Se făcea că unui domn îi plăcea tare mult vodca. Dar tare mult. Simțea nevoia s-o bea și dimineață, și la prânz, oricând.
Dar, pentru că îi era oarecum rușine cu acest obicei al lui, făcuse o înțelegere cu ospătarii de la restaurantul unde mergea aproape zilnic. Înțelegerea era simplă – “când cer un fresh de portocale, voi puneți, în pahar, și 100 de vodcă, ok ?”.
Zis și făcut. Și așa omul mergea cu diverse cunoștințe la restaurantul respectiv, oamenii mai cereau un uischi, o vodcă, el nu și nu. Era cumpătat, bea doar 2-3 fresh-uri de portocale.
Într-o seară, însă, domnul cu pricina iese la masă – la același restaurant, firește – cu soția și cu niște prieteni. Desigur, soția a înțeles de îndată micul truc al domnului, că-l cunoștea bine de tot.
Și lumea începe să comande vin, bere, ce-o mai fi fost, el nimic. “Mai vreau un fresh de portocale, vă rog”. O făcea cu atâta convingere, că oamenii de la masă au început să se simtă prost, că uite, noi tot bem aici și el doar suc.
Însă, pe la al treilea fresh, temându-se un pic de efectul excesului de portocale, soția spune cu voce fermă:
– dragă, ai băut suficient fresh de portocale. Mai bine bea o bere!
#truestory, mates!
Bem si bere daca suntem cu sotia, dar parca tot mai bun e fresh-ul de portocale :))