Răspuns la mesajul nesolicitat care a circulat într-o banală seară de vineri seară pe mailuri alisteriale și senioriale:

Vă mulțumesc atât pentru atenția pe care mi-o acordați (nu-i de colo ca vineri seara cineva să se gândească la mine), cât și pentru complimentul pe care mi-l aduceți indirect, când spuneți că blogul meu ar putea ajuta la propagarea acestei… idei, ca să zicem așa, mai direct.

Însă, deci așadar propunerea dvs. a creat în mine ca o nemulțumire, ca o revoltă, ca un val de tensiune interioară de care nu știu cum mai să scap!

Ce se întâmplă: deci vă spun sincer, energia nucleară e moartea mea, alături de limba rusă, telemeaua de oaie de la Sadu (jud. Sibiu), pljeskavica din Sveti Stefan și surorile Olsen (bine, și țuica de gutui din Serbia, care se numește dunja, da’ am zis că poate nu-i cazul s-o menționez aici)

Nu pot, așadar, după cum singură vă dați și seama, să promovez ceva atat de îngrozitor ca și interzicerea construcției reactoarelor 3 și 4 – eu, care i-am promis mătușei vitrege a mamei mele (care avea niște livezi de meri lângă Buzău, mă rog, o poveste mai tristă, nu doresc să intru acum în amănunte) i-am promis, ziceam, cu lacrimi in ochi, că atunci când va fi gata reactorul 3, mă voi deplasa personal lângă el, voi îngenunchea, voi săruta pământul și voi striga din toți rărunchii “vreau să te pipăi și să urlu: ESTE!“

Din acest motiv, sunt nevoit să refuz oferta dvs. generoasă, dar vă asigur de întreaga mea considerație!

Crivăț I,
Senior de Transilvania
(primul de rangul meu)