Dintr-o declarație a primarului Constanței (urmată de o discuție cu Putty pe twitter – și uite așa, Andrei, sunt blogger profesionist, am atins trend-ul acestor zile, #twitteresaunupemoarte) (mă scuzați pentru gluma internă și în afara subiectului, de adineauri, ceea ce vreau să spun e foarte important!), mi-a venit o idee care ar putea, vă zic, ar putea revoluționa istoria poporului ăstuia năpăstuit, deopotrivă, de cotropitori, de politicieni și de copiii care nu învață pentru BAC.

Ar putea fi!

Zice Radu Mazăre, despre care sunt absolut convins că deține cele mai bune informații:

Am lucrat ieri la scenariul pentru Åžtefan cel Mare, va fi extraordinar de spectaculos, o să avem câteva momente…O să le vedeÅ£i, de fapt, de ce să vi le povestesc de acum, cu bătălia de la Podul Înalt. Vor fi lupte pe scenă, o să avem cascadori, o să avem celebra poezie în care Åžtefan se întoarce bătut, «pe o stâncă neagră, într-un vechi castel», îl aÅŸteaptă mama lui care îi dă viteză, îl trimite înapoi la luptă

Știrea e aici. Și mai zice reputatul Radu Mazăre, cităm din aceeași sursă:

După aia Åžtefan se întoarce, după ce-l goneÅŸte mama lui se duce la Vrâncioaia, adună cu buciumul, fiii Vrîncioaiei adună toată armata, intră peste Soliman, o poveste bazată ÅŸi pe istorie, dar ÅŸi pe legende în acelaÅŸi timp

Bazată și pe istorie, da ?!

Bun. Iată raționamentul meu infailibil. Zice prețuitul om de cultură, reiau cuvintele lui, că mama lui Ștefan cel Mare i-a dat viteză. Și am avut așa, o revelație ca toate cele care au schimbat lumea. Cum adică i-a dat viteză ?

Nu cumva Dimitrie Bolintineanu, când a scris, știa un secret ? Și anume, că mama lui Ștefan i-a dat micului său fiu (nu sunt rău, se știe că era mic la stat, mare la sfat și degrabă vărsătoriu de sânge, ce naiba!) acel tip de droguri, numite generic amfetamine ? Știți, în engleză o clasă de amfetamine se numește speed (viteză)… oare nu asta e revelația istorică a magistrului Radu Mazăre ? Altfel, ce-i putea da mama lui Ștefan cel Mare lui Ștefan cel Mare (care, repet, era totuși mic de statură), astfel încât să intre peste Soliman cu fiii Vrâncioaiei ?

Nu e CLAR că i-a dat… acolo… un stimulent ? Poate nici măcar nu era ilegal în vremea aia, că cine făcea legile ? Vedeți ?

Dar dacă așa a câștigat cele 22 de bătălii din cele 24 purtate ?

Și dacă scriitorii ăștia vechi știau lucruri ? Dacă, așa cum Bolintineanu știa că Ștefan folosea amfetamine, dacă tot așa și Sadoveanu mai știa unele… lucruri ? Voi știți că-n Frații Jderi există un personaj care nu întâmplător se numește Dumitru Crivăț ?

Băi, taică, atunci când începi să pui problema așa…

Azi, pur și simplu, vă cer un sfat.

Ești într-o bifurcație a vieții. Ai de ales între a lua și a nu lua o decizie.

Când stai de vorbă cu tine însuți, găsești în egală măsură argumente perfect logice și pentru a lua acea decizie, și pentru a nu o lua. Te temi, totuși, să alegi vreuna dintre variante, pentru că e un punct care îți va marca viitorul.

Și dacă alegi să iei această decizie, și dacă alegi să n-o iei, vor exista urmări. Și habar n-ai cum o să le faci față, dacă o să le faci față, că s-ar putea să nu.

Și, repet (nu de dragul repetiției, ci de dragul sublinierii), ai argumente perfect logice și pentru a lua decizia asta, și pentru a n-o lua. Și habar n-ai care-i varianta mai bună.

Și-atunci, ce naiba mai și faci ? Altceva decât să-ți macini creierii ? Cum afli ce-i mai isteț să faci ?

Life is hard, mates.