Lacrimă de jar

Acum o vreme, într-o dimineață, am auzit la Deșteptarea de la Europa FM o piesă a Monicăi Anghel cu Mahala Rai Banda. Mi-a plăcut tare, tare mult.

Era atât de fain cântată, că nu mi-a venit să cred când mi-a spus Vlad că a cântat-o live, la 9 dimineața, la microfonul de radio. Eu credeam că-i înregistrare de studio. Nu era. Era așa:

(sper că-i limpede că ăla nu e studioul Europa FM, da ? erau în sufrageria unei familii din Arad, parcă, în cadrul campaniei “Deșteptarea la tine acasă“)

Bun, ziceam că mi-a plăcut piesa. Am căutat-o, am găsit-o, și-am ascultat-o de vreo 100 de ori. (v-am mai zis eu de obsesiile mele).

După care am găsit, pe youtube, tot albumul. Pe care îl ascult zilnic de-atunci (adică de vreo 3 săptămâni).

Și așa de mult îmi place, că am început să-l dau (pe el, linkul la album), prietenilor mei care se bucură de genul ăsta de muzică.

După care i l-am trimis mamei.

După care l-am trimis prietenilor mei care nu se bucură musai de genul ăsta de muzică. Să se bucure și ei.

Am ajuns chiar la stadiul în care am trimis câteva piese din playlist-ul ăla chiar și la oameni care încă nu m-au cunoscut. Plus că am tot dat piese pe facebok.

Dap. Atât de mult mi-a plăcut.

Ei bine, dimineață a sunat un curier. Care mi-a adus un plic. În care era asta (click pentru mărire, să vedeți autograful meu, care-i al meu!)

Lacrima de jar

 

Băi, vă mărturisesc, așa de tare m-am bucurat că am țopăit prin casă vreun sfert de oră, îmi venea să mă duc după curier să-l opresc la o bere și să-i fac un grătar repede. Nu m-am dus, dar acum eu și toți vecinii mei ascultăm “Lacrimă de jar” (cu plăcere, vecinilor, cu plăcere!)

Doamna Monica, sunteți o minunată și vă mulțumesc tare mult!

Și mulțumesc, Vlad Petreanu!

De ce sunt fan Petreanu

Nu numai pentru că sunt de părere ca Vlad Petreanu e bloggerul care scrie – fără îndoială! – cel mai bine din România.

Aș putea să vă dau acum, pe loc, minim 50 de linkuri la articole DE EXCEPÈšIE scrise de el. Vă dau doar la unul, care mie mi s-a lipit pe suflet – pentru că e plin de umor foarte, foarte fin, apanajul oamenilor foarte inteligenți.

Și nu numai pentru că, atunci când ne vedem, aș putea să stau ore întregi să-l ascult. Să mă holbez, ca un prost, și să-i sorb cuvintele.

Căci vă rog să mă credeți, oricine are ceva de învățat de la el – chiar și când glumește. Eu mai abitir. Am petrecut mult timp cu el, niciodată cât să mă satur. Doar o aducere aminte.

Dar și pentru că, în seara asta, m-am uitat la știrile B1 TV. Primele știri în ultimii ani la care mă uit. Prezentate de el. Și între timp, le comentam pe twitter. Spuneți sincer, cu câți prezentatori de știri ați comentat știrile vreodată ÎN TIMP ce le prezentau ?

O să se supere pe mine c-am scris articolu’ ăsta. Sper să-i treacă repede.

Vlad Petreanu e un model pentru mine, în viață, și n-am să ezit niciodată să afirm asta cu tărie. Să paralizesc dacă mint!

O mică dilemă de luni

Eu în ultima vreme am tot felul de dileme ciudate. Probabil din cauza lu’ noua zodie Ofiucus. Sau o fi Mercur retrograd, naiba știe.

De exemplu, ia’n să vă arăt io dilema de azi. Înainte să vă povestesc, vă rog să-i rețineți că-i de azi. Lăsăm la o parte chestiile generale – că sunt sănătos, că am prieteni faini, că părinții și fratele meu mă iubesc mult etc. Deci să nu generalizăm, zic.

Bun. Astăzi…

… pe de-o parte, un taximetrist foarte deprimat era să mă omoare (o să vă zic povestea lui în articolul următor). Când am gătit, m-am tăiat și m-am fript (rău, auci!) în două locuri. Am alergat, efectiv, prin tot orașul să rezolv diverse lucruri, work & personal related stuff. M-am rătăcit de două ori, că încă nu cunosc orașul foarte bine – motiv pentru care am pierdut timp. Mi-am făcut o mie de draci, parte din criză de timp, parte din cauză de trafic, parte din cauza prețului benzinei et caetera

… pe de altă parte, taximetristul era să mă omoare, îi drept, da’ până la urmă nu s-a întâmplat nimic rău, ba chiar ne-am împrietenit. Am bucurat niște copii cu prăjiturile mele. Am făcut cea mai bună mămăligă din viața mea, după o rețetă de la Vlad (săptămâna asta pe eBucătăria, că merită). Am încheiat un barter care mă bucură foarte tare și pe care-l așteptam de multă vreme. Am mai avut și un succes “profesional” de care deocamdată îs foarte mândru. N-am supărat și n-am dezamăgit pe nimeni, cel puțin din câte știu.

Și-acum vă întreb – per total, am avut o zi foarte bună, o zi mediocră sau o zi foarte proastă ? Și după ce criterii stabilesc asta ? 🙂