Câteva cuvinte despre Roșia Montană

Ca să fie clar, acest articol nu este despre protestele din zilele acestea, nu este pro sau contra exploatării miniere de la Roșia Montană. Cum am mai spus cândva, eu n-am suficiente date să-mi formez o părere obiectivă pro sau contra Roșia Montană Gold Corporation.

Ba mai mult, ca să fiu foarte sincer, cred că-s un cetățean superficial și inutil, că pe cuvânt că nu mă interesează prea tare povestea. Știu, e vorba de otravă, de distrugerea unei zone, de cianuri versus profit, locuri de muncă, ecologizarea zonei etc. O fi. Eu am alte preocupări în viața asta, pentru că sunt, cum spuneam, superficial.

Dar în orice caz, vă recomand două articole, pe care eu le consider (e o opinie, da ?) cele mai raționale pe care le-am citi eu azi, legate de subiect – la Tudor și la Vlad.

Eu altceva vreau să spun, pentru că simt că o bună parte dintre cei ce protestează zilele astea, în stradă sau online, pro sau contra RMGC, au nevoie de aceaste informații (atenție, am zis clar, o bună parte, nu toți, ok ?) Sau poate n-au musai nevoie, dar le-o fi de folos. Sper eu.

Roșia Montană este o localitate în vestul județului Alba. Se află la 78 km de Alba Iulia, la 128 km de Cluj-Napoca, la 147 km de Sibiu, la 178 km de Oradea, la 234 km de Timișoara, la 296 km de Brașov, la 429 km de București, la 499 km de Iași și la 661 km de Constanța.


View Larger Map

Este una dintre cele vechi (sau cea mai veche) localitate cu specific de minerit din Europa, ea fiind menționată ca atare în anul 131, pe o tăbliță de ceară, sub denumirea Alburnus Maior. Se pot vizita o mulțime de chestii acolo – Dealul Cetății cu galeriile romane (în care s-au găsit o mulțime de vestigii, între care 25 de tăblițe cerate, iar pe una dintre ele e menționată data de mai sus și denumirea localității), ruinele cetății sau Muzeul Mineritului (care e deschis, într-un mod absolut stupid, de luni până vineri între orele 8-14, că nu l-ar deschide sâmbăta, când lumea poate veni în excursie să-l viziteze; totuși, pentru grupuri de peste 20 de persoane se deschide și în week-end; dar, în fine, programul idiot de vizitare al unor locuri faine de prin Transilvania e povestea altei zile).

Mai găsiți, în zonă, două monumente ale naturii, arii protejate – Piatra Corbului și Piatra Despicată. Piatra Corbului este o arie de 5 hectare, în sudul Dealului Cârnic, cu formațiuni de andezite care au luat diverse forme (printre care și forma unui cap de corb, de unde și numele) iar Piatra Despicată se află între Dealulul Cârnic și Dealul Cetății și este un bloc masiv de andezit, despre care poveștile locului spun c-a fost scăpat de un uriaș care-l ducea peste Apuseni.

În apropiere de Roșia se află Abrud, unde puteți vizita casa lui Ioan Buteanu, unde s-au strâns revoluționarii pașoptiști din Munții Apuseni; se află Câmpeni, unde puteți vizita Muzeul Avram Iancu (locul în care Avram Iancu a avut cartierul general în timpul revoluției de la 1848) și se mai află Sohodol, unde s-a născut comediantul Nicu Bendea.

La Roșia Montană s-a născut nevasta lui B.P. Hașdeu, Iulia Faliciu. Tot aici, puteți auzi povești despre morojnițe și vâlve (morojnițele sunt niște ființe care fură laptele vacilor, iar vâlvele sunt niște stafii care bântuie vechile mine). Mai sunt și multe alte povești faine pe-acolo, cum ar fi povestea Cotroanței, baba care a găsit primul bulgăre de aur de la Roșia Montană.

Dragilor și drajeurilor, de ce-am scris toată polologhia asta de lucruri ? Dintr-un motiv foarte simplu. Indiferent dacă sunteți PRO sau CONTRA exploatării miniere de-acolo, mergeți într-un week-end să vizitați zona. E frumoasă, oricât ar fi de săracă, are povești cu duiumul și nimeni nu știe dacă peste 10-20 de ani locurile astea au să mai fie așa cum sunt azi. Nu v-ar plăcea să vedeți ce-i acolo ?

Și-apoi, apucați-vă să susțineți, să contrați și să dezbateți lucruri, în cunoștință de cauză. Nu zic bine ?

(comentariile cu propagandă pro sau contra vor fi trimise numaidecât în negura spamului, am zis!)

 

 

Părerea mea despre Roșia Montană

Titlul e așa, cam de canclik – pentru că, de fapt, în articolul ăsta nu-i vorba de părerea mea despre Roșia Montană. TVdece-ii au dreptate total când spun că nu poți avea o părere obiectivă până nu mergi acolo. Eu n-am fost (bine, am fost o dată, în trecere, dar n-am fost să stau, să văd, să vorbesc cu oameni, să aflu lucruri). Așa că mă voi abține să mă exprim pro sau contra proiectului RMGC până nu merg să vizitez locul.

Articolul de azi e despre altceva, însă. E despre entuziasmul, energia, agitația (uneori patologică) cu care militează activiștii, fie în favoarea RMGC, fie împotriva lor.

Ce-i mână pe ei în luptă ?

Ei bine, eu am o teorie. La care o să renunț când cineva reușește să mi-o demonteze cu argumente inteligente, raționale, comunicate corect. Că istericii sau bolnavii mintal n-au cum să mă convingă de nimic.

Teoria mea e astfel.

Ce-avem noi aici ? Avem o luptă pe bugete foarte mari între două interese economice majore. Unul este ca RMGC să exploateze acolo, celălalt e ca RMGC să nu exploateze acolo. De ce să nu exploateze RMGC acolo ? Simplu, ca să exploateze alții, care au avut o strategie diferită și au preferat să stea în spate. Cine sunt “alții” ? Habar n-am și jur că nu mă interesează. Dar să ținem cont de două aspecte:

1. Este EVIDENT că lucrurile nu vor rămâne totdeauna așa cum sunt acum la Roșia Montană. Cinevam, până la urmă, va face ceva.

2. Pentru mine, cel puțin, e clar că statul român nu va face nimic de capul lui. Pentru că nu poate și cred că nici nu vrea. Sigur, asta e o supoziție, nu o afirmație.

Bun, și-atunci s-au aruncat în piață două bugete imense. Unul care să costruiască atitudini în favoarea RMGC și unul care să facă același lucru împotriva RMGC.

Pe bugetele astea (mari, repet) s-au recrutat niște comunicatori foarte buni. Care au început lupta. Unii au ales să lucreze pe față, cu agenții de PR cunoscute, cu oameni la vedere. Ceilalți au ales să meargă pe “societatea civilă”. Au investit în transmiterea unor mesaje prin Fundații, ONG-uri etc.

Ei bine, pentru că oamenii care au făcut asta erau foarte buni, dar și pentru că o făceau având la dispoziție mulți bani, mesajele lor (și cele pro, și cele contra) au ajuns atât de bine la public încât au apărut acei oameni care folosesc mai puțin mecanismele de filtrare a informațiilor și care au început să militeze sincer, cu convingere, din tot sufletul pentru ceea ce au început, în timp, să creadă cu toată rațiunea. Astăzi, unii dintre ei sunt super activiști împotriva proiectului RMGC, iar ceilalți susțin (repet, cu convingere), proiectul

Fără ca nici unii dintre ei să aibă toate informațiile.

E cam ca la zvonuri. Dacă dai drumul unui zvon bine construit, în mediile potrivite (și dacă te și pricepi foarte bine să faci asta, desigur), într-un oarecare interval de timp vei întâlni oameni care cred că zvonul tău e purul adevăr.

Și când ai și banii necesari pentru asta, lucrurile se vor întâmpla chiar foarte repede.

Da, cam asta cred eu despre luptele aprige în jurul acestui proiect.