Titlul e așa, cam de canclik – pentru că, de fapt, în articolul ăsta nu-i vorba de părerea mea despre Roșia Montană. TVdece-ii au dreptate total când spun că nu poți avea o părere obiectivă până nu mergi acolo. Eu n-am fost (bine, am fost o dată, în trecere, dar n-am fost să stau, să văd, să vorbesc cu oameni, să aflu lucruri). Așa că mă voi abține să mă exprim pro sau contra proiectului RMGC până nu merg să vizitez locul.
Articolul de azi e despre altceva, însă. E despre entuziasmul, energia, agitația (uneori patologică) cu care militează activiștii, fie în favoarea RMGC, fie împotriva lor.
Ce-i mână pe ei în luptă ?
Ei bine, eu am o teorie. La care o să renunț când cineva reușește să mi-o demonteze cu argumente inteligente, raționale, comunicate corect. Că istericii sau bolnavii mintal n-au cum să mă convingă de nimic.
Teoria mea e astfel.
Ce-avem noi aici ? Avem o luptă pe bugete foarte mari între două interese economice majore. Unul este ca RMGC să exploateze acolo, celălalt e ca RMGC să nu exploateze acolo. De ce să nu exploateze RMGC acolo ? Simplu, ca să exploateze alții, care au avut o strategie diferită și au preferat să stea în spate. Cine sunt “alții” ? Habar n-am și jur că nu mă interesează. Dar să ținem cont de două aspecte:
1. Este EVIDENT că lucrurile nu vor rămâne totdeauna așa cum sunt acum la Roșia Montană. Cinevam, până la urmă, va face ceva.
2. Pentru mine, cel puțin, e clar că statul român nu va face nimic de capul lui. Pentru că nu poate și cred că nici nu vrea. Sigur, asta e o supoziție, nu o afirmație.
Bun, și-atunci s-au aruncat în piață două bugete imense. Unul care să costruiască atitudini în favoarea RMGC și unul care să facă același lucru împotriva RMGC.
Pe bugetele astea (mari, repet) s-au recrutat niște comunicatori foarte buni. Care au început lupta. Unii au ales să lucreze pe față, cu agenții de PR cunoscute, cu oameni la vedere. Ceilalți au ales să meargă pe “societatea civilă”. Au investit în transmiterea unor mesaje prin Fundații, ONG-uri etc.
Ei bine, pentru că oamenii care au făcut asta erau foarte buni, dar și pentru că o făceau având la dispoziție mulți bani, mesajele lor (și cele pro, și cele contra) au ajuns atât de bine la public încât au apărut acei oameni care folosesc mai puțin mecanismele de filtrare a informațiilor și care au început să militeze sincer, cu convingere, din tot sufletul pentru ceea ce au început, în timp, să creadă cu toată rațiunea. Astăzi, unii dintre ei sunt super activiști împotriva proiectului RMGC, iar ceilalți susțin (repet, cu convingere), proiectul
Fără ca nici unii dintre ei să aibă toate informațiile.
E cam ca la zvonuri. Dacă dai drumul unui zvon bine construit, în mediile potrivite (și dacă te și pricepi foarte bine să faci asta, desigur), într-un oarecare interval de timp vei întâlni oameni care cred că zvonul tău e purul adevăr.
Și când ai și banii necesari pentru asta, lucrurile se vor întâmpla chiar foarte repede.
Da, cam asta cred eu despre luptele aprige în jurul acestui proiect.