini și apoi să-i iei, unul câte unul, și să le zici “băi, nu de tine era vorba”.

4. Da, e a doua oară când faci ceva trafic dintr-un scandal. Bravo 10. Pe termen lung, o să rămâi doar cu scandalul.

5. Pentru mine, reprezintă o dovadă a unui carcater foarte trist să urli “sunteți vinovați că n-ați sărit să mă apărați”, în condițiile în care a) tu n-ai făcut niciodată asta pentru ei (îți amintești când, ieri, un imbecil o făcea albie de porci pe Alina ? Tu unde erai ? O mai știi pe Alina, iubita unuia dintre cei trei oameni pe care zici tu că blogul ți i-a făcut prieteni, printre miile alea de euro ?) și b) pe jumătate din ei nu i-ai văzut niciodată până week-end-ul trecut și, când i-ai văzut, i-ai ignorat cu dispreț suveran ?

De ce să-ți ia apărarea ? Pentru că tu, după miile de euro câștigate, ai început să te simți un mic zeu și să consideri că e firesc ca apostolii tăi să sară în foc pentru ei ?

Să-i faci pe niște oameni ca TVdece-ii, Ruben, Lorand, Adelina, Cucu sau Peri vinovați că n-au sărit să te apere când un nimeni de pe internet te-a înjurat mie îmi dovedește că ești foarte ipocrit și foarte frustrat. Plus, cum bine zice Arhi, foarte laș.

Ești un tip deștept, Andrei Dobra. O spun sincer. Ești singurul om cu care mi-am luat țeapă de două ori. Dar tu, pe termen lung, vei rămâne doar cu imaginea ta despre tine.

Și cu miile alea de euro 🙂

Nu e nici un război între bloggeri, Liviu. Tu, Jorjh și Marius sunteți doar carne de tun. Sunteți victime colaterale. Există doar mizerii aruncate pe bloguri, în speranța că mai luăm un 50 de unici de ici, de colo.

Părerea mea despre Roșia Montană

Titlul e așa, cam de canclik – pentru că, de fapt, în articolul ăsta nu-i vorba de părerea mea despre Roșia Montană. TVdece-ii au dreptate total când spun că nu poți avea o părere obiectivă până nu mergi acolo. Eu n-am fost (bine, am fost o dată, în trecere, dar n-am fost să stau, să văd, să vorbesc cu oameni, să aflu lucruri). Așa că mă voi abține să mă exprim pro sau contra proiectului RMGC până nu merg să vizitez locul.

Articolul de azi e despre altceva, însă. E despre entuziasmul, energia, agitația (uneori patologică) cu care militează activiștii, fie în favoarea RMGC, fie împotriva lor.

Ce-i mână pe ei în luptă ?

Ei bine, eu am o teorie. La care o să renunț când cineva reușește să mi-o demonteze cu argumente inteligente, raționale, comunicate corect. Că istericii sau bolnavii mintal n-au cum să mă convingă de nimic.

Teoria mea e astfel.

Ce-avem noi aici ? Avem o luptă pe bugete foarte mari între două interese economice majore. Unul este ca RMGC să exploateze acolo, celălalt e ca RMGC să nu exploateze acolo. De ce să nu exploateze RMGC acolo ? Simplu, ca să exploateze alții, care au avut o strategie diferită și au preferat să stea în spate. Cine sunt “alții” ? Habar n-am și jur că nu mă interesează. Dar să ținem cont de două aspecte:

1. Este EVIDENT că lucrurile nu vor rămâne totdeauna așa cum sunt acum la Roșia Montană. Cinevam, până la urmă, va face ceva.

2. Pentru mine, cel puțin, e clar că statul român nu va face nimic de capul lui. Pentru că nu poate și cred că nici nu vrea. Sigur, asta e o supoziție, nu o afirmație.

Bun, și-atunci s-au aruncat în piață două bugete imense. Unul care să costruiască atitudini în favoarea RMGC și unul care să facă același lucru împotriva RMGC.

Pe bugetele astea (mari, repet) s-au recrutat niște comunicatori foarte buni. Care au început lupta. Unii au ales să lucreze pe față, cu agenții de PR cunoscute, cu oameni la vedere. Ceilalți au ales să meargă pe “societatea civilă”. Au investit în transmiterea unor mesaje prin Fundații, ONG-uri etc.

Ei bine, pentru că oamenii care au făcut asta erau foarte buni, dar și pentru că o făceau având la dispoziție mulți bani, mesajele lor (și cele pro, și cele contra) au ajuns atât de bine la public încât au apărut acei oameni care folosesc mai puțin mecanismele de filtrare a informațiilor și care au început să militeze sincer, cu convingere, din tot sufletul pentru ceea ce au început, în timp, să creadă cu toată rațiunea. Astăzi, unii dintre ei sunt super activiști împotriva proiectului RMGC, iar ceilalți susțin (repet, cu convingere), proiectul

Fără ca nici unii dintre ei să aibă toate informațiile.

E cam ca la zvonuri. Dacă dai drumul unui zvon bine construit, în mediile potrivite (și dacă te și pricepi foarte bine să faci asta, desigur), într-un oarecare interval de timp vei întâlni oameni care cred că zvonul tău e purul adevăr.

Și când ai și banii necesari pentru asta, lucrurile se vor întâmpla chiar foarte repede.

Da, cam asta cred eu despre luptele aprige în jurul acestui proiect.

 

O rugăminte cu Corfu

Există cineva care merge (sau există cineva care știe pe cineva care merge) în următoarea lună în Corfu, cu mașina ?

Întrebarea este de o importanță vitală. Sharing is caring, mulțumesc anticipat.

Social Media Camp, pe puncte

Poate nu-i profi ce fac eu acum, da’ o să amestec chestii serioase, chestii de industrie, chestii personale și chestii amuzante într-un amalgam pe puncte cum rar mi-a fost dat să văd. Da, mie, rar mi-a fost.

1. Este al 4-lea eveniment organizat de Marta Ușurelu și Revista Biz la care particip. Sunt fan pe viață al evenimentelor lor, o declar cu mâna pe inimă și sper să pot participa la toate care vor mai fi, din trei motive foarte simple: a) sunt organizate impecabil; b) Marta și echipa ei știu până la nivel de artă să aleagă oamenii care participă (adică speakerii) și c) n-a fost nici măcar o prezentare din care să nu învăț ceva nou, la oricare dintre evenimentele Biz la care am participat.

2. Mai e un motiv, dar merită menționat separat: la evenimentele Biz (Timișoara, Cluj, Amsterdam, Pârâul Rece) ceea ce se întâmplă după evenimente e de neuitat. Party-urile de la Timișoara și Cluj, plimbările din Amsterdam, karaoke la Pârâul Rece – sunt clipe care îmi umplu sufletul cu chestii pozitive. Și da, ies atât de bine ca o consecință a punctul b) de mai sus.

3. Am rămas cu niște concluzii ferme. Iată doar câteva dintre ele.

a. Agențiile și clienții ar trebui să aibă mai multă încredere în capacitățile bloggerilor.

b. Bloggerii fac multe greșeli. Nu scriu despre evenimente, scriu nimicuri, nu urmăresc ce se întâmplă cu subiectul după publicare.

c. Ar fi inteligent ca oamenii din agențiile care lucrează cu bloguri să știe despre ce-i vorba în ceea ce numim “blogosferă”. Evident, sunt agenții care în relația cu bloggerii sunt ca peștele în apă (Spada și Standout sunt cele mai relevante exemple), dar sunt agenții care n-au idee că în Mureș și Alba există bloggeri influenți în comunitățile lor.

d. În Social Media vor fi mereu campanii mai reușite și campanii mai puțin reușite, ca să nu spunem că vor fi și eșecuri absolute. Dar cel mai mare risc în Social Media nu e să faci o campanie care să nu iasă, ci pur și simplu să nu fii acolo.

e. Cred cu tărie și convingere că fiecare companie care își dorește să fie activă în Social Media (și am zis mai sus că eu cred c-ar trebui să-și dorească toate) ar trebui să aibă un om care să vorbească aceeași limbă cu agențiile și bloggerii. Fie că-l crește în acest sens, fie că recrutează un om deja “antrenat”, e esențial să vorbim cu toții aceeași limbă.

e. E foarte ok să recunoști când faci o greșeală, dar e mult mai inteligent să înveți să nu faci deloc greșeala cu pricina.

4. Mai sunt și altele. De-a lungul vremii, o să mai revin asupra lor.

5. Anadelapepsi e unul dintre cei mai mișto oameni pe care i-am cunoscut. Ever.

6. Am primit 2 cadouri bestiale de ziua mea (care a fost acum 2 săptămâni) de la Andreea și de la Vali. Mulțumesc frumos, pot să vă spun doar că amândouă sunt asupra mea în momentul în care scriu 🙂

7. Staropramen e o bere bună, de cursă lungă. Mi-a plăcut mult. O să vă povestesc despre ea.

8. Mulțumiri maxime: Martei, echipei Biz, vorbitorilor: Adrian Ciubotaru, Costin Cocioabă, Cristian China Birta, Cristian Manafu, Cristian Dorombach, Dan Dragomir, Dragoș Stanca, Adi Hădean, Alex Negrea, Victor Kapra, Radu Băzăvan, Vali Petcu și sponsorilor: Bancpost, Nokia, PepsiCo, Danone, Staropramen.

Nu știu exact când va fi următorul SMS, dar știu că voi face totul să fiu acolo.

În rest, sper că n-am greșit nici un link.