Despre circulația trilei în natură

Aveam aseară un moment de melancolie în care-mi aminteam de ce copilărie frumoasă am avut.

O parte din ea, petrecută cu băieții mei de la bloc (la mulți ani, prietenosule Lucian!), o altă parte la bunici, la țară, la Unirea-Odobești, în județul Vrancea. Fiecare parte avea jocurile ei specifice. Cu băieții mei de la bloc jucam voleu, tenis la perete în 2, 3 sau 4, 9 pietre, gropița sau (mami, închide un pic ochii, te rog) barbut. Nu mai zic de stropit cu elefănței de plastic (3 lei pistolul de plastic, 5 lei elefănțelul).

La țară aveam alte jocuri, cel de care-mi amintesc cel mai tare fiind un joc numit, simplu și sugestiv, chiftenfleașcă.

Chiftenfleașca asta era cam așa: știți cum erau țevile de plastic prin care suflai cornete de hârtie, simple sau cu ac ? Care la Brăila și în alte părți se numeau gornete, de fapt. Ei bine, tot cu țevi de alea era și chiftenfleașca, doar că nu trăgeam cu mici săgeți de hârtie, ci cu boabe de aguridă mai mult sau mai puțin coapte. Usturau un pic pe piele, da’ cine se mai uita ? Aveam acolo 2 ruine ale unor cazemate din al doilea război mondial, era raiul copiilor.

Și aveam și o mulțime de jucării. Îmi amintesc că la o vârstă oarecare mi-am dorit extrem de tare un robot, care mergea, după ce-l întorceai cu cheia – mergea și vorovea ceva acolo, pre limba lui de robot de jucărie. L-am primit de ziua mea și l-am stricat în maxim 10 minute.

Însă până ieri uitasem complet de jucăria mea preferată – trila.

Toți copiii aveau trilă, unii aveau mai noi și mai strălucitoare, alții mai vechi, dar nu era băiat sau fată căruia să nu-i cumpere părinții o trilă când împlinea 5-6 ani.

Sunt convins că toți ăștia mai de-un leat vă amintiți cu drag de trilă, cum sărea ea de trei ori, spre deosebire de bilă, care sărea doar de două ori.

Pentru cei care n-au prins-o, însă, iată un articol foarte bine documentat de pe site-ul acela de cultură, Wikipedia – varianta în limba română, despre care am mai scris

trila

 

Articolul poate putea fi citit în întregime aici. Via Răzvan

PS: ca să fie limpede, articolul de pe wikipedia este un pamflet, la care eu am râs tare. Mă rog, a fost, că l-au șters – păcat

Brutarul coace pâine

intro: am articolul ăsta în draft din 2012. L-am redescoperit azi, din întâmplare. Nu am nici cea mai vagă idee de ce i-am dat acest titlu (mai ales că am scris despre brutar și pâine). Dar sunt atât de sigur că am avut un motiv puternic, încât n-o să-l schimb.

Acum câțiva ani scriam despre diferența între felul în care era prezentată Joan Baez pe Wikipedia în limba engleză și felul în care era prezentată pe Wikipedia în limba română

Între timp, lucrurile s-au rezolvat – articolul de pe wikipedia românească despre Joan Baez e mult mai amplu acum. Bravo 10.

Mai încerc o dată. Cine știe, poate în 2-3 ani se rezolvă și asta.

Panait Cerna pe wikipedia în engleză – 3.000 de cuvinte. Pe wikipedia în română – 144 de cuvinte.

Corect. Pentru că nouă nu ne trebuie să știm din astea. Las’ să știe alții. Noi trebuie să știm de Guță. Știați că, ne învață wikipedia, are voce de tenor ? Articolul despre el are 4.300 de cuvinte. Fără discografie, note și legături externe. Ce naiba, Cerna îi mort de ani de zile, ce rost are să înveți despre el dacă nu-l poți chema la nuntă ?

Joan Baez pe Wikipedia

La Zoso am văzut melodia asta de mai jos:

Pe care, în incultura mea notorie, n-o știam. Și mânat de curiozitate, văzând clipul, am început să caut povești pe wikipedia cu Joan Baez și Bob Dylan.

Pe Wikipedia adevărată, articolul despre Joan Baez are 6.939 de cuvinte, fără sumar, discografie, referințe sau linkuri. Pe Wikipedia românească, articolul despre Joan Baez are 40 de cuvinte. Spre comparație, uriașul compozitor și muzician Marius Moga are un articol de 1.341 de cuvinte, cu poze și tot.

Păi da. Ce atâta Joan Baez, Dylan și alți necunoscuți ? Să promovăm valorile naționale! Moga e doar un exemplu. Un alt bun exemplu e articolul despre Nicoale Guță, cu 4.197 de cuvinte. Valorile naționale, cum spuneam…