Brandu’ lu’ Chinezu

După niște ani de blogging și de antreprenoriat, Cristian China ridică un pic ștacheta. Și face un pas înainte, un pas care nu-i tocmai la îndemâna oricui, că nu-i ușor ce vrea el să facă.

Mai exact, trece de la online la TV, cu o nouă emisiune pe Look TV – Brandu’ lu’ Chinezu’. O emisiune one to one, o emsiune de interviuri cu oameni care au povești de spus. Prima ediție este luni (23 septembrie), de la ora 22.00. Invitatul este Magda Catone.

Emisiunea Brandu’ lu’ Chinezu’ va fi în fiecare luni, marți, miercuri și vineri, de la 22.00. Ca idee, Look TV este “must carry”, așa că ar trebui să fie în grilele tuturor furnizorilor.

Și pentru că este o emisiune realizată de un om vechi în online, are o pagină de facebook, un canal de youtube și o rubrică specială pe blogul chinezesc.

Printre viitori invitați ai emisiunii sunt Cristian Èšopescu, Nicu Alifantis, Mihaela Cernea, Mișu Cernea, Radu Gabriel, Virgil Ianțu, Zoia Alecu, Diana Dumbravă.

Ne rămâne doar să-i urăm omului mult succes!

Cupa presei la fotbal

Mâine și poimâine (21 și 22 septembrie) se desfășoară la Cluj, la Fabrica de Sport (se află aici) Cupa Presei la Fotbal – ediția 2013 (p0wered by Qual Media)

Sâmbătă, de la 11.30, încep grupele – 11 echipe se vor lupta, în 4 grupe, în meciuri de câte 30 de minute (15+15) să treacă în etapa următoare. Primul meci al zilei va fi între echipele TVR și Transilvania Live + Citynews. Apoi, tot sâmbătă, de la 18.00, vor fi optimile și ziua se va încheia cu un Barbeque Party, cum e și firesc după o zi de alergătură.

Duminică, de la 13.00, încep semifinalele. De la 15.00 se va juca finala mică, iar apoi se va juca marea finală. În a doua zi, meciurile vor avea 40 de minute (20+20) și la final va avea loc festivitatea de premiere și berea de relaxare.

Unul din premiile Cupei va merge la golgheterul competiției. Un Nokia Lumia 520, mai exact.

1293042_587194571341283_817193774_o

 

O să fie o competiție grea, pentru că toate echipele își doresc mai mult victoria. Așa că n-ar fi rău să mergeți să vă susțineți favoriții, or să fie două zile cu fotbal și multă distracție!

La farmacie

Un foarte scurt fragment al unei zile dubioase.

Eram azi la farmacie. Cer o folie de MIG 400 (e un fel de nurofen, dar se cheamă altfel. dar tot pe bază de ibuprofen e). Unde “eu” e acest Crivăț, iar “ea” e o doamnă farmacistă foarte drăguță, de altfel.

eu: îmi dați o folie de MIG 400 ?
ea: pentru ce-l folosiți ?
eu: pun câte jumătate de pastilă dimineața în cafea, îi dă un gust aparte…
ea: nu vă cred!
eu: pe cuvânt vă zic! ia să încercați mâine dimineață și trec din nou mâine pe la prânz să-mi spuneți cum a fost!
ea: da’ eu nu beau cafea! numai ceai…

I-am mai zis că-i mai bun cu ceai, că aroma ceaiului potentează gustul de MIG și că e mai bun decât zaharina. Dar nu mă mai asculta, am plecat.

O poveste cu un RCA

Eu nu sunt chiar cel mai organizat din lume. N-am fost vreodată, n-am să fiu vreodată. Mi se întâmplă des de tot să uit lucruri care trebuie făcute. Cel mai neplăcut e, spre exemplu, când trebuie să cumpăr ceva, merg la magazin, mă întorc și după vreo 20 de minute realizez că am uitat să iau FIX lucrul după care mă dusesem.

Uit aproape lunar de facturi – din fericire, primesc în general remindere de plată de la principalii furnizori de chestii, așa că apuc să le plătesc în timp. Dar mi s-a întâmplat în anii trecuți să-mi fie tăiat curentul, spre exemplu, pentru că aveam de plătit 40 de lei de care am uitat total. Motiv pentru care am plătit 180 de lei taxă de reconectare și-am așteptat două zile. Datorită lui Daniel Rus, acest lucru nu s-a mai întâmplat niciodată de-atunci, totuși!

Bun. Și cam ăsta fiind eu, m-am apucat de proiectul Prin Transilvania. Care presupune, nu-i așa, îndelungate plimbări cu mașina prin partea asta de țară. Motiv pentru care, înainte de prima zi, am avut grijă să-mi pun mașina la punct și să-i fac toate verificările. Și cu toate în regulă, credeam eu, am pornit la drumuri.

Am bătut câteva mii de kilometri. Am mers pe tot felul de drumuri, am trecut pe lângă zeci sau poate sute de echipaje de poliție. Eram mereu relaxat, eu conduc destul de legal, aveam toate lucrurile în regulă, n-aveam de ce mă teme.

După care, într-o zi, acum vreo lună, m-am întrebat eu în sinea mea, la fel de relaxat – dar oare cât mai am până îmi expiră RCA-ul ? Convins că mai aveam măcar 2-3 luni. Ei bine, nu mai aveam, expirase din iunie. Da, doamnelor și domnilor, prostu’ de Crivăț a mers cu RCA expirat vreme de 2 luni, zâmbind frumos polițiștilor pe care-i vedea în drum – că doar ce-mi putea face, dacă știam eu că-s bine cu toate ?

Eram pe coclauri când am avut această neplăcută surpriză. Mi-e greu să povestesc cu câtă groază în suflet m-am întors acasă la Cluj în ziua aia. Ca idee, când n-ai RCA valabil, primești amendă între 1.000 și 2.000 de lei. Ceea ce ar mai fi cum ar mai fi, dar pe lângă asta se reține talonul, se rețin plăcuțele de înmatriculare și polițistul îți dă o dovadă fără drept de circulație. După care în 30 de zile trebuie să plătești asigurarea, altfel mașina se radiază. Mno, fain mi-ar fi fost să-mi las mașina prin pădurile Sibiului ?

Cu un pic de noroc, am ajuns acasă ok și adevăr vă spun vouă: în primele 5 minute am intrat pe RCA Ieftin și mi-am comandat asigurare. Am folosit comparatorul de tarife de-acolo, am rezolvat în 5 minute totul, a doua zi am primit polița și de-atunci merg cu liniște în suflet pe drumurile patriei. Desigur, după ce-am făcut eu asta, au apărut acolo și oarece reduceri, da’ te mai uiți ?

Să nu încercați asta, vă spun senzația pe care o ai când știi că n-ai RCA valabil și treci pe lângă un echipaj de poliție e… așa, de netrăit. Mai bine vă informați și vă faceți asigurările din timp. Aici găsiți tot felul de informații despre tot felul de asigurări – de locuințe, de sănătate, de toate.

Altfel de Oktoberfest

Așa spun organizatorii despre CibinFEST – că este cel mai asemănător eveniment de acest gen cu Oktoberfest-ul de la Munchen. Eu n-am fost nici la unul, nici la altul – deci nu pot să zic că e sau nu e așa. Dar dat fiind aerul săsesc pe care-l respiră Sibiul – orașul care mi-e cel mai drag, după Cluj, din țara asta, dar poate că mai mult pentru oamenii de-acolo – e foarte posibil să fie adevărat.

De altfel, nu cred că-i vreun loc mai potrivit decât Sibiul pentru un eveniment de sorginte germană – anul trecut, spre exemplu, au fost la CibinFEST peste 60 de mii oameni. Care au băut peste 70 de mii de litri de bere. Și a fost cam așa:

Anul ăsta, la CibinFEST (între 26 și 29 septembrie) se va amenaja în Piața Mare un cort de bere absolut imens – 2400 mp. Se va amenaja un uriaș parc de distracții, tot acolo. Cu un montagne russe pe două niveluri, cu pistă de mașinuțe, cu tot felul de chestii de distrat lumea. Va fi acolo o formație care a cântat la Oktoberfest – Die Spatzen 2000. Va fi un târg de toamnă cu suveniruri, jucării, obiecte de artizanat și delicatese.

Și va mai fi ceva – poate mă înșel, dar cred că e o premieră la festivalele de genul ăsta din România. La CibinFEST va fi un sistem de rezervări. Ca oamenii care vin să nu piardă vremea căutând loc în cort, se pot rezerva mese. Și se pot rezerva online, aici.

Cumva, sunt convins că anul ăsta vor fi mai mulți oameni decât anul trecut. Se va bea mai multă bere, se va cânta mai mult. Dacă nu sunteți din Sibiu, cred cu convingere c-ar merita să faceți o vizită – cu atât mai mult cu cât înțeleg că hotelurile din Sibiu au, în acel week-end, pachete speciale pentru CibinFEST.

CibinFest este un eveniment organizat de Fundatia Austria Pro Romania si A1 Events cu sprijinul Ursus, Pepsi si Ibis Hotel

 

O nație de spălați pe creier

Cel mai grav lucru care s-a întâmplat românilor, în timpul vieții mele, e că au devenit idioți.

Da, știu, nu-i frumos să generalizez, sunt multe excepții. Da, sunt de-acord cu asta.

Bine, de fapt, spun o prostie – habar n-am dacă asta s-a întâmplat în timpul vieții mele. Poate așa a fost mereu. Dar eu îmi amintesc românul (și zic “românul” în sensul larg de omul de pe stradă, omul de lângă mine, omul cu care interacționez) un pic mai relaxat în perioada de după ’90. Între timp, ne-am tâmpit, ca neam, ca popor, ca persoane.

Mie mi se pare, poate greșesc, că poate m-am tâmpit și eu – mi se pare, spun, că una dintre cele mai mari probleme ale noastre, ca nație, ca oameni, e că suntem incapabili să acceptăm altă părere. E o formă primitivă de intoleranță care, cred eu, își pune amprenta pe evoluția noastră de oameni. Cumva, poate am fost educați să nu acceptăm nimic decât ce credem noi. Cine nu crede ca noi, e prost și nu merită să facă parte dintre noi. Problema ta e mai importantă decât problema mea ? Atunci mori, fir-ai al naibii de hipster hater pișcotar corporatist băsist uselist plătit de Roșia Montană care vrei să ne omori maidanezii!

Cine nu-i cu noi, e împotriva noastră și trebuie stârpit*

A început, evident, cu politica. Scriam, în 2009

Foarte puțini dintre noi suntem capabili să admitem că oamenii gândesc diferit. Și foarte, foarte puțini suntem capabili să acceptăm că alții vor altceva decât noi. Și să nu încercăm să ne impunem propriile convingeri.

De-atunci, lucrurile doar s-au agravat, am devenit mai tâmpiți, mai intoleranți, mai spălați pe creier. Mai idioți. Nu mai avem mize. Nu mai avem scopuri. Doar asta – dacă nu gândești EXACT ca mine, ești idiot.

Exemple ? Cu duiumu’! Vă dau doar patru:

1. Scriu un articol PAȘNIC despre Roșia Montană. În care spun că nu mă interesează povestea și că n-am date spre a-mi face o părere. Un articol, în umila mea opinie, ușor împotriva exploatării, pentru că e un articol în care spun că-s lucruri faine pe-acolo, care s-ar putea ca mai târziu să nu mai fie. Primul comentariu ?

Singura informatie utila e ca sunt 300 tone de aur – 15 miliarde euro date cadou. Baga-ti geografia in cur, daca aia te intereseaza

Deci nu scriu explicit, pe înțelesul prostului, nu achiesez la mesajul care i-a fost lui băgat în cap ? Nu spun ce-a fost învățat el să spună ? Atunci să-mi bag geografia-n cur! Exact ca profa mea de fizică din 5-8 – avea problemele rezolvate de fiul său. Veneai c-o altă rezolvare ? Nota 3, că nu era EXACT ca-n notițele ei de-acasă!

2. O femeie a fost violată în centrul Capitalei. Trecem peste speculații, întreb atât doar: câți dintre noi au idee ce traumă imensă și veșnică se naște în mintea unei femei agresate sexual ? Exact!

Totuși… nu-i cu aurul de la Roșia ? Muriți toți, că nu ne pasă de istoria, geografia, siguranța sau logica nimănui. Nu ne mai ziceți de violuri, ziceți cum ne fură țara. Ziceți doar ce vrem noi! Dacă nu spui “nu ne vindem țara, jos RMGC, nu cianurilor”, ești de-al lor, deci mori sau ceva! Ce contează că tu vorbești despre cu totul și cu totul altceva ?

Screenshot_1

 

3. Tot la articolul meu cu Roșia Montană, de care ziceam mai sus, primesc adineauri acest comentariu:

comentariu

 

Deci da ? Dacă nu-ți pasă IMEDIAT de Roșia Montană, ești securist băsist uselist blogăr pișcotar! Ești “de porc!”, ești cu ei, nu ești cu noi! N-ai o părere ? Nu contează – dacă n-ai fix părerea mea, nu meriți atenție!

4. Un copil a murit mâncat de câini. Bine, da’ știți că de fapt îi totul o minciună ? Să abată atenția de la Roșia Montană. De fapt, copilul îi bine mersi. CÂT DE SPĂLAT PE CREIER SĂ FII SĂ SPUI ASTA ?!

ionut

Am trecut de cine nu-i cu noi, e împotriva noastră. Acum trăim în țara lui “dacă nu te bați pentru cauza mea, nu meriți aerul țării!”. Spui FIX ce m-au învățat pe mine să spun. Cu aceleași cuvinte, că dacă folosești alte cuvinte, eu nu mă prind. Dacă nu spui fix, cu același cuvinte, ce-am fost eu învățat să cred, atunci MORI! Cam aici suntem.

*) Un frate de-al meu, Bogdan, nu-l știți voi, a zis o chestie cândva. Tare, în felul ei. Citez.

principiul “cine nu-i cu noi e impotriva noastră” a fost pus in aplicare de comuniști.
Da, dar a fost definit înaintea lor, și folosit cu încredere și de alții. Vin în minte, în ordine alfabetică, Horia Sima, prin ’39, Licuriciul cel mare, prin 2002 și împăratul Palpatine, în Războiul Stelelor (ultimul episod).

Un week-end cu Peugeot 2008

După ce m-am plimbat acum o vreme Prin Transilvania cu Peugeot 3008, prietenii de la Eurial m-au invitat să încerc și modelul 2008. Așa că l-am luat la plimbare de la Eurial Cluj când am fost la Fermierii Lay’s.

Modelul cu care am mers avea un motor 1.6 e-HDi, de 92 CP. Nu-i o mașină cu ambiții sportive, clar – dar compensează prin interior. O călătorie mai lungă n-o să fie rapidă, dar o să fie confortabilă. Și sigură, printre altele pentru că e o mașină stabilă, care stă cuminte pe direcția ei. Spre exemplu, eu am parcurs noaptea un drum printr-o pădure plină de serpentine și, cum peisajul era ușor creepy, m-am grăbit un pic. Iar mașina a stat pe curbele alea excelent, chiar dacă eu un pic am forțat-o, să zicem.

Că tot ziceam de interior – Peugeot 2008 are un volan mult mai mic decât cel pe care-l învârt eu zi de zi. Am impresia că-i volanul de la RCZ, volan de mașină sport, nu de crossover. Mi-a luat un pic să mă învăț cu el, mi-a luat mai mult să mă adaptez din nou la al meu, care acum mi se pare prea mare. Dar altfel, e ușor să conduci mașina cu volanul ăla. Tot legat de interior – mașina cu care am mers eu avea plafon transparent, ceea ce mi-a plăcut foarte tare. La fel de mult mi-a plăcut sistemul multimedia cu touchscreen. Mi s-a părut… inedit, cel puțin, faptul că cd player-ul este în torpedou, dar, pe de altă parte, pentru muzică am folosit un stick USB. E foarte ușor să navighezi pe ecran printre folderele de muzică (sau să pui o piesă de mai multe ori). Tot acolo apar datele din computerul de bord. Iarăși, foarte ușor de navigat prin ele. Mi-au plăcut și comenzile de pe volan, un pic mai la îndemână decât la mașina mea.

Două lucruri, însă, nu mi-au plăcut. În primul rând, sub consolă există 2 spații pentru sticle, dar nu intră în ele o sticlă de 0.5. Din fericire, “buzunarele” din portiere sunt încăpătoare – o să vedeți în pozele de mai jos, noi am fost 4 oameni în mașină (motiv pentru care în poze o să vedeți tot felul de articole… aferente unui grup de oameni, să zicem) și ne-au încăput sticlele acolo. Al doilea lucru care nu mi-a plăcut, dar asta e doar o chestie subiectivă, a fost lipsta cotierei.

Câteva cuvinte despre siguranță și consum. Mașina are, în standard, de toate – șase airbag-uri, ESP, ABS, sistem ISOFIX, asistență la frânarea de urgență și acel sistem de control al tracțiunii, Grip Control, prezent și pe 3008 (ăsta). Cât despre consum, după vreo 4-5 sute de kilometri, dintre care o parte de mers grăbit, ca să nu zic forțat, am avut 5,5 litri/100 km

Ca o concluzie, poate că nu sunt neapărat în target-ul modelului, dar mi-a plăcut mașina. E foarte plăcut de condus, te poți baza pe ea în situații strânse, e foarte confortabilă și are un consum foarte ok. E drept, e mai joasă decât 3008, deci e mai greu pe drumuri denivelate, dar e mai ușoară și e suficient de încăpătoare pentru o familie.

Pozele sunt făcute de Dragoș

Câteva cuvinte despre Roșia Montană

Ca să fie clar, acest articol nu este despre protestele din zilele acestea, nu este pro sau contra exploatării miniere de la Roșia Montană. Cum am mai spus cândva, eu n-am suficiente date să-mi formez o părere obiectivă pro sau contra Roșia Montană Gold Corporation.

Ba mai mult, ca să fiu foarte sincer, cred că-s un cetățean superficial și inutil, că pe cuvânt că nu mă interesează prea tare povestea. Știu, e vorba de otravă, de distrugerea unei zone, de cianuri versus profit, locuri de muncă, ecologizarea zonei etc. O fi. Eu am alte preocupări în viața asta, pentru că sunt, cum spuneam, superficial.

Dar în orice caz, vă recomand două articole, pe care eu le consider (e o opinie, da ?) cele mai raționale pe care le-am citi eu azi, legate de subiect – la Tudor și la Vlad.

Eu altceva vreau să spun, pentru că simt că o bună parte dintre cei ce protestează zilele astea, în stradă sau online, pro sau contra RMGC, au nevoie de aceaste informații (atenție, am zis clar, o bună parte, nu toți, ok ?) Sau poate n-au musai nevoie, dar le-o fi de folos. Sper eu.

Roșia Montană este o localitate în vestul județului Alba. Se află la 78 km de Alba Iulia, la 128 km de Cluj-Napoca, la 147 km de Sibiu, la 178 km de Oradea, la 234 km de Timișoara, la 296 km de Brașov, la 429 km de București, la 499 km de Iași și la 661 km de Constanța.


View Larger Map

Este una dintre cele vechi (sau cea mai veche) localitate cu specific de minerit din Europa, ea fiind menționată ca atare în anul 131, pe o tăbliță de ceară, sub denumirea Alburnus Maior. Se pot vizita o mulțime de chestii acolo – Dealul Cetății cu galeriile romane (în care s-au găsit o mulțime de vestigii, între care 25 de tăblițe cerate, iar pe una dintre ele e menționată data de mai sus și denumirea localității), ruinele cetății sau Muzeul Mineritului (care e deschis, într-un mod absolut stupid, de luni până vineri între orele 8-14, că nu l-ar deschide sâmbăta, când lumea poate veni în excursie să-l viziteze; totuși, pentru grupuri de peste 20 de persoane se deschide și în week-end; dar, în fine, programul idiot de vizitare al unor locuri faine de prin Transilvania e povestea altei zile).

Mai găsiți, în zonă, două monumente ale naturii, arii protejate – Piatra Corbului și Piatra Despicată. Piatra Corbului este o arie de 5 hectare, în sudul Dealului Cârnic, cu formațiuni de andezite care au luat diverse forme (printre care și forma unui cap de corb, de unde și numele) iar Piatra Despicată se află între Dealulul Cârnic și Dealul Cetății și este un bloc masiv de andezit, despre care poveștile locului spun c-a fost scăpat de un uriaș care-l ducea peste Apuseni.

În apropiere de Roșia se află Abrud, unde puteți vizita casa lui Ioan Buteanu, unde s-au strâns revoluționarii pașoptiști din Munții Apuseni; se află Câmpeni, unde puteți vizita Muzeul Avram Iancu (locul în care Avram Iancu a avut cartierul general în timpul revoluției de la 1848) și se mai află Sohodol, unde s-a născut comediantul Nicu Bendea.

La Roșia Montană s-a născut nevasta lui B.P. Hașdeu, Iulia Faliciu. Tot aici, puteți auzi povești despre morojnițe și vâlve (morojnițele sunt niște ființe care fură laptele vacilor, iar vâlvele sunt niște stafii care bântuie vechile mine). Mai sunt și multe alte povești faine pe-acolo, cum ar fi povestea Cotroanței, baba care a găsit primul bulgăre de aur de la Roșia Montană.

Dragilor și drajeurilor, de ce-am scris toată polologhia asta de lucruri ? Dintr-un motiv foarte simplu. Indiferent dacă sunteți PRO sau CONTRA exploatării miniere de-acolo, mergeți într-un week-end să vizitați zona. E frumoasă, oricât ar fi de săracă, are povești cu duiumul și nimeni nu știe dacă peste 10-20 de ani locurile astea au să mai fie așa cum sunt azi. Nu v-ar plăcea să vedeți ce-i acolo ?

Și-apoi, apucați-vă să susțineți, să contrați și să dezbateți lucruri, în cunoștință de cauză. Nu zic bine ?

(comentariile cu propagandă pro sau contra vor fi trimise numaidecât în negura spamului, am zis!)

 

 

O dilemă de PR

Eu nu mă pricep la meseria asta, de PR, nu știu cu ce se mănâncă. Motiv pentru care am această situație ipotetică și-o întrebare pentru cei care se pricep. Vă asigur că nu-i nici o ironie ascunsă, e doar o dilemă asupra căreia m-aș lumina, zic.

Să presupunem că tu lucrezi în PR (deci ai o carieră în domeniul ăsta, sau cel puțin încerci să-ți faci una, dacă ești mai la început). Și, la un moment dat al vieții, ești într-o agenție, pentru care derulezi campanii. Campaniile astea, nu se fac nici ele singure – așa că lucrezi cu niște oameni din afara branșei tale. Oamenii cu care derulezi campania. Nu ?

Poate mă înșel, dar eu cred că atunci când lucrezi cu un om pe-o campanie, legi o relație cu el. O relație profesională, care poate fi foarte amicală sau dimpotrivă – poți ajunge să nu mai suporți omul ăla, sau el să nu te mai suporte pe tine.

Mă pierd în detalii.

Dacă lucrezi o lună cu niște oameni, pe-o campanie, schimbi zeci de mailuri cu ei, vorbiți de zeci de ori la telefon, se leagă o relație profesională cu ei, nu mai sunt chiar niște străini – așa cred eu.

Apoi, pleci de la agenția respetivă. După ce pleci, nu mai răspunzi la mailuri sau la telefoane oamenilor cu care ai lucrat – și repet, ca să fie limpede, mă refer la oamenii din afara branșei tale. Pur și simplu, nu mai există pentru tine oamenii cu care ai lucrat. N-am pretenții de mailuri cu “am plecat, accept alte provocări” blablabla. Nu, zic doar de gestul minim de a răspunde unui om cu care ai lucrat și cu care poate ai să mai lucrezi, care te caută – de obicei, cu un motiv anume.

Oameni de PR, vă întreb cu umilință – nu e asta o greșeală ? Când pleci dintr-o agenție în alta, sau de la o agenție la un client, nu-i mai isteț să-ți păstrezi relațiile făcute de-a lungul timpului ? Nu e posibil să mai ai vreodată nevoie de oamenii cu care ai dus la capăt niște proiecte ? Nu-i posibil ca, pe viitor, să ai și alte lucruri de făcut cu ei ?

Că dacă ignori oamenii care te-au ajutat să faci lucruri, nu-i foarte posibil ca și ei să te ignore când vei avea nevoie, data viitoare, de-o mână de ajutor ?

Fermierii Lay’s, o experiență completă

Fermierii Lay’s e unul dintre cele mai faine evenimente la care am participat vreodată. Bine, ca să fiu sincer, mie acum îmi vine să spun clar că a fost de departe cel mai fain, da’ mă tem că, abia întors de-acolo, s-ar putea să fiu subiectiv. Și nu spun c-a fost fain doar ca să sune bine. Ci pentru că a fost, cum rar se întâmplă, o experiență completă.

Și spun asta motivat. A fost o experiență în care:

a) am văzut cum ar trebui să arate o fermă în secolul 21. Și așa s-a întâmplat în viața mea, că am fost în câteva zeci de ferme. Ferma domnului Peter Laszlo, M & P Agro, e un exemplu foarte bun despre cum poți porni de la aproape nimic și cum poți ajunge la același nivel cu marile ferme europene. De altfel, voi scrie la un moment dat povestea domnului Peter, a soției sale, Emilia, a copiilor săi, Aniko și Laci – oameni care au început agricultura pe 3 hectare de teren, iar acum cultivă 500 de hectare, cu utilaje de ultimă generație.

b) am învățat o mulțime de lucruri despre cartofi. De la când și cum trebuie sădiți, de unde vin semințele, până la cum devin ei cipsuri. Inclusiv cum îi alegi și cum îi prepari pentru a te bucura de nivelul lor maxim.

c) am descoperit cât de mult îmi place Èšinutul Secuiesc. Am fost doar a doua oară în zonă și deja îmi fac planuri pentru următoarele vizite. E un ținut extrem de frumos, cu oameni foarte prietenoși și ospitalieri. Și unde se face, cred eu, cea mai bună pâine din țara asta. Și-o palincă pe care n-o uiți ușor. Unde mai pui și peisajele superbe și abundența de locuri demne de vizitat.

d) dincolo de toate astea, am învățat despre cum trebuie să fie un eveniment perfect. Pentru că zilele petrecute la Târgu Secuiesc au fost, efectiv, flawless. Ana de la Pepsi și echipa ei au avut grijă de cele mai mărunte detalii posibile, la care eu, de exemplu, cred că nu m-aș fi gândit niciodată. Atâta grijă ca totul să fie fără cusur, n-am prea mai văzut. Și poate n-aș fi spus asta, dar când la 1 noaptea, după o zi plină și-o seară de chef, echipa se strânge la o masă pentru a discuta la virgulă și la secundă lucrurile de-a doua zi… rămâi un pic impresionat, numa’ zic.

Despre cum a fost duelul dintre echipa lui Cabral și echipa lui Puya, au scris deja Cabral, Deea, Cristi, Chinezu, Bogdan Nicolai, Andreea Stan – carevasăzică, vedeți la ei, cu cuvinte și imagini, cum ne-am luptat.

fermierii lays

 

Eu am să vă spun atât. Din cauza mea, echipa lui Cabral, Knights of the Potato, a pierdut proba recoltării de cartofi. Oricât de tare a tras Andreea, eu i-am încetinit mai tare. 1-0 pentru echipa lui Puya. Căpitanul Cabral a strigat tare, of, mamă dragă. M-a luat deoparte. M-a remontat psihic, m-a mobilizat, mi-a explicat că am pierdut o luptă, dar războiul continuă, m-a ambiționat, m-a făcut să-mi doresc mai mult victoria. Drept pentru care la proba de sortare mi-am mai revenit.

Iar la proba de prăjire a cipsurilor, nene, am șters cu ei pe jos, vă mărturisesc! Căpitanul-adjunct al echipei adverse, domnu’ Nicolai, a început să inventeze tot felul de scuze. Că nu l-a ajutat tehnologia, că s-a bazat prea mult pe instrumente… am râs, i-am explicat că totul se face din suflet, din pasiune, din experiență și din ochi. A fost greu, dar am izbândit. Au fost discuții, dar eu spun doar atât – am văzut o singură echipă dansând dansul victoriei!

dansul victoriei lays

După care, nu-i așa, ne-am împăcat la un clondir de palincă adevărată, secuiască. Și acum ne pregătim să mergem la fabrica Lay’s, peste o vreme, să vedem cum cartofii recoltați de noi, cu mânuțele noastre, sortați de noi, tot cu mânuțele noastre, ajung cipsuri în pungi pe care le puteți lua de la magazin.

A fost o bătălie epică, în care toată lumea a câștigat. Și, mai presus de toate, ne-am ales toți cu o experiență foarte, foarte faină.

Pozele au fost făcute de Dragoș