Citynews împlinește azi un an de existență, motiv pentru care oamenii și-au luat o scurtă pauză de șampanie bere.
La mulți ani!
Pe ebucataria am început azi o serie nouă de articole: ce mănâncă bloggerii ? O să aflați restaurantele lor preferate și mâncărurile ce le plac cel mai mult. Primul care a răspuns la cele două întrebări este Arhi, căruia îi și mulțumesc.
După cum ați aflat deja, probabil, de la Visurât și de la Arhi, scandalul de zilele trecute a fost regizat. Scopul lor inițial a fost să demonstreze că foarte multe scandaluri “celebre” din blogosferă sunt create pentru a genera trafic. Pe parcurs, însă, s-a desprins și o altă concluzie – și ăsta a fost și motivul care m-a determinat să mă “implic” la “cearta” lor.
Concluzia a fost că foarte mulți oameni au caractere duale. Spre exemplu, au existat cititori care comentau pe blog la Arhi și îi luau apărarea, în același timp însă îl înjurau pe messenger, la Visurât. Ceea ce m-a uimit pe mine mai tare și mai tare, însă, n-a fost duplicitatea unuia sau altuia, ci faptul că în 5 minute după ce-au apărut posturile în care cei doi se atacau, comentatorii luau deja partea unuia sau altuia cu o violență de neînțeles.Cu înjurături pătimașe, apărute din senin. Oare de ce să te apuci să înjuri – cu o pasiune demnă de cauze mai constructive – un om pe care nu-l cunoști, cu care n-ai vorbit niciodată și care în esență nu ți-a făcut niciodată nimic ? La ce te ajută ?
Motiv pentru care am și subliniat, în postul anterior, că oamenii nu sunt ceea ce par, de cele mai multe ori. Citești ceea ce scriu, îti faci o impresie și la primul moment mai dur descoperi că impresia ta e falsă și că șa suntem noi, știm foarte bine să-i înjurăm pe alții când noi n-avem nimic de spus.
Să nu uit: felicitări celor care și-au dat seama că nu-i pe bune, dar și mai sincere felicitări celor care, în comentarii, îndemneau la calm și la discuții.
LE: citiți și update-ul de la sfârșit
Știți, probabi, cu toții despre operele complete ale lui Vintilă Corbul și Eugen Burada, editate de Adevărul. Dacă nu știți despre ce vorbesc, găsiți detalii aici. Cărțile din colecția asta sunt prezentate și vândute ca produse de lux. Și chiar sunt de lux: coperți de piele, hârtie de bună calitate, un tipar bun, greșeli de editare foarte puține spre deloc, preț destul de mare.
Mi-am cumpărat de la ei, animat de bucuria recitirii, toate cele 6 volume ale seriei Dinastia Sunderland – Beauclair. În volumul 3 al primei părți, Idolii de aur, lipsesc – într-un mod foarte luxos, ca să zic așa – vreo 20 de pagini. Mai exact, de la 224 la 241 (click pentru mărire).
Așa că vă rog pe voi să-mi spuneți: ce se întâmplă din momentul în care Richard îl primește, de față cu Adrien de Beaulieu, pe Zechariah Abercrombie și până în momentul în care se povestește cum Charles a cunoscut-o pe Marina ? Că editorii n-au considerat partea asta suficient de interesantă încât s-o lase în carte. M-am prins că Abercrombie moare pe undeva – probabil pe la paginile 217-219, n-am de unde să știu – dar aș vrea mai multe detalii.
Sau poate că în fasciculul lipsă era pauza de reclamă ?
UPDATE: uite că nu doar la mine lipsesc luxos pagini întregi din volumul ăla de lux. Și lui Mordechai îi lipsesc – stupoare ? – aceleași pagini. O fi tot tirajul așa. Băi nenea de la Adevărul, dați-ne băi paginile lipsă, să știm și noi ce s-a întâmplat cu luzeru’ ăla de Abercrombie!
Cei care citiți acest blog, de mai bine de doi ani, știți foarte bine că nu m-am băgat niciodată în celebrele scandaluri din blogosferă, nici măcar atunci când vreunul dintre “combatanți” îmi era prieten. În general, consider că am prieteni suficient de inteligenți încât să n-aibă nevoie să le ia cineva apărarea într-o ceartă din blogosferă.
De data asta, însă, nu pot să tac. Pentru că dezamăgirea e foarte mare.
Pe scurt: Arhi a scris un post cu două puncte. În al doilea punct, opina – foarte just, în opinia mea – că Visurât a început să exagereze cu concursurile pe blogul lui. A spus-o frumos, elegant, iar eu am văzut în postul lui pur și simplu un sfat pentru finul său. Sebi, însă – Visurât adică – a avut o reacție care m-a lăsat mască. L-a făcut pe Arhi cu ou și cu oțet într-un post în care-l acuză că scrie pe blog numai prostii și că nu-și vede de treaba lui. Spun că m-a lăsat mască reacția lui, pentru că eu credeam că-l știu pe omul ăsta. Nu l-am bănuit de asemenea iuțeală la mânie, nerațională. În loc să-i mulțumească pentru sfat, nu numai că-l atacă urât, legându-se de subiectele de pe blogul lui Arhi, dar mai și lasă o grămadă de comentarii care-l înjură pe un om care îi era prieten. Chiar și naș de cununie. Deh, oamenii nu sunt ceea ce par, de cele mai multe ori. Citești ceea ce scriu, îti faci o impresie și la primul moment mai dur descoperi că impresia ta e falsă
Totuși, pentru că sunt obiectiv și dacă tot m-am legat de asta, nu pot să nu fiu dezamăgit de faptul că Arhi, în același post (la primul punct) îl atacă pe Dece pentru un lucru care mie mi se pare foarte bun. Mai exact, Dece a lansat schimbdelink – un site care mi se pare foarte util și foarte bine făcut. Totuși Arhi, în loc să laude o inițiativă – care e la început și are defecte inerente – se apucă să-l critice aiurea. Că așa suntem noi, știm foarte bine să-i înjurăm pe alții când noi n-avem nimic de spus. Dece-ule, eu te felicit din nou pentru schimbdelink. E o idee bună și sunt convins că în timp o s-o dezvolți.
Cât despre oamenii care se grăbesc să înjure în loc să raționeze, o să revin cu un post viitor. Până atunci, rămân dezamăgit
– Dece a lansat Schimb de link. Un site util pentru toți cei care vor link exchange. În plus, arată foarte bine.
– Doi oameni care mi-s foarte dragi – Arhi și Nevasta lui – tocmai au împlinit 5 ani de căsnicie. Să fiți sănătoși și voioși.
– Două poze culese de pe alocuri. Un vecin bun la toate și un pom mic de tot, care știe să facă un măr foarte mare (click pentru mărire).
și da songs of da week
Ismael Lo – Tajabone
Ismael Lo – Jammu Africa
via Cristi Șuțu
Un site excelent referitor la alegeri – THINKOPOLIS. Puteți afla o grămadă de chestii – care sunt colegiile, în ce colegiu votați, care sunt candidații, care sunt promisiunile și multe altele. Foarte util și foarte frumos. În plus, au un tool de căutare care poate fi pus pe site/blog. Îl vedeți și la mine în sidebar. Nu-l mai vedeți, gata, că vrea prea mult spațiu 🙂
via Eduard Koller
Ați văzut Moartea Domului Lăzărescu ? Indiferent dacă l-ați văzut sau nu, citiți la Mara aplicarea în realitate a poveștii din film. Din fericire, fratele Marei a fost ok până la urmă – în rest, detaliile seamănă până la confuzie.
PS: În același vast domeniu, al minunatului domeniu medical românesc, găsiți și alte lucruri la dl. Kaizer. Gogu Kaizer
De la Cipri Păun, aflu că Ioan Petran (candidat liberal la Colegiul 3 Cluj-Napoca) și-a făcut blog. Integrat, din câte se vede, într-un site personal. Un alt candidat care avea blog este Czika Tihamer, candidat UDMR la colegiul 7 și fostul meu coleg organizator al ClujBlogFest-ului din 2007. Doar că Tihi și-a suspendat blogul pe perioada campaniei, dacă țin bine minte. Tihi are un blog de campanie în limba română și unul în limba maghiară, la care se schimbase adresa.
M-ar interesa să fac o listă completă, publică, cu toți candidații clujeni care au bloguri. Așa că vă mulțumesc anticipat pentru orice informație în acest sens, lăsată la comentarii. Deci: ce candidat clujean la Camera Deputaților sau Senat mai știți că ar avea blog ?
… sau o lipsă de inspirație.
Titlu din primul număr al nou lansatului Adevărul de seară, din 17 octombrie 2008 (sursa foto: Radu Neag; click pentru mărire)
Titlu din Ziua de Cluj, din 1 decembrie 2007, iar aici articolul (click pentru mărire)
notă: pe sediul Camerei de Comerț din Cluj a fost o grămadă de vreme, dacă n-o mai fi și în zilele noastre, un mash cât casa cu această primă pagină din Ziua de Cluj.