Ajutați-mă să ajut o bătrână

Ea este Irina Kecskey
irina1

 

Mă rog, așa arăta acum mulți ani. Când era o doamnă adevărată. Când i se părea că viața are un sens, chiar dacă acum spune c-a făcut niște alegeri greșite. Când se bucura de lumea frumoasă.

Azi are 77 de ani și viața n-a fost deloc blândă cu ea.

irina2

 

Adina a scris povestea doamnei Irina în Ziar de Cluj. O poveste care m-a impresionat maxim. S-o citiți, vă rog.

Dintr-o pensie de 600 de lei, 200 de lei îi sunt luați în fiecare lună – are datorii la E-On Gaz. Din cauza lipsei banilor, în aprilie a rămas fără curent. Pentru că n-avea lumină, a aprins o lumânare – care i-a ars mare parte din casă și toată agoniseala unei vieți.

Acum stă într-un rest de casă, ce-a scăpat focului. În fosta bucătărie, că restul nu mai e folosibil. Stă în frig și întuneric. Uneori iese la plimbare, visând la anii tinereții, când viața era cu totul altfel. Când se întoarce acasă, se bagă în pătură și închide ochii, să nu vadă ce-i în jurul ei.

Ar vrea să moară.

Vreau să se termine odată, să scap de infernul ăsta. N-am crezut niciodată că o să ajung așa (…)Sunt atât de disperată încât, dacă nu aș avea credință, mi-aș pune capăt vieții; să se termine odată chinurile. Nu am crezut că o să ajung așa

Ei bine, eu nu vreau să se termine, nu vreau să moară femeia asta – nu de disperare. Vreau s-o ajutăm.

Are o situație foarte nasoală. N-are apă, curent, gaz, nu are nici măcar lucruri, obiecte. E extrem de atașată de resturile care i-au rămas arse după incendiu.

Are datorii mari de tot. Cam 5.000 de lei datorie la curent electric. Cam 7.500 de lei la Compania de Apă. Vreo 4.500 de lei la Primărie, chirie pentru casa pe care n-o mai are. Nu mai are nimic și are și probleme cu memoria.

Planul meu este așa: să strâng vreo 15.000 de lei, cu ajutorul vostru. Să-i plătesc datoriile la curent, în primul rând, că trăiește în frig și întuneric. Să mă asigur că, măcar peste iarnă, îi pot plăti curentul, să nu i-l taie iar. Să-i cumpăr o instalație electrică de încălzire, una care să nu aducă riscul de a-și da iar foc la casă (pentru că are probleme cu memoria, motiv pentru care gazul e ultimul pe listă) – am găsit o astfel de soluție, lipsită de riscuri. Să-i plătesc măcar o parte din datoriile la apă și la Primărie, în funcție de câți bani s-or strânge. Să-i cumpăr câteva lucruri de care are nevoie – o plapumă, niște așternuturi, niște haine groase. Alimente neperisabile, să le folosească vecina ce-i gătește.

Eventual, s-o conving să ne lase să-i văruim bucătăria în care locuiește și care acum e o ruină, din cauza incendiului. Cu puțin noroc, dacă se strâng suficienți bani, poate chiar să-i renovăm casa arsă.

Aș vrea să fac cumva ca femeia asta să aibă o bătrânețe un pic mai liniștită.

Nu pot face asta fără voi, așa că vă rog din tot sufletul meu – ajutați-mă s-o ajut!

E de folos orice donație.

De bani, în primul rând. Pentru asta, avem un cont: RO46BTRL06601201333852XX – pe nume Kislaki Ruben (e la Banca Transilvania). Orice sumă e binevenită, ca să-i putem plăti restanțele la utilități. Dacă donați, menționați acolo “Pentru Irina”.

Vă promit că la final fac un tabel cu fiecare leu cheltuit și-l public aici pe blog. Ca să nu credeți că-i bătaie de joc.

Dacă sunteți o companie și donați bani, vă promit că pe acest blog vă scriu un advertorial și vă țin un banner 125×125 vreme de 6 luni, pentru orice donație de la 500 de euro în plus.

Dacă sunteți bloggeri, dați-mi un semn c-ați donat pentru Irina și eu voi face o listă cu fiecare blogger care a donat, cu link la blogul sau site-ul dvs.

Dacă puteți dona obiecte (plapumă, pături, perne, așternuturi de pat, covor, haine groase), vă rog să le trimiteți la adresa Imagistica, str. Caisului, nr. 36, Cluj-Napoca, jud. Cluj (cu mențiunea “Pentru Irina”)

Și vă rog tare, dați povestea mai departe. Dacă voi nu vreți să ajutați, poate vor alții.

Ajutați-mă s-o ajut pe femeia asta să aibă o bătrânețe mai ușoară. Vă rog!

Lacrimă de jar

Acum o vreme, într-o dimineață, am auzit la Deșteptarea de la Europa FM o piesă a Monicăi Anghel cu Mahala Rai Banda. Mi-a plăcut tare, tare mult.

Era atât de fain cântată, că nu mi-a venit să cred când mi-a spus Vlad că a cântat-o live, la 9 dimineața, la microfonul de radio. Eu credeam că-i înregistrare de studio. Nu era. Era așa:

(sper că-i limpede că ăla nu e studioul Europa FM, da ? erau în sufrageria unei familii din Arad, parcă, în cadrul campaniei “Deșteptarea la tine acasă“)

Bun, ziceam că mi-a plăcut piesa. Am căutat-o, am găsit-o, și-am ascultat-o de vreo 100 de ori. (v-am mai zis eu de obsesiile mele).

După care am găsit, pe youtube, tot albumul. Pe care îl ascult zilnic de-atunci (adică de vreo 3 săptămâni).

Și așa de mult îmi place, că am început să-l dau (pe el, linkul la album), prietenilor mei care se bucură de genul ăsta de muzică.

După care i l-am trimis mamei.

După care l-am trimis prietenilor mei care nu se bucură musai de genul ăsta de muzică. Să se bucure și ei.

Am ajuns chiar la stadiul în care am trimis câteva piese din playlist-ul ăla chiar și la oameni care încă nu m-au cunoscut. Plus că am tot dat piese pe facebok.

Dap. Atât de mult mi-a plăcut.

Ei bine, dimineață a sunat un curier. Care mi-a adus un plic. În care era asta (click pentru mărire, să vedeți autograful meu, care-i al meu!)

Lacrima de jar

 

Băi, vă mărturisesc, așa de tare m-am bucurat că am țopăit prin casă vreun sfert de oră, îmi venea să mă duc după curier să-l opresc la o bere și să-i fac un grătar repede. Nu m-am dus, dar acum eu și toți vecinii mei ascultăm “Lacrimă de jar” (cu plăcere, vecinilor, cu plăcere!)

Doamna Monica, sunteți o minunată și vă mulțumesc tare mult!

Și mulțumesc, Vlad Petreanu!

Puterea de a accepta

În general, întâmplările neplăcute din viață tind să lase urme adânci în noi.

Un accident. O tâlhărie căreia îi ești victimă. Un cuțit pus la gât, la ceas de seară, și-o voce care latră “scoate banii sau îți iau gâtul“. Să fii martor la o nenorocire. Un divorț. O femeie pe care o iubești și care alege alt bărbat. Un prieten care pleacă prea curând dintre noi. Bunici care ne-au crescut si care s-au dus. Un prieten omorât de droguri la o vârstă fragedă. Sunt întâmplări care se au loc în viețile noastre și în jurul nostru. Și care lasă urme, uneori adânci. Întâmplări care nasc traume.

Iar traumele astea, iscate din întâmplări tulburătoare la care am participat sau la care am asistat, nu ne afecteză doar pe noi. Ne afectează prietenii, partenerii de viață, copiii. Câte cupluri nu s-or fi destrămat din cauza faptului că unul dintre parteneri aducea un bagaj greu și dureros în relație, pe care nici măcar nu vedea că-l cară după el ? Câți copii n-or fi avut de suferit din cauza suferinței trecute a părinților lor ? Câte prietenii nu s-or fi dus pe apa sâmbetei pentru că oamenii s-au schimbat în urma unei experiențe traumatice ?

Și e cel puțin la fel de greu să ai un om drag care are una sau mai multe traume pe care nu le acceptă. Și care îl marchează, așa cum îi marchează pe toți cei din jurul său. Să-i explici că are nevoie de ajutor pentru a putea trece cu bine peste un moment dureros și să-ți replice, cum bine zicea Răzvan, “mă trimiți la nebuni ? să nu mă faci nebun!” (am mai scris despre asta, în alt subiect)

Iar eu ? A, eu n-am avut niciodată experiențe dificile… pentru mine totul e un fleac, sunt bine pregătit pentru viață și foarte puternic, nu mă doboară pe mine orice – e o mentalitate greșită, cauzată (poate! zic poate!) și de anii lungi de comunism în care n-aveam curaj să spunem nimănui ce gândeam și ce se întâmpla în sufletele și mințile noastre.

E important să accepți că, uneori, viața îți dă un pic mai mult decât poți duce. E important să accepți ajutorul unor oameni care, cum zicea Tomi, pot aduce lumină în hățișul minții tale.

E important să fii bine cu tine.

Fii bine cu tine

 

Pe 2 noiembrie, la sediul Facultății de Psihologie și Științele Educației (Șoseaua Panduri nr 90) are loc conferința Fii bine cu tine. Face parte din a 2-a ediție a Conferinței Naționale de Psihotraumatologie, eveniment organizat de Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei.

În ideea că “trauma psihică nu înseamnă o sențintă la nefericire”, Conferința înseamnă 2 sesiuni plenare interactive și 6 ateliere de lucru conduse de 9 psihologi cu mulți ani de studiu și multă experiență. Între ei, Bogdan Cezar Ion, Ovidiu Roșca, Carmen Ragea, Cătălin Nedelcea, Iulia Ciorbea, Irina Èšepuru, Anca Hașegan și Diana Vasile (președintele ISTT), toate sub denumirea “Fii bine cu tine în cuplu, în familie, cu copiii”.

Înscrierile se pot face online, la telefon (0735 226 936) sau prin email la conferinta at psihotrauma punct ro, iar tariful este de 120 de lei. Mai multe detalii (adică toate, mai exact) găsiți pe site-ul ISTT.

Partenerii media ai evenimentului sunt Radio Itsy Bitsy, TVR, revista Avantaje, revista Psychologies, Senso TV Sanatate. Evenimentul este susținut de Editura Trei și Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea din Bucuresti.

Metode atipice de destresare

Una dintre trăsăturile mele definitorii este lipsa răbdării. Lipsa ei totală, chiar. Când aștept să se întâmple ceva și nu se întâmplă, mă cuprind valuri de nerăbdare vie și agitată.

Și nerăbdarea asta a mea se manifestă în tot felul de feluri. Spre exemplu, jumătate dintre gulerele tricourilor mele sunt praf, pentru că obișnuiesc să le ronțăi când sunt nerăbdător. Agendele mele se termină extrem de repede, pentru că obișnuiesc (atunci când îs nerăbdător) să mâzgălesc paginile, pe care apoi le rup, le fac ghemotoc și.. .da, le ronțăi. Mai ronțăi, tot din nerăbdare, capătul de plastic al cheii de la mașină, capete de pix și șnururi de la hanorace. Tot așa, ca să vedeți că-s pe deplin sănătos, mai rup și scobitori în bucățele mici și fac pungi ghemotoc.

Dar una dintre cele mai faine metode de eliminare a presiunii psihice, pentru mine, e să fac ghemotoc o doză de suc sau de bere sau o sticlă de plastic. Pfuai, cu alea mă chinui și le zdrobesc și le turtesc până le ai amețeala (și pe mine durerea de mâini). Și pe cuvânt că funcționează!

În aceeași idee, EcoRom a lansat o campanie pentru a depozita deșeurile mai eficient, în vederea colectării lor selective. Mai exact, 4 pet-uri pliate au volumul unui pet nepliat. Sau 10 doze pliate au volumul unei doze neturtite. Dacă le turtim, mașinile care golesc containerele alea colorate de colectare selectivă vor strânge mai multe deșeuri și mai puțin aer. Plus că:

E științific demonstrat că te simți mai bine dacă dai afară răul din tine, aÅŸa că nu te abține și varsă-ți nervii pe ambalajele reciclabile! Te destresezi și totodată faci un bine reciclând!

Ei bine, cam așa arăt eu când mă destresez turtind ambalaje (click pentru mărire, o să râdeți bine!)

Crivat4

 

Da, cam așa. Dar m-ar bucura sfaturile voastre legate de cum pot scăpa de stres turtind și strivind (ambalaje, nu alte lucruri, ok ?) Așa că vă propun să vă băgați în campania Blogal Initiative și să scrieți articole cu sfaturi pentru mine (sau pentru Nebu, sau pentru Chinezu, da’ parcă totuși mai bine pentru mine). Eu am să jurizez articolele înscrise și am să aleg niște câștigători.

Până atunci, însă, turtiți, striviți, reciclați 😀

Ce se mai întâmplă la Apartament 1 ?

Păi la Apartament 1 se întâmplă tot felul de lucruri faine, ca de obicei.

Sper exemplu, mâine (16 octombrie 2013), de la ora 20.00, la Apartament 1, Asociația Vindecare Alternativă Cluj lansează un portal de terapii alternative și complementare – Vindecare Alternativă. Un portal (primul, de altfel) care are menirea să ofere acces facil ÅŸi informaÅ£ii detaliate despre terapiile alternative ÅŸi complementare medicinei alopate. Un site în care vizitatorul poate găsi rapid informaÅ£ii despre metode alternative ÅŸi complementare de tratament ÅŸi vindecare, consiliere ÅŸi, nu în ultimul rând, cursuri de iniÅ£iere ÅŸi perfecÅ£ionare în domeniile conexe acestor terapii. Printre terapiile accesibile pe portal se numără: acupunctură, nutriÅ£ie, dietoterapie, bowtech, reflexo-terapie, energoterapie, biodans, reiki etc.

În cadrul evenimentului va fi prezentat proiectul, iniÅ£iatorii AsociaÅ£iei ÅŸi o parte din terapeuÅ£ii implicaÅ£i. Vor fi acolo 20 de terapeuți specializați în terapii diferite, 20 de povești interesante despre terapiile alternative.

Be there! 😀

Èšară, țară, vrem surprize!

Eu am colecționt puține lucruri de-a lungul vieții. Dar la toate colecțiile mele, puține câte-au fost, am ținut foarte tare.

Spre exemplu, am colecționat pachete goale de țigări, imediat după 1990. Aveam două sertare pline, în fiecare zi le scoteam, mă uitam la ele, le aranjam. Acum am o colecție de mașinuțe și una de biscuiți de bere.

Dar puține mi-au fost mai dragi decât colecția de surprize din Kinder Surprise. Pentru că era mai mult decât o simplă colecție. Când mi-ajungea în mână un Kinder Surprise, nerăbdarea de-al desface și de-a asambla surpriza dinăuntru mă emoționa mult mai tare decât ciocolata în sine. Urmăream foițele alea cu instrucțiuni cu maximă atenție, asamblam, mă mândream la toți prienii și adăugam jucăria la colecție.

Am avut multe. Mai am și azi câteva, împrăștiate prin casă – unele au foarte mulți ani.

De-a lungul anilor, asta a fost o mare bucurie pentru mine – să asamblez suprize din Kinder Surprise. Atât de mare, că uneori le-asamblam și pe-ale altora.

Astăzi, ouăle Kinder Surprise mi-au mai facut o bucurie: am aflat că și oamenii se pot asambla, asemenea surprizelor din ouă, se pot poza și posta pe Facebook, Twitter sau Instagram cu #surprizeasamblate.

razvan1

Surprizele Kinder Surprise au iesit din ouă și s-au lipit de tricouri ca scaiul. Jumătăți de surprize pe fiecare tricou, pentru ca oamenii să se apropie și să se completeze – părinți și copii, părinți și părinți, prieteni și prietene. E multă vreme de când eu și Răzvan n-am mai râs cu atâta poftă ca în momentul în care ne asamblam pentru poză.

Uite-așa, o bucurie din copilărie poate fi dusă mai departe, la alt nivel. Și trăită la aceeași intensitate.

#checkinforbeauty la Farmec

Peste 2 zile (adică vineri, 11 octombrie 2013) se deschide oficial, la Cluj-Napoca, Centrul de Frumusețe Farmec. Și se va deschide încă de la ora 8 dimineața, că sunt oameni vrednici!

Noul magazin, situat pe str. București, nr. 55 (pentru clujeni – la parterul blocului spray) arată absolut impecabil, așa cum ar trebui să arate magazinele secolului în care ne aflăm. E drept, e acolo o investiție de 360.000 de euro. Pe lângă magazinul în sine, la Centrul de Frumusețe se mai află și un spațiu destinat ședințelor de dermoanaliză gratuite, o zonă de așteptare unde clienții și cei care vizitează Centrul vor fi serviți cu cafea sau ceai și o sală perfect utilată pentru evenimente.

 

Cu prilejul deschiderii, între 11 și 13 octombrie, Farmec are o promoție specială pentru cei de pe facebook. Cei care când intră în magazin dau un check-in pe Facebook, adică aici, folosind hashtag-ul #checkinforbeauty, primesc pe loc un cadou din partea Farmec. Da, va fi acolo o pr-iță simpatică care se va ocupa personal de asta în cele 3 zile. Practic, nu trebuie decât să intrați în magazin și să dați check-in (pe Facebook, da ? nu pe foursquare! și cu hashtag, da ?) și numaidecât primiți cadou!

Centrul de Frumusete Farmec

 

 

Eu presimt că mulți domni clujeni au să aibă vreme de ieșit la bere week-end-ul ăsta 😀

Festivalul De bun gust

Vreme de 3 zile am participat la prima ediție a festivalului De bun gust, organizat la Sibiu de Turnul Sfatului.

Ok, ideal ar fi să fac un rezumat serios și obiectiv al lucrurilor care s-au întâmplat acolo. Doar că-i un pic cam greu, întrucât a fost foarte, foarte fain.

De bun gust a însemnat un cort imens, de 2.400 mp, în care a fost creată o stradă a bucătăriilor. 8 căsuțe cu 8 tipuri de bucătării – germană, americană, românească, chinezească, italiană, ungurească, thailandeză, turcească – au oferit vizitatorilor tot felul de delicatese specifice.

A mai însemnat concursuri de ghicit ingrediente sau condimente, de tăiat ceapă sau de ornat farfurii, demo-uri culinare realizate de 3 candidați la Masterchef – Bogdan Roman, Vlad Mureșan și Alexandru Hora -, concerte cu Pavel Stratan și Renegades.

Fac o paranteză – îs bestiali oamenii de la Renegades. Au cântat cover-uri, dar le-au ales și le-au cântat super, super bine. Maria Cojocaru are o voce de-ți stă inima-n loc.

Revenind la Festivalul De bun gust – în prima seară, la concertul Pavel Stratan, pe o temperatură un pic sub zero grade, au fost cam 1.000 de oameni. A doua seară, la Renegades, au fost de 2 ori mai mulți. Ceea ce-i absolut firesc – cele 8 bucătării au avut niște produse senzaționale. Păstrăvii cu hrean de la bucătăria germană, burgerii și pancakes-urile de la cea americană, supa de la cea thailandeză, gulașul de la cea ungurească, cârnații de la cea românească, puiul cu susan de la cea chinezească, kebabul de la cea turcească, pastele de la cea italienească au fost motive ca oamenii să se strângă în Piața Mare a Sibiului și să petreacă.

În ciuda faptului c-a fost prima ediție, doar, Festivalul De bun gust a fost senzațional. Mi-ar plăcea să fie și în Cluj un eveniment culinar de asemenea anvergură. Ca fapt divers, în Piața Mare a Sibiului au fost peste 20 de evenimente anul acesta, din totalul de 79 de evenimente din agenda culturală a orașului.

Câteva poze făcute de Silvana, care e bestială și face poze bestiale.

ps: mulțumesc, Brylu, mulțumesc, Traian.

 

Altfel de spirit de solidaritate

În timp ce mă uitam la clipul de mai jos, făcut de Vlad Ursulean (pe-o idee foarte tare, de altfel), eram tare revoltat de lipsa de reacție și de spirit civic a oamenilor. Că io m-aș fi băgat, eu l-aș fi luat la întrebări pe “hoț”, eu aș fi făcut și aș fi dres.

Apoi, am vorbit cu Vali, care mi-a spus un lucru foarte corect – spiritul civic înseamnă să suni la poliție și ei să apară în 30 de secunde. Și are dreptate. Și mai e mult până acolo.

Dar altceva m-a… uimit, să zicem, la clipul ăsta. Uitați-vă la minutul 7.45. Un băiat fură o bicicletă. 2 băieți mult mai pricepuți trec pe lângă el. Și c-o solidaritate ieșit din comun, îi explică.

“Nu faci bine, frate. Pune pe balustradă să ai suport și taie direct șufa”.

E mereu bine când ai un profesionist pe-aproape, să te ajute, nu ?

O rută de ocolire a Sebeșului

poate că mulți dintre dumneavoastră cunoașteți această variantă. S-o povestim, însă, pentru cei care n-o cunosc.

Cei care merg dinspre Sibiu spre Cluj sau invers mai mult de o dată pe an au înjurat, fără nici o îndoială, de toți sfinții, mucenicii și martirii drumul prin Sebeș, zecile sau sutele de minute de stat la coadă în trafic la giratoriul ăla sinistru din centru și autoritățile locale, naționale, mondiale și șerpiliene. Vorba lui Eftimie, pesemne că o parte din cei care au parcurs acest drum au renunțat la destinație și stau stabilit acolo – atât de mult se stă la coadă în Sebeș într-o zi obișnuită.

Ei bine, cum vii de la Sibiu la Cluj (sau invers, dar azi vorbim de această direcție), există o rută ocolitoare.

Înainte cu vreo 13-14 km de Sebeș se face un drum la dreapta, spre Cunța. Traseul este așa: Cunța – Drașov – Șpring – Vințag – Ghirbom – Straja – dreapta pe centura Alba Iulia – Sântimbru. Cu un pic de atenție să nu ratați centura, că nu-i marcată la ieșirea de pe acest drum. Deși, dacă o ratați, nu-i mare bai, că ajungeți în Alba Iulia și faceți acolo dreapta spre Cluj. Dacă mergeți invers, spre Sibiu, traseul e – evident, nu-i așa ? – invers.


View Larger Map

Traseul e mai lung cu 4-5 km decât cel prin Sebeș, dar vă rog să mă credeți că e unul dintre cele mai pitorești (și mai pustii) drumuri pe care se poate merge în țara asta. Pentru amatorii de viraje, are o porțiune de vreo câțiva km, spre final, cu multe serpentine. E bine asfaltat, trece doar prin câteva localități, în rest doar printre dealuri. Dacă o luați pe-aici și-aveți și vreme, vă puteți opri un pic la Biserica Evanghelică din Vințag, ridicată în secolul 15 (despre care vă povestesc aici altă dată)