Mai bine bea o bere!

Se făcea că unui domn îi plăcea tare mult vodca. Dar tare mult. Simțea nevoia s-o bea și dimineață, și la prânz, oricând.

Dar, pentru că îi era oarecum rușine cu acest obicei al lui, făcuse o înțelegere cu ospătarii de la restaurantul unde mergea aproape zilnic. Înțelegerea era simplă – “când cer un fresh de portocale, voi puneți, în pahar, și 100 de vodcă, ok ?”.

Zis și făcut. Și așa omul mergea cu diverse cunoștințe la restaurantul respectiv, oamenii mai cereau un uischi, o vodcă, el nu și nu. Era cumpătat, bea doar 2-3 fresh-uri de portocale.

Într-o seară, însă, domnul cu pricina iese la masă – la același restaurant, firește – cu soția și cu niște prieteni. Desigur, soția a înțeles de îndată micul truc al domnului, că-l cunoștea bine de tot.

Și lumea începe să comande vin, bere, ce-o mai fi fost, el nimic. “Mai vreau un fresh de portocale, vă rog”. O făcea cu atâta convingere, că oamenii de la masă au început să se simtă prost, că uite, noi tot bem aici și el doar suc.

Însă, pe la al treilea fresh, temându-se un pic de efectul excesului de portocale, soția spune cu voce fermă:

– dragă, ai băut suficient fresh de portocale. Mai bine bea o bere!

#truestory, mates!

Prin țara mea, cu Silva

România are o mulțime de locuri senzaționale. Pe-o parte dintre ele m-am apucat să le străbat de-o vreme, după cum unii probabil că știți deja.

Din fericire, pasiunea mea e împărtășită de mulți oameni. Spre exemplu, și prietenii de la Silva sunt pasionați de frumusețea țării ăsteia și de promovarea locurilor de care ar trebui să fim mândri. De altfel, Silva se axează mult pe lucruri care mie mi-s dragi: valori moștenite, tradiție, spiritul Transilvaniei.

Motiv(e) pentru care cei de la Silva s-au hotărât să-și trimită consumatorii să viziteze o parte din locurile astea de care ziceam mai sus. Astfel, au o campanie, care se desfășoară între 15 aprilie și 15 iunie, foarte simplă și faină: sub capacul sau cheița dozei de 0,5 L, sticlei de 0,5 L sau PET-ului de 2 L, băutorii de bere Silva vor găsi, în perioada menționată, un cod. Cod pe care-l pot trimite prin SMS la numărul 1833 sau îl pot încărca pe site.

silva

 

sursa foto

Apoi, prin tragere la sorți, prietenii de la Silva vor oferi nu mai puțin de 80 de excursii în locuri pitorești din țară, pentru câștigători și prietenii acestora. Excursiile înseamnă transport, cazare și pensiune completă pentru fiecare câștigător și câte 3 prieteni, deci nu-i de colo! Regulamentul complet al campaniei îl găsiți aici (în format PDF).

Și eu voi pleca în două excursii cu Silva. În prima chiar mâine, într-o zonă foarte dragă mie – zona sașilor, cu Sighișoara și Saschiz și Biertan și alte localități desprinse din basmele germanice. Și, desigur, am să vă povestesc pas cu pas pe unde merg 🙂

Un pic despre comunități online locale

Am mai spus. Și aici, pe blog, și la ON/OFF în deschidere. Și repet, întrucât chiar cred asta: a 6-a ediție a ON/OFF a fost un motiv de mândrie pentru mine.

Pentru că arată că această comunitate din Cluj a crescut și e pe picioarele ei. Când s-a făcut primul ON/OFF, în 2011, au fost 25-30 de oameni și-a durat 1-2 ore. La ultima ediție au fost 170, a fost o conferință exact ca orice altă conferință la care am fost vreodată, cu vorbitori pricepuți și informații de excepție. La egal cu orice conferință mare la care am fost eu vreodată. Zic că-i un mare pas înainte și că s-a arătat că se poate.

Comunitatea de-aici s-a maturizat. Și asta mă bucură.

La fel, la Timișoara. Oltea și Cristina fac acum cea de-a treia ediția a PR Beta. De data asta, 2 zile, o zi de discuții despre industria de comunicare online, o zi de workshop-uri despre branding, comunicare și altele, cu oameni care se pricep la lucrurile astea, cu vorbitori de prima mână (vă recomand călduros să vă înscrieți, o puteți face aici).

La fel ca ON/OFF, se bate de la egal la egal cu orice eveniment de gen din București sau din țară.

Semn că și comunitatea de-acolo a crescut, în ultimii ani.

E o mare diferență între cum erau aceste două comunități acum 3-4 ani și cum sunt acum. Pe vremea aia, se făceau întâlniri și chestii micuțe, de obicei le făceam noi între noi. Câțiva (puțini!) ani mai târziu, ambele comunități au dovedit că pot susține evenimente de mare amploare și de nivel național. Și, cred eu, lucrurile nu se vor opri aici.

Aș vrea, cumva, să mulțumesc tuturor companiilor care susțin astfel de evenimente. În special, oamenilor de la Romtelecom, care au susținut ambele evenimente de care vorbesc mai sus. Ba, chiar mai mult, la PR Beta au fost primii sponsori, încă de la prima ediție – și primii care au crezut în Oltea și Cristina. Bravo lor!

ON/OFF 6 – communities conference este un eveniment TVdece realizat cu sprijinul Primariei Municipiului Cluj-Napoca

Partener oficial: Romtelecom

Parteneri: Casino Centru de Cultura Urbana Cluj, Jolidon, WineClub, LunchBox, Panemar, Aqua Carpatica si MediaBrief

Parteneri media: Ziar de Cluj, 24 FUN

 

No Limit – transformă cuvintele în povești

Luna asta, dacă nu mă înșel, se împlinesc exact 10 de luni de când folosesc abonamentul No Limit de la Cosmote. Am adăugat la el și 3 giga de net. Și, cu toată responsabilitatea vă spun, pentru mine și pentru nevoile mele e de departe cel mai bun abonament de telefonie mobilă pe care l-am avut din 1998, de când am avut primul abonament, încoace.

Ieri, Cosmote a lansat un spot de promovare a acestui tip de abomanemt – Profesoara. E remarcabil faptul că în spot apare Radu Beligan, pentru prima oară într-un spot publicitar în îndelungata sa carieră.

Spotul “Profesoara” a fost lansat în premieră pe pagina de facebook a companiei, iar acum rulează pe cele mai importante canale tv.

Cum n-o să mai fim oameni

Într-o benzinărie clujeană (la Rompetrol pe Calea Turzii, pentru cei care-o știu) un domn se împiedică și cade. Se ridică cu greu, face câțiva pași, dar îl doare rău de tot – nu s-a lovit, și-a întins ceva, se gândește că imediat îî trece. Apoi își dă seama că, efectiv, nu mai poate merge, se sprijină de un gard – după care își dă seama că nu se mai poate mișca deloc din poziția aia. Cu uriașe chinuri, după 20 de minute reușește să-și scoată telefonul din buzunar și să-și sune soția.

La vreo 3-4 minute după ce-a sunat, am ajuns eu la benzinărie. Așteptam să mă întâlnesc cu un prieten. Uitându-mă în jur, îl văd pe acest domn – evident, în momentul ăla n-aveam habar de nimic din cele de mai sus. Dar îmi dau seama că nu se simte bine, deși era la 20 de metri de mine. În prima secundă, m-am gândit că poate a obosit de la mers în căldură și-și trage sufletul. Apoi, cum mi-s ușor paranoic, m-am gândit că poate i se face și mai rău – ia să stau cu ochii pe el, dacă Doamne feri se întâmplă ceva chem imediat salvarea.

Omul vede că mă uit la el și îmi face (cu mare greutate) semn să mă apropii. Abia vorbea. Îmi spune ce-a pățit, respirând greu și întretăiat, din cauza durerii. Avea lacrimi în ochi, nu știu dacă doar de durere, sau poate și de furie că nu e capabil să se miște. Avea lacrimi în ochi. Mă roagă să chem o salvare, că nu mai poate.

Am sunat, evident, la ambulanță. Puțin după aia a apărut și soția domnului respectiv. L-am convins să-l așez pe un scaun, că nu-l mai țineau picioarele. L-am îmbărbătat cum am știut mai bine, i-am povestit tot felul și l-am întrebat tot felul, ca să-și mai ia gândul de la durere. Și ne-am amicizat cumva. C-așa am aflat toate detalii de mai sus.

Are 73 de ani. Ungur din ăla mândru, haios, cu mustață, cu drag de viață. A fost operat de inimă acum o vreme, dar acum era ok, doar nu mai putea de durere. Din puținele mele cunoștințe medicale, i-am spus să stea liniștit, nu părea să aibă nimic la coloană sau la șold, durerea era undeva deasupra rinichiului, i-am spus că probabil și-a întins ceva – așa a spus și el, că nu s-a lovit.

Nu m-a întristat faptul c-a venit salvarea după 20 de minute. Era foarte, foarte aglomerat în oraș, iar distanța de parcus (de pe Câmpeni până sus în Bună Ziua) e lungă și cuprinde niște zone centrale pline de mașini. Nu m-a întristat nici faptul că doctorița l-a întrebat ce-a pățit, dar n-a ascultat răspunsul, că a vorbit la telefon tot timpul până a plecat salvarea. Mă gândesc că ceilalți doi membri ai echipajului, șoferul și încă o doamnă, îs bine pregătiți și au trecut printr-un milion de astfel de situații, ca să știe ce-au de făcut.

M-a întristat doar faptul că omul ăla, corect îmbrăcat (deși chiar nu conta asta), treaz (deși, sincer, nici asta nu conta), în vârstă, a stat acolo aproape o jumătate de oră fără ca NIMENI să-l întrebe ce-i cu el. Îi curgeau lacrimile și scrâșnea din dinți de durere, era absolut evident că nu era ok și totuși nici vreunul din sutele de șoferi care or fi trecut pe lângă el, nici vreunul din zecile de pietoni care or fi trecut pe lângă el, nici măcar angajații benzinăriei nu l-au băgat în seama. I-am spus că mi se pare trist. “Poate au crezut că-s beat“, mi-a răspuns. Poate, m-am gândit. Da’ un om beat e tot un om. Iar domnul ăsta n-arăta nicicum a vreun drojdier, era un om de 73 de ani ca orice alt om de 73. Domnule Fischer, sper că sunteți bine acum și că v-au dat drumul acasă de la spital.

Lumea asta greșită și total cretină în care trăim ne transformă, încet, dar sigur, în niște mari scârbe.

Timișoara Brands Tour, ep. 3

… și ultimul (ep. 1 aici, ep. 2 aici)

După cum ziceam, sfârșitul Timișoara Brands Tour s-a petrecut, 2 zile, la Arsenal Park. Da, Arsenal Park nu e în Timișoara, dar aparține unui brand timișorean – Bega Grup. S-au schimbat mult lucrurile acolo de când n-am mai fost. În bine, zic. A apărut un club de jocuri (biliard, darts, tenis de masă, două mese de casino pentru jocuri de cărți), un SPA, niște căsuțe mortale, în care stai și faci grătare:

Arsenal Park

 

Grupul s-a dat cu un transportor nou cu șenile, în vreme ce eu și Cetin am făcut un pic de offroad cu micuțul John Deer, 6×6. Aș vrea tare să-mi iau o jucărie din asta, măcar să mă dau pe Feleac cu ea, dacă n-o pot omologa.

John Deer la Arsenal Park

 

Sâmbăta s-a încheiat cu tradiționalul foc de tabără (nu cred c-am fost vreodată la Arsenal să nu se facă foc de tabără)

foc-de-tabara

 

Și n-am ratat ocazia de-a trage cu diverse arme. Mai întâi c-o pușcă mai măricică…

tun

 

După care am tras cu pistol mitralieră, în poligonul amenajat special. Puteți trage acolo cu mai multe tipuri de arme, inclusiv cu armă cu lunetă sau la talere. De fapt, vedeți aici ce și cum. Sebi ne-a filmat, pe mine și pe Cetin, când am tras. and then i kill you until you die 😀

Și cam asta a fost. Practic, abia aștept ediția a 2-a.

Pozele de mai sus sunt făcute de Oltea și de Dragoș

Acest proiect este realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Timișoara.

Branduri participante: Timișoreana, Cramele Recaș, Arsenal Park, BC Timba Timișoara, REC Universitatea de Vest Timișoara, ACS Poli Timișoara.

Parteneri de mobilitate: Peugeot România.

Parteneri: PRbeta, AsociaÅ£ia Timișoara Capitală Culturală Europeană, Porsche Timișoara, Amvest, , Restaurant Belvedere.

Parteneri media: 24-FUN, Tion.

Timișoara Brands Tour este o franciză a Cluj Brands Tour, un concept marca TVdece

 

Cum mi-am lungit viața cu două minute

Obișnuiesc, dimineața, să ascult Deșteptarea la Europa FM. Când mă trezesc, deschid winamp-ul și până la 10 ascult emisiunea, în timp ce fac te miri ce nimicuri prin casă.

Azi am sunat la emisiune să-i urez lu’ domnu’ Vlad la mulți ani (la mulți ani, domnu’ Vlad!). Din anii mei de radio dintr-o viață anterioară am învățat că e indicat să închizi radio-ul când ești în direct, că se face microfonie sau ceva. Așa că eu, cuminte, am închis boxele. Am intrat în direct, i-am urat omului ce i-am urat, am închis, mi-am deschis boxele să ascult mai departe emisiunea.

Când, deodată, ce să vezi ? La vreo două minute după ce-am închis telefonul, numa’ ce-mi aud o voce cunosctă spunând niște cuvinte cunoscute – mă ascultam pe mine însumi. E clar, îmi zic. E un deja vu, s-a schimbat ceva în Matrix, să-l sun imediat pe Neo…

Apoi însă mi-am dat imediat seama ce s-a întâmplat și mai mi s-a luat o peatră dupe inimă – am călătorit în timp. După ce-am vorbit cu Vlad, m-am întors 2 minute înapoi – deci, practic, alea două minute le-am trăit de două ori, deci mi s-au adăugat încă 2 minute la viață.

Mă rog, mi-am aprins o țigară după aia și le-am rezolvat, dar totuși… vă spun, pe pielea mea, călătoria în timp e o experiență musai de încercat!

(chiar, dacă nu mă înșel, îs cam primul om contemporan care a călătorit în timp, așa-i ? Doamne, ce responsabilitate pe umerii mei…)

Internetul Triburilor

Pentru mine, personal, faptul că ON/OFF a ajuns la a 6-a ediție e un motiv de mândrie.

Sunt mândru că în comunitatea asta clujeană, la creșterea căreia am tras din greu niște ani (mai exact, anii în care nu era o comunitate), se întâmplă lucruri. Toate evenimentele TVdece (ON/OFF, Cluj Brands Tour etc), evenimentele lui Robi cu Instagramul, evenimentele caritabile făcute de Ciulea și Gog, ce face Val Vesa cu Shoe Box, ce-a făcut Groparu (și încă mai face, cu filmul și cu oamenii pe care îi ajută), ce-a făcut Adi de-a lungul anilor, toate sunt motive de mândrie pentru mine.

Mi-arată că suntem o comunitate care stă pe picioarele ei. Și mă bucură că merge de la sine. Era o vreme când mă chinuiam să-i fac pe oameni să se cunoască între ei și să se împrietenească (clujenii mai știu nenumăratele nopți din Music Pub și nenumăratele povești din Camera Secretelor – sau așa sper, că mai știu), azi fiecare are ce pune pe masă și suntem toți o mare gașcă de amici care știu face lucruri împreună. Și mă bucur, chiar dacă lucrurile astea mă fac să mă simt bătrân. Comunitatatea online din Cluj stă pe propriile ei picioare. Me proud 😀

Revenind la ON/OFF 6, ediția asta e altfel, e diferită de edițiile anterioare – e o conferință de-o zi, despre nișele de pe internet, despre “triburi”, așa cum le vede Seth Godin. Mult mai multe detalii găsiți la organizatori

afis

 

Vor fi vorbitori care chiar înțeleg ideea de comunitate. Ca să nu mai zic că va fi un moderator excepțional – exact, eu, care n-am mai făcut niciodată asta.

Participarea la conferință este gratuită. Dar trebuie să vă înscrieți, aici – și mai sunt doar 52 de locuri la momentul scrierii acestui articol, așa că grăbiți-vă. Evenimentul are loc pe 26 aprilie, începe la ora 09.00, se întâmplă la Casino (în Parcul Mare)

ON/OFF 6 – communities conference este un eveniment TVdece realizat cu sprijinul Primariei Municipiului Cluj-Napoca

Partener oficial: Romtelecom

Parteneri: Casino Centru de Cultura Urbana Cluj, Jolidon, WineClub, LunchBox, Panemar, Aqua Carpatica si MediaBrief

Parteneri media: Ziar de Cluj, 24 FUN

 

 

Timișoara Brands Tour, ep. 2

Am început episodul trecut mulțumindu-le celor care au bătut, practic, țara pentru acest eveniment.

Azi voi mulțumi timișorenilor care ne-au ținut companie cum, pe cuvânt, doar ei știu s-o facă: Ovi și Corina, Anca, Richie, Daniel, Alexandra, Ramona – îmi pare rău dacă uit pe cineva.

A doua zi de Timișoara Brands Tour a început într-un loc ca un fel de templu pentru mine – la fabrica de bere Timișoreana.

Timisoreana

E un pic emoționant să vizitezi la pas fabrica unde se produce berea pe care o bei zilnic din când în când. Să vezi și să guști ingredientele din care se face, să guști berea în fiecare etapă a ei. Timișoreana pune foarte mult accentul pe tradiție, pe principele Eugeniu de Savoya care, după ce i-a alungat pe turci din Cetatea Timișoarei, în 1718, a luat cea mai înțeleaptă hotărâre: să facă prima fabrică de bere din România. E drept, a fost o decizie înțeleaptă, dat fiind că a construit fabrica pentru că stăteau foarte prost cu apa potabilă. Dar totuși, sunt 300 de ani de tradiție acolo – și asta se vede din curtea fabricii până în super berăria pe care au amenajat-o chiar acolo, lângă fabrică. Cu această ocazie, eu și Cezar ne-am îmbogățit colecțiile de biscuiți de bere c-o serie nouă (și limitată, cred) – mulțumiiiiiim, Paula!

tmbrandstour-4

 

După care am părăsit orașul și am mers la Cramele Recaș, unde ne aștepta una dintre cele mai impresionante degustări de vin la care am participat (și-am mai fost la vreo două). După un scurt tur de fabrică, organizatorii ne-au dus pe “drumul vinului” – o serie de săli impecabil amenajate pentru degustare. Desigur, eu eram șofer, m-am uitat la ceilalți cum apreciau minunile alea de vinuri și înghițeam în sec, explicându-mi că totuși apa e esența vieții. Dar am în plan să revin curând acolo, pe post de pasager. Și vă recomand călduros, dacă aveți drum în zonă, să vă opriți, n-o să vă pară rău. Și să vedeți cum au reușit, cei de la Recaș, să ajungă, într-o perioadă de criză, la o stabilitate financiară de invidiat.

Oamenii de-acolo ne-au ospătat regește, cu tot felul de bucate alese, cu un violonist care ne-a cântat în surdină în timpul prânzului. Și-am câștigat și un concurs la Recaș.

tmbrandstour-2

După care am plecat la Arsenal Park, dar poveștile de-acolo vin în episodul următor.

Toate pozele sunt făcute de Dragoș Asaftei

Acest proiect este realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Timișoara.

Branduri participante: Timișoreana, Cramele Recaș, Arsenal Park, BC Timba Timișoara, REC Universitatea de Vest Timișoara, ACS Poli Timișoara.

Parteneri de mobilitate: Peugeot România.

Parteneri: PRbeta, AsociaÅ£ia Timișoara Capitală Culturală Europeană, Porsche Timișoara, Amvest, , Restaurant Belvedere.

Parteneri media: 24-FUN, Tion.

Timișoara Brands Tour este o franciză a Cluj Brands Tour, un concept marca TVdece

Timișoara Brands Tour, ep. 1

Fuse și se duse. Cam repede, în opinia mea, da’ abia aștept următoarea ediție.

Aș vrea să încep cu asta: să mulțumesc celor care au dat farmec zilelor de la Timișoara Brands Tour. Oltea, Cristina și Iulian, care au avut grijă să fie totul bine. Cetin, Alex, Alex Dumbravă, Andrei, Cristi, Denisa, Dragoș, Oana, Răzvan și Alina, Ruxa, Sebi, Toma – singurii oameni din lume cu care am cântat vreodată o piesă din La, oameni care au făcut cele 4 zile de neuitat.

bun. s-o luăm cu prima zi. A fost concertul lui Make la Jazzissimo. Foarte frumos, îmi place tare albumul lui și-l ascult des, dar nu-l văzusem și cântat live. Vă recomand călduros să nu-l ratați, dacă aveți ocazia.

Make in concert

A doua zi a început cu o vizită la Primăria Timișoara. Nu mi-a plăcut deloc primarul Robu, vorbește mult fără să spună nimic și e cam nervos. Și pare că nu-i plac întrebările (mai ales cele la care nu știe să răspundă). Mi-a plăcut mult, în schimb, viceprimarul Dan Diaconu. Omul știa clar ce spune, avea răspunsuri la orice și dădea impresia că șeful lui e cu vorba iar el cu fapta. Ne-au povestit despre lucrurile pe care Timișoara le pregătește în competiția pentru Capitala Culturală 2021 – un buget de cultură mai mare cu 43%, un Festival de Jazz, un festival baroc, susținerea Festivalului Plai. Le doresc succes, dar mi-ar plăcea să învețe să trăiască cu gândul că nu Timișoara, ci Cluj-Napoca va fi Capitala Culturală, muhaha!

Viceprimarul Dan Diaconu

Următoarea vizită a fost la RCM Universitatea de Vest – echipa campionă la rugby.

tmbrandtour-7

Am văzut de 2, poate 3 ori filmul Invictus (pe care vi-l recomand călduros, în caz că nu l-ați văzut încă). Nu mi-am imaginat niciodată că o să ajung să dau mâna cu legendarul Chester Williams, jucător în echipa Springboks care a învins Noua Zeelandă în 1995 – un meci de pomină. Astăzi, mândru antrenor al flăcăilor de la RCM Timișoara.

Chester Williams

Ne-am întâlnit apoi cu baschetbaliștii de la nou promovata BC Timba Timișoara. O echipă născută din pasiunea pentru baschet, cu foarte mari ambiții. M-am bucurat să regăsesc în staff-ul echipei câțiva prieteni vechi. Am fost încântat să cunosc singurul (cred) indian Navajo din România – Chief Kickingstallionsims JR, un pivot de 2.16 metri. E musai să vă spun că-l mai cheamă și Grlentys, care înseamnă “puterea pietrelor căzătoare”. Cât de tare poate fi numele omului ăstuia ?

Chief Kickingstallionsims

Și ca turul sportiv al orașului să fie aproape complet, ne-am întâlnit și cu oamenii de la ACS Poli Timișoara. Cel mai mult mi-a plăcut că principala lor grijă, mai importantă decât bugetul pentru promovarea în Liga I, e să aducă extraordinarii fani ai fostei Poli înapoi la stadion.

ACS Poli Timisoara

Se afla acolo și ceva magnat al fotbalului internațional, dar n-am vrut să-l deranjez cerîndu-i autograf 🙂

Cetin Ametcea

Am mers apoi la Asociația “Timișoara Capitală Culturală Europeană” și ne-am întâlnit cu Simona Neumann, director executiv al Asociației, care ne-a povestit de obiectivele lor: planificarea și punerea în practică a evenimentelor din cadrul Programului “Timișoara – Capitală Europeană a Culturii”, promovarea evenimentelor, atragerea sprijinului celor interesați sau colaborarea cu parteneri pentru Program. Degeaba, zic, tot Cluj-Napoca va câștiga, muhaha!

Simona Neumann

Ziua s-a încheiat la Mega Group, partener Peugeot România. Las deoparte faptul c-am vrut să cumpăr cu banii jos un Peugeot 3008 Hybrid (toată lumea știe pasiunea mea pentru motoare mici, ecologice, care să nu polueze, nu ?). M-au reținut prietenii, au zis că n-o să mai am bani de bere dacă-l iau. Cum bine a observat Andrei, la vopsitoria de-acolo se lucrează cu 65.000 (da, deci șaizecișicinci de mii!) de culori. Oare cum alegi ?

tmbrandtour-1

Toate pozele sunt făcute de Dragoș Asaftei

Acest proiect este realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Timișoara.

Branduri participante: Timișoreana, Cramele Recaș, Arsenal Park, BC Timba Timișoara, REC Universitatea de Vest Timișoara, ACS Poli Timișoara.

Parteneri de mobilitate: Peugeot România.

Parteneri: PRbeta, AsociaÅ£ia Timișoara Capitală Culturală Europeană, Porsche Timișoara, Amvest, , Restaurant Belvedere.

Parteneri media: 24-FUN, Tion.

Timișoara Brands Tour este o franciză a Cluj Brands Tour, un concept marca TVdece