În această dimineață, pe la 9-10, sună telefonul. Era Lucreția, vecina doamnei Irina.
– E vorba de doamna Irina, zice…
Mi-a stat inima-n loc, am crezut c-a pățit ceva. Nu pățise, nu-i mergea apa și-a crezut că i-a fost oprită. Nu a fost, 15 telefoane mai târziu am descoperit c-a fost ceva bai la un robinet. S-a rezolvat. Totul ok.
O oră mai târziu, m-a sunat Liviu Alexa
– doamna Irina ne-a făcut sesizare la Poliție, la Secția 1. Să spunem câți bani s-au strâns, cum s-au cheltuit și câți au rămas. Poți face asta, da ?
Pe de-o parte, m-am panicat. Oare mai am toate bonurile, toate chitanțele, mai am toate dovezile de plată ? Dacă Doamne ferește nu mai găsesc chitanța de curent ? Ce mă fac dacă nu le mai am ?
Pe de altă parte, prima reacție a fost de nervi. Cum, măi nene, eu îmi pierd aproape două luni să te ajut, stau cu orele sau chiar cu zecile de ore la cozi la zeci de ghișee, stau cu toate echipele de tehnicieni de la toate regiile, zi de zi, ca să reparăm ce se poate repara pentru a avea curent cu căldură – și doamna Irina îmi face petiție la Poliție ?!
În momentul următor, m-am apucat să caut hârtiile. M-am liniștit când am văzut că am fiecare bonuleț în parte și că pot justifica fiecare leu cheltuit. M-am dus la doamna Irina s-o întreb dacă a făcut vreo plângere la Poliție. Mi-a jurat că nu. Am plecat la Secția 1 și m-am întâlnit cu agentul Nicolae Zisa. (sau poate agent șef, scuze că n-am reținut gradul)
Mi-a arătat petiția – era scrisă de doamna Irina, fără dubii. A fost depusă acum vreo lună. În ea se solicita ce-am zis mai sus – câți bani s-au strâns în numele ei, câți s-au cheltuit, câți au rămas. Mi-a spus că trebuie, conform legii, să-mi ia o declarație și apoi să meargă la petent să spună cum s-a rezolvat.
I-am povestit domnului Zisa pas cu pas totul, de la articolul din Ziar de Cluj până la ziua în care doamna Irina a avut din nou curent și căldură. Am scos chitanțele și bonurile pentru fiecare leu cheltuit, am justificat fiecare ban, am arătat ce s-a cerut în petiție – câți bani s-au strâns, pe ce s-au cheltuit, câți au rămas. Am și scris o declarație amănunțită în care am spus toate astea.
După care domnul Nicolae Zisa mi-a povestit lucruri – pentru că o cunoaște de foarte multă vreme pe doamna Irina.
De exemplu, în ultimii 5 ani doamna Irina a făcut petiție fiecărui om care a ajutat-o cu ceva. Vecinului Popovici, de exemplu (despre care mie mi-a spus cândva că e singurul care a ajutat-o, deși nu e adevărat) i-a făcut nu mai puțin de CINCI petiții. Una dintre ele era pentru că i s-a părut că s-a uitat urât la ea când a trecut prin curtea comună. Cu toate acestea, domnul Popovici o ajută în continuare.
Anul trecut, i-a făcut o petiție unui domn care are un fastfood unde doamna Irina mănâncă gratis aproape zilnic, de câțiva ani. Nu i-a plăcut nu știu ce lucru pe care i l-a zis omul și i-a făcut petiție. Cu toate astea, încă mănâncă în fiecare zi la fast food-ul cu pricina. Domnul ăla a ajutat-o în continuare.
A făcut petiții diverse, de-a lungul anilor, împotriva fiecărui vecin. A făcut o petiție împotriva unei doamne de la o fundație, care mergea în fiecare lună să-i plătească facturile. Într-o zi, a venit o factură mai mare de compensare și n-a mai putut fi plătită. I-a făcut sesizare (sau petiție, ce-o fi fiind) că i-a furat banii de curent. La fel ca mine, doamna a trebuit să meargă la Poliție cu toate chitanțele, să arate c-a plătit.
A făcut de-a lungul anilor zeci sau sute de petiții din astea împotriva a diverși oameni. Pe unii chiar i-a dat în judecată. Majoritatea au continuat s-o ajute.
Acum, ne-a făcut nouă sesizare. Am fost cu toate actele la Secția 1, am justificat fiecare ban. Și noi o s-o ajutăm în continuare.
În timp ce polițistul îmi povestea toate cele de mai sus, mi-am dat seama – n-am de ce să fiu supărat pe biata femeie. Nu știe ce face. N-am de ce s-o judec.
Doamna Irina… a trecut prin multe. Neoficial, e suspectă de câteva afecțiuni psihice. De asta m-am implicat s-o ajut. Nu ca s-o judec.
Ne-am asumat s-o ajutăm, o ajutăm – așa cum e, cu bune și cu rele.
De când am început povestea Irinei, v-am spus aici, pe blog, fiecare pas pe care l-am făcut. Era firesc să vă spun și etapa asta.